tag:blogger.com,1999:blog-70363429627220336152024-03-04T02:25:27.976+02:00SCLAVII FERICIŢIBlasfemia e sfîntă!godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.comBlogger225125tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-33392405407880942312017-04-26T17:51:00.007+03:002017-04-26T17:51:32.742+03:00În loc de încheiere<div style="text-align: justify;">
Venind vremea să pun punct acestui blog, cu care mi-am ocupat o parte din timp într-un mod plăcut şi constructiv, o să las aici un articol de încheiere. Vreau pe această cale să-mi exprim gratitudinea faţă de toţi colaboratorii blogului, cei poftiţi şi cei nepoftiţi, care au binevoit să contribuie la secţiunea de comentarii cu perspective diferite şi interesante asupra subiectelelor puse în discuţie. </div>
<div style="text-align: justify;">
Aceste discuţii m-au îndreptat pe mine să-mi explorez mai adînc credinţele şi necredinţele şi să evoluez pe drumul care s-a desfăşurat în faţa mea. Odată cu această evoluţie s-au modificat şi motivaţiile mele de-a scrie în acest loc, în acest format şi în acest stil, şi drept urmare o să-mi iau vacanţă eternă de la scrierea de texte aici; cel mai probabil o să optez în viitor pentru un site în limba engleză, cu o tematică puţin diferită.</div>
<div style="text-align: justify;">
Voi lăsa aici totuşi concluziile la care am ajuns după îndelungate discuţii şi reflecţii, relativ la cîteva subiecte care au fost abordate prin aceste locuri.</div>
<div style="text-align: justify;">
În ceea ce priveşte religia, aş zice că impactul ei asupra omenirii este perceput ca unul mult mai mare, în comparaţie cu efectul ei real, şi aici, la capitolul religie, nu aş include doar religiile mistice, precum creştinismul sau islamul, ci orice sistem ideologic care pretinde să organizeze şi să traseze linii pentru existenţa individului şi a colectivităţilor umane, precum sistemele politice, gen comunism, capitalism, liberalism ori feudalism. Eu aş spune că de la distanţă cel mai mare impact asupra vieţii oamenilor îl are tehnologia şi că religiile sînt construite mai degrabă ca o reacţie la evoluţia tehnologică, ele constituind de fapt tot o formă particulară de biotehnologie, pe care ar trebui să o numim inginerie socială. Numind-o astfel, şi realizînd că în fond asta este, te pomeneşti că vom reuşi şi recunoaştem mai bine ceea ce vrem de la aceste inginerii sociale, să eliminăm filoanele de idei iraţionale care există în ele şi să le introducem în cadrul celorlalte inginerii, laolaltă cu ingineriile aerospaţiale, ingineriile zootehnice, ingineriile miniere sau cele eoliene.</div>
<div style="text-align: justify;">
În ceea ce priveşte subiectul mai larg al tehnologiei, am să iau pentru demontraţie un cuţit drept exemplu. Cuţitul, o formă de tehnologie foarte eficientă atît pentru tăierea zarazavaturilor şi a pîinii, cît şi pentru tăierea oamenilor, este o tehnologie tipică, ce are efecte mixte, care se întind de la acte folositoare vieţii umane, pînă la acte folositoare terminării ei. În discuţia despre tehnologie, există mai multe tabere; sînt cei care ar interzice cuţitul, sînt cei care ar minimiza efectele negative ale folosirii cuţitelor şi cei care le-ar exagera, odată cu cei care ar minimiza efectele pozitive ale folosirii cuţitelor şi ceilalţi, care le-ar exagera şi ar susţine că orice copil trebuie să aibă cuţitul lui de jucărie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce susţin eu, este ca noi nu vom reuşi în veci să renunţăm la cuţit, în ciuda oricăror restricţii şi interdicţii; pur şi simplu dacă stai să te gîndeşti, cuţitul este peste tot, există pînă şi în gura noastră şi dacă cele din gura noastră sînt ceva mai ştirbe atunci sigur vom găsi nişte animale care sînt dotate cu nişte cuţite mai ascuţite. Acţiunea de-a tăia ceva impune existenţa cuţitului, la fel cum existenţa celorlalte tehnologii este impusă de existenţa acţiunii pe care ele sînt sortite să o împlinească. Prezenţa indiscutabilă a cuţitului în toate culturile, epocile şi civilizaţiile umane, ne arată că nu vom scăpa prea curînd de tehnologie, aşa că trebuie să ne descurcăm cu ea şi să ne adaptăm la ea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi locul în care putem să umblăm pentru a elimina cele mai multe efecte nedorite ale utilizării tehnologiei, nu se află în afara noastră ci se află înăuntrul nostru, în cele mai ascunse fundături ale spiritului uman, acolo unde se află dorinţa, frica, răbdarea, plictiseala şi furia. Mai exact, pentru a reglementa folosirea tehnologiei, trebuie să reglementăm emoţiile noastre, care sînt sursa comportamentelor noastre şi prin consecinţă comandă uzul tehnologiei. </div>
<div style="text-align: justify;">
În acest domeniu doresc eu să mă specializez acum, cel al ingineriilor şi tehnologiilor emoţionale, mai cu seamă cunoscînd că specializarea în acest domeniu este calea către adevăr. Ce înseamnă a afla adevărul ? Înseamnă a avea o privire detaşată asupra realităţii, iar această privire nu poate fi proiectată decît în prezenţa unui control subtil al propriilor emoţii, în prezenţa unei specializări a conştiinţei de-a nu fi afectată de emoţii în modul radical în care acest lucru se întîmplă într-un creier obişnuit. Cele mai multe emoţii vor canaliza atît conştiinţa cît şi percepţia în anumite direcţii, astfel ele ascunzînd o parte din realitate şi exagerînd pe altele şi astfel oferind o percepţie distorsionată asupra ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din nefericire sau din fericire, ştiinţa nu prea se ocupă cu aceste lucruri, ea fiind credincioasă paradigmei ei, de-a descrie ceea ce este, ceea ce există, şi astfel evitînd să se ocupe de ceea ce se doreşte să fie, ceea ce se vrea să fie, de modul în care un om vrea să transforme psihologia sa unică, care ţine de inginerie psihologică. Ingineria psihologică va fi prin definiţie pseudoştiinţifică şi este cazul a spune că emoţiile sînt cel puţin dificil de măsurat, ele fiind o parte din experienţa subiectivă a individului, iar asupra conştiinţei încă se poartă discuţii legate de ceea ce ea este şi prin urmare ştiinţa este încă la începutul drumului în ceea ce priveşte acest subiect. </div>
<div style="text-align: justify;">
Conform cu explorările pe care le-am întreprins eu, cea mai bună documentaţie legată de ingineria propriilor emoţii se poate găsi la oamenii "iluminaţi", după tiparul lui Buddha sau după un tipar similar acestuia, şi pe aceştia îi studiez acum, descoperind că există lucruri foarte inteligente pe care aceşti indivizi le au de spus şi satisfăcîndu-mi setea neostoită de explorare a subiectelor mistice şi misterioase, precum şi nevoia de-a consuma umor de calitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Speranţa mea este că va veni o vreme cînd practicile recomndate de către aceşti indivizi îşi vor găsi locul în cultura mainstream şi în obiceiurile zilnice ale omului modern, care are o putere foarte mare asupra elementelor naturii, dar o putere prea mică asupra propriei sale fiinţe. Doresc deci putere tuturor oamenilor, putere asupra lor, care este cea mai bună dintre toate lucrurile.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com25tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-33019253713958953322017-02-14T20:34:00.000+02:002017-02-16T18:47:49.516+02:00Încrederea oarbă într-o justiţie oarbă aduce la întuneric<div style="text-align: justify;">
Cu ocazia demonstraţiilor antiguvernamentale care au avut loc în perioada recentă, am avut neplăcerea să văd cuprinse de fervoarea protestelor aproape toate cunoştinţele mele, colegii de serviciu, prieteni şi inclusiv nişte persoane pe care eu aş zice că le iubesc. Toţi animaţi de dorinţa impetuoasă de-a da de pămînt cu hoţii, cu infractorii pesedişti, cu penalii şi cu ciuma roşie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ca un comunist ce mă aflu, pot să spun că mă simt foarte jignit atunci cînd PSD-ul e numit ciuma roşie; păi ciuma roşie zic eu că este un epitet rezervat pentru comunişti adevăraţi, iar dacă mă numeşte cineva ciuma roşie eu mă simt complimentat. Îşi mai aminteşte cineva cum se comportă comuniştii adevăraţi? Comuniştii adevăraţi naţionalizează pînă şi căcatul din om în timp ce toată lumea lucrează la singura firmă care se numeşte statul, iar raporturile dintre cele mai mari venituri şi cele mai mici sînt de 1 la 6, nu de 1 la 10 000 sau 100 000. Comuniştii adevăraţi fac cenzură la sînge, nu se joacă de-a libertatea de expresie; comuniştii adevăraţi ascultă de Moscova, nu de stăpînii actuali ai României, care se află la Washington şi la Bruxelles.</div>
<div style="text-align: justify;">
Păi să numeşti ciuma roşie PSD-ul, care este un partid capitalist neoliberal aservit americanilor, asta este fără doar şi poate o atrocitate, este ca şi cum ai numi criminal în serie pe unul care a omorît trei muşte; PSD-ul ar putea fi numit cel mult anemia roz şi nu ciuma roşie, să păstrăm vă rog proprietatea termenilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, asta a fost prima chestie care m-a iritat. A doua este încrederea oarbă a românilor în zeiţa cea oarbă a justiţiei care ne aduce aminte de handicapul lipsirii de vedere, transformat în cazul justiţiei într-o calitate. Eu zic că în acelaşi ton cu justiţia cea oarbă ar trebui să ne mîndrim cu o poliţie surdă, cu o armată invalidă, cu o biserică sclerozată, o presă mută, un parlament autist şi un guvern retardat mintal. </div>
<div style="text-align: justify;">
Filozofii se chinuie de mii de ani să stabilească ce-i aceea proprietate, ce-i hoţia şi ce-i dreptatea şi n-au ajuns la nici o concluzie deoarce lucrurile sînt foarte complicate în aceste aspecte, însă justiţia deja ştie aceste lucruri şi le ştia încă de pe vremea cînd legitima proprietatea stăpînului asupra sclavului ori a bărbatului asupra femeii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Justiţia a decretat şi decretează ce-i moral şi ce-i imoral legitimînd tot felul de acte suspecte sub acoperămîntul legalităţii. Oamenii pe planeta asta au ţinut sclavi într-un mod cît se poate de legal, i-au pus pe sclavi să se ucidă unii pe alţii pentru distracţia stăpînilor în mod legal, dar vezi bine că era ilegal ca sclavii să fie ucişi de către stăpînii lor deoarece erau proprietatea lor legală. Investigaţia pentru aflarea adevărului a fost executată legal prin tortură, aşa că adevărul a fost extras în mod legal prin smulgerea legală a unghiilor, prin arderea legală a oganelor sexuale cu fiare încinse, prin jupuirea legală, desfigurarea legală şi bătaia legală, prin violarea legală a femeilor, smulgerea legală a dinţilor, lipsirea legală de somn şi prin orbirea legală a subiecţilor. După ce au aflat adevărul prin aceste metode legale, oamenii de la justiţie au dispus împlinirea dreptăţii prin metode la fel de legale, precum spînzurarea legală a condamnaţilor, mutilarea lor legală, scoaterea intestinelor din ei şi arderea acestora în faţa lor, evident, tot legală. Tăierea legală cu fierăstrăul, arderea legală pe rug, frîngerea legală a oaselor, castrarea, fierberea şi înecarea legală a vinovaţilor au făcut parte din arsenalul de instrumente pentru împlinirea dreptăţii. Decapitarea legală şi biciuirea legală încă mai împlinesc dreptatea prin Arabia Saudită. </div>
<div style="text-align: justify;">
Nu există metodă de tortură care să nu fi fost practicată cu desăvîrşit zel şi cu dedicaţie totală în cadrul instituţiilor de judecată, deoarece un criminal care îşi torturează în solitudine victima s-ar mai putea să aibă vreun proces de conştiinţă, însă oamenii cînd se adună într-un grup şi işi justifică şi certifică violenţa şi actele imorale prin puterea şi lărgimea colectivităţii, devin lipsiţi de conştiinţă şi ajung să comită cu seninătate sălbatică orice fel de atrocitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Holocaustul a fost împlinit complet legal, epurările etnice şi execuţiile comandate de Stalin au fost legale, exterminarea nativilor din America, legală, sclavagismul cum spuneam, tot legal, uciderea homosexualilor legală, arderea vrăjitoarelor pe rug - legală, opresiunea celui slab de către cel puternic legală, cele mai multe genociduri legale, persecuţia religioasă a fost legală, munca forţată legală, exterminările şi persecuţiile oponenţilor politici au fost legale, uciderea ereticilor la fel de legală.</div>
<div style="text-align: justify;">
Orice fel de sistem dictatorial, opresiv, violent şi nedrept care a existat vreodată, în adevăr toate care au existat de-a lungul timpului, au fost în mod evident, legale. Gîndiţi-vă la lucrul ăsta. Sistemul imoral prin care o minoritate deţine cea mai mare parte a bogăţiei într-o societate iar majoritatea se luptă cu ea însăşi pentru frimiturile rămase de la masa stăpînilor, este legal.</div>
<div style="text-align: justify;">
Iisus Cristos, executat legal, Socrate, executat legal, Giordano Bruno, executat legal, Galileo Galilei, condamnat legal, Ludovic al XVI-lea, executat legal cu tot cu nevastă-sa, Lavoisier , executat legal, Danton, executat legal de către Robespierre, care la rîndul său a fost executat tot legal de către alţii care erau mai legali decît el. Toţi revoluţionarii care au fost executaţi au fost executaţi în mod legal şi nenumăratele atrocităţi abătute asupra oamenilor din partea oricărui stat dotat cu aparatul justiţiei au fost nişte atrocităţi legale.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ştiţi ce este în schimb ilegal? Este ilegal ca taică-meu să-mi ridice buletinul odată ce a fost făcut, şi trebuie să mă duc eu pînă în localitatea îndepărtată de unde sînt, ca sa-mi pierd vremea pe drumuri. Că cine ştie ce nedreptate vom comite împotriva statului. Să nu te apuce rîsul cînd vezi ce înseamnă legea?</div>
<div style="text-align: justify;">
Acum oamenii vor spune că deşi istoria justiţiei este mult mai presărată cu atrocităţi decît istoria celor care au acţionat în afara ei, nu mai există aceeaşi situaţie în prezent, deoarece justiţia noastră deşi tot oarbă, vede mult mai bine acum, şi-a spălat rochia şi e albă şi pură precum porumbelul nevinovat al păcii. Iar ce vreau eu să spun este că exact acelaşi lucru îl gîndea fiecare om din trecutul justiţiar al justiţiei, pe vremea cînd nedreptatea prospera în lumea oamenilor, cel mai des legitimată şi profesată printr-un sistem complicat de legi. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă cineva vrea să fie sincer cu el însuşi şi să se uite la lumea noastră, cum va spune că este o lume dreaptă şi că justiţia face lumea să fie mai dreaptă cînd cele mai mari nedreptăţi sînt legale, iar cele mai mici nedreptăţi sînt pedepsite? </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-lGdoSJ8x8LY/WKNJ68lZ2WI/AAAAAAAAAkA/1PHgokPpcIc0TYbn_AXxYnjUj8avq3H2wCPcB/s1600/3ed0cd5e3a7da28632da59130bda33b5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://1.bp.blogspot.com/-lGdoSJ8x8LY/WKNJ68lZ2WI/AAAAAAAAAkA/1PHgokPpcIc0TYbn_AXxYnjUj8avq3H2wCPcB/s640/3ed0cd5e3a7da28632da59130bda33b5.jpg" width="492" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
O privire obiectivă asupra justiţiei ne arată că ea nu este decît un instrument al puterii, al celei mai mari puteri de la un moment dat dintr-un anume loc. Cine anume are puterea decretează ce este legal şi ce este ilegal, fără nici un fel de preocupare pentru ceea ce este moral sau ceea ce este drept, dar cu foarte multă preocupare pentru a da impresia că justiţia este însăşi întruparea moralei. Toată acea ideologie sofisticată care se predă la facultatea de drept, este o pseudoştiinţă de cea mai abjectă factură, este o teologie a manifestării puterii într-o societate şi n-are nici un fel de legătură cu ştiinţa; facultatea de drept este o facultate de teologie. Toate comisiile, comitetele şi complexele de judecată, ritualurile şi regulamentele, decretele, actele normative şi legile, teoriile dreptului şi pretenţiile de ştiinţă sînt puse acolo ca să dezorienteze mintea celui care intră în contact cu sistemul justiţiei şi să justifice ceea ce vrea să justifice puterea din acea societate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Măsura în care justiţia se intersectează cu moralitatea este măsura în care cei puternici îşi dau seama că cu cît tratează mai bine pe ceilalţi cu atît au mai mult de cîştigat şi cu cît îi tratează mai rău, cu atît au mai mult de pierdut.</div>
<div style="text-align: justify;">
A afla ce este drept şi ce nu-i drept pe lumea asta este un lucru destul de complicat, iar justiţia nu se ocupă cu el. Aşa că atunci cînd afli că un lucru este legal, trebuie să fii din cale afară de suspicios că acela este un act imoral, iar atunci cînd afli că un act este ilegal trebuie să fii la fel de suspicios şi să presupui că este foarte probabil să fie vorba despre un act moral. În cea mai mare parte societatea este nedreaptă din cauză că atenţia oamenilor este concentrată pe o multitudine de aspecte irelevante, mici nedreptăţi şi mici probleme, care totuşi lasă foarte puţin spaţiu de gîndit pentru problemle şi nedreptăţile de amploare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aşa că cine vrea să se ducă în piaţă să manifesteze împotriva guvernului, să se ducă din punctul meu de vedere, dar măcar să zică ca nu le plac feţele guvernanţilor şi nici orientarea lor politică, să nu o facă invocînd justiţia, căci cine se călăuzeşte după un orb este cineva care deşi se află în lumină, calcă prin întuneric. </div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com34tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-56820979518196474502017-01-31T21:04:00.001+02:002017-02-01T09:29:57.098+02:00De ce vrem ceea ce vrem?<div style="text-align: justify;">
De cînd se naşte şi pînă cînd moare, omul vrea tot felul de chestii. Starea obişnuită a omului este aceea de dezechilibru perpetuu şi pentru cei mai mulţi dintre noi experienţa mulţumirii nu durează mai mult de o fracţiune de secundă. După aceea imediat apare ceva la orizont, imediat un disconfort îţi ocupă mintea iar dacă nu este vorba de disconfort atunci cu siguranţă ai văzut un lucru pe care ţi-ar plăcea să-l obţii, şi în timp ce dorinţa ţi se înţepeneşte în cap, pacea sufletească dă bir cu fugiţii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ăsta este un lucru bun, mai ales după părerea oamenilor, căci dacă nu am mai vrea nimic atunci am fi ca pietrele, care nu vor decît să-şi continue mişcarea rectilinie şi uniformă pănă cînd o forţă intervine asupra lor şi le accelerează în altă direcţie sau le opreşte în loc. Ne place să vrem lucruri pentru că sîntem oameni şi vrem să să fim oameni iar nu pietre; dorinţa noastră ne defineşte acţiunea, iar acţiunea ne defineşte existenţa.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi pentru că dorinţa ne defineşte existenţa, ar fi cazul să ne dorim să vedem ce este ea, de unde vine, unde se duce, de ce este ea aşa cum este şi de ce nu este în alt fel, căci dacă dorinţa noastră ar fi alta atunci imediat şi existenţa noastră ar urma această diferită dorinţă. Dar cel mai mult ne va folosi să ştim dacă putem avea vreun control asupra dorinţelor şi vrerilor noastre, iar dacă nu avem noi, atunci să ştim cine sînt aceia sau care sînt acele forţe care au control asupra dorinţelor noastre.<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-8cVIZxytAyE/WJGNANdfyBI/AAAAAAAAAjQ/NuQ1H4wgvVgJTJkUgqO__NmWPTi-gqQwACPcB/s1600/larger%2Bdali.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="469" src="https://2.bp.blogspot.com/-8cVIZxytAyE/WJGNANdfyBI/AAAAAAAAAjQ/NuQ1H4wgvVgJTJkUgqO__NmWPTi-gqQwACPcB/s640/larger%2Bdali.jpg" width="640" /></a></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<div style="text-align: center;">
enigma dorinţei lui Salvador Dali</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
În esenţă, dorinţa şi vrerea noastră principală este aceea de-a supravieţui şi din aceasta se răsfiră precum crengile unui copac toate celelate dorinţe şi vreri mai mici, de la dorinţa de îngheţată, la dorinţa de-a învinge la şah ori la popice, dorinţa de-a consuma alcool, dorinţa de joacă şi cea de sex, pînă la dorinţa de-a avea un telefon şmecher.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă apare ciudat că îngheţata şi telefonul şmecher sînt legate de supravieţuire, am putea să explicăm că îngheţata este de fapt un cocktail de suprastimuli gustativi, care toţi trasmit creierului ideea că substanţele care îi conţin sînt foarte bune pentru supravieţuire, adică proteinele, grăsimile şi zahărul din îngheţată. O îngheţată în deşert ar fi într-adevăr extraordinară pentru supravieţuire, dar cît de bună este ea pentru supravieţuire în contextul în care deja ai 150 de kile şi te afli în centrul oraşului, rămîne de discutat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cît despre telefonul şmecher, cineva s-ar gîndi că într-adevăr un telefon te poate salva de la pieire cînd ai căzut în prăpastie în timp ce urcai pe munte, însă la fel de bun este şi un telefon mai puţin şmecher cît şi înţelegerea faptului că dacă te plimbi pe cărări neumblate şi abrupte fără să fii atent şi fără să pricepi că nu-i de joacă, atunci probabilitatea decesului creşte considerabil. Şmecheria telefonului este totuşi dorită tot din motive de supravieţuire - noi fiind animale sociale avem instincte foarte puternice de afiliere la grup, şi ştiind că puiul de om şi apoi omul nu poate să supravieţuiască singur ci doar îngrijit şi susţinut de către membrii tribului, decurge că a fi în relaţii bune cu membrii tribului este echivalent cu a-ţi maximiza şansele pentru supravieţuire. Înainte de-a fi un obiect util, telefonul şmecher este un simbol social, un semn care arată anumite lucruri persoanelor care-l văd. Astfel, şmecheria telefonului simbolizează nu doar apartenenţa la un trib oarecare, ci apartenenţa la un trib care e foarte şmecher şi în pas cu moda electronicelor, deci un trib foarte prosper, un trib cu şanse mari la proliferare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Lucrurile apar ceva mai complicate cu oamenii care îşi doresc să se sinucidă, deşi foarte simple în adevăr - evitarea suferinţei fiind una dintre principalele metode pentru prezervarea organismului, a scăpa de suferinţă era pe în preistorie un lucru indicat în 95% dintre cazuri - din păcate în cazul sinucigaşilor ea dă rezultatele pe care le cunoaştem toţi, unii sînt induşi în eroare de acest mecanism al supravieţuirii şi aşa ajung să se arunce de la etaj sau să consume mult mai multe pesticide decît cele pe care le mîncăm toţi prin intermediul produselor pe care le cumpărăm.</div>
<div style="text-align: justify;">
Orice dorinţă pe care o avem, are o componentă instinctuală, legată mai mult sau mai puţin de dorinţa de supravieţuire, şi ea mai are o componentă culturală, legată de contextul şi epoca în care individul trăieşte. Astfel, în timp ce în Evul Mediu pentru a stabili ierarhia în cadrul grupului oamenii bogaţi se întreceau în a avea cît mai mulţi cai înhămaţi la trăsură, în epoca prezentă oamenii se întrec în numărul de cai putere pe care il are automobilul pe care îl deţin. Tot aşa, aceeaşi dorinţă instinctuală generată de codul ADN care determină nevoia de reproducere, era exprimată în timpurile biblice la unele triburi prin invadarea unor regiuni vecine, luarea femeilor în sclavie sexuală şi uciderea masculilor, în timp ce în epoca contemporană, acelaşi instinct al reproducerii se traduce prin invadarea site-urilor de pornografie, luarea organelor sexuale la mînă şi uciderea spermatozoizilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
În funcţie de contextul cultural deci, instinctul nostru se transformă în dorinţe diferite şi ne poate aduce să facem lucruri pe care am putea sa le judecăm drept nu cele mai potrivite. Apare inevitabil întrebarea dacă putem să schimbăm în vreun fel ceea ce vrem, în aşa fel încît să vrem altceva.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi vestea bună este că putem schimba ceea ce vrea, iar vestea proastă este că deşi este posibil, este considerabil dificil. Se crede de obicei că vrerea are o structură simplă, şi că de pildă un alcoolist pus în faţa paharului are de făcut o alegere simplă: să bea sau să nu bea. Dacă reuşeşte să nu bea, s-ar zice că are voinţă, iar dacă nu reuşeşte, s-ar zice că nu are voinţă.</div>
<div style="text-align: justify;">
În adevăr lucrurile sînt mult mai complicate decît atîta. În structura vrerii, apar mai mulţi factori, cîţi exact - nu ştiu să spun, mai ales că unii sînt conştienţi, iar alţii sînt subconştienţi. În timp ce alcoolistul nostru stă în faţa alegerii, poate rugîndu-l pe Dumnezeu să depărteze acest pahar din faţa lui, constatînd că în cele din urmă paharul nu vrea să plece nicăieri, el poate începe să reflecteze serios la întrebarea existenţială din faţa sa: a bea sau a nu bea - aceasta este întrebarea lui.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi întrebarea odată întoarsă pe toate părţile ne arată gradul de complexitate al problemei pe care o avem în faţă. În timp ce se gîndeşte la paharul din faţa sa, prin mintea alcoolistului nostru or să treacă cel mai probabil o sumedenie de idei şi situaţii conectate cu problema de faţă, ca de exemplu scandalul pe care il va face nevasta odată ce va termina paharele următoare, investiţia dezastruoasă de bani şi viaţă pe care a făcut-o în alcool, distracţia pe care o încearcă cu prietenii săi alcoolişti, disconfortul extrem pe care il va produce abstinenţa, problemele de sănătate pe care i le-a produs şi i le va produce băutura, plăcerea, eliberarea şi exuberanţa pe care le va încerca odată ce a consumat destul alcool, frustrarea intensă pentru propria neputinţă de-a renunţa la acest obicei toxic, eventualele dureri de cap şi mahmureala prognozate pentru viitorul apropiat, amintirile frumoase de la beţie, amintirile nu prea frumoase de la beţie precum şi alte categorii de obiecte psihice care se manifestă în capul său ca nişte oştiri ce se înfruntă pe cîmpul de bătaie, în timp ce materia cenuşie este umplută de tensiune iar capul de durere.</div>
<div style="text-align: justify;">
În afară de acestea pe care le ţine în conştiinţă, există şi acelea pe care le ţine în afara conştiinţei, idei, imagini, sunete, memorii şi emoţii ascunse care de asemenea se luptă cu ardoare pentru dominaţie asupra celorlalte şi care-l fac pe alcoolistul nostru să aibă o stare imposibilă de indecizie... parca ar mai bea un pahar, parcă l-ar lăsa, parcă întinde mîna înspre el, parcă ar mai retrage-o puţin.</div>
<div style="text-align: justify;">
O decizie este luată atunci cînd una dintre părţi cîştigă, şi în acest context, în care noi recunoaştem că dorinţa noastră nu este niciodată simplă ci este o dorinţă complexă aproape întotdeauna opusă de contradorinţa sa, devine foarte util să cunoaştem cum am putea ajuta pe una dintre părţi să cîştige în detrimentul celeilalte. Acea parte din mintea noastră care se cheamă raţiunea, poate să indice către împlinirea dorinţei ca fiind un act avantajos pentru noi sau dezavantajos, după caz. </div>
<div style="text-align: justify;">
Astfel că pentru a înclina balanţa în favoarea uneia dintre părţile combatante devine o problemă destul de dificilă, de recrutare a aliaţilor pentru coaliţia pe care raţiunea o califică drept dezirabilă şi de acţiuni concertate pentru dezintegrarea opoziţiei. Variate metode sînt folosite de către psihologii profesionişti şi de către cei amatori care sîntem noi, oamenii comuni, iar cine le practică cu dedicaţie ajunge să fie un maestru al propriilor dorinţe. Tehnici de exersare a voinţei, diverse tipuri de meditaţie, practici de terapie comportamental-cognitivă, apelul la puterea lui Dumnezeu, la susţinerea sau presiunea familiei, recurgerea la promisiuni publice, integrarea dorinţelor în sistemul de valori şi multe altele, toate acestea reprezintă arme din arsenalul prin care putem să ne afectăm dorinţele în direcţia dorită, adică să ajungem să vrem ceea ce vrem şi să nu vrem ceea ce nu vrem. </div>
<div style="text-align: justify;">
Şi nu este lipsit de importanţă să menţionăm că nu este vreun lucru nou, ci este un fapt al istoriei, acela că există tot felul de oameni cu care intrăm vrînd nevrînd în contact, şi care vor să vrem ceea ce vor ei să vrem, şi nu ceea ce vrem noi să vrem. Se poate ca noi să nu vrem să consumăm Coca Cola deoarece ne strică dinţii şi silueta, iar în partea cealaltă există împreună cu dorinţa noastră de zahăr, un colectiv întreg de psihologi, agenţi de publicitate, specialişti în marketing, artişti şi afacerişti care se vor alia cu dorinţa noastră de zahăr împotriva dorinţei de o siluetă frumoasă astfel încît oamenii ajung să fie ameţiţi nemaiştiind ce vor ei de fapt. În societate întotdeuna vor exista grupări care vor vrea ca noi să dorim produsele pe care ei le pot confecţiona, fie că sînt băuturi alcoolice sau dulci, produse de patiserie, obiecte de artă, ideologii imorale, obiecte sau poveşti nemuritoare care ne garantează securitatea, obiecte de uz casnic ori de uz intelectual, şi tot felul de medicamente şi terapii mai mult sau mai puţin funcţionale pentru probleme mai mult sau mai puţin reale. </div>
<div style="text-align: justify;">
Unele dintre aceste grupări vor fi atît de scrupuloase în a ne influenţa dorinţele încît ele nu vor pregeta să inventeze din neant lucruri pe care noi nu le doream, lucruri fără de care eram fericiţi şi fără de care acum nu mai avem liniştea. Vor să ne influenţeze dorinţele din cauză că sînt şi ei oameni şi vor chestii. Iar ceea ce noi trebuie să vrem, este să avem dorinţa de-a fi stăpîni pe dorinţele noastre, căci dacă cineva este stăpîn peste dorinţele noastre atunci el este stăpîn peste acţiunile noastre iar noi sîntem sclavii acelui om. Eliberarea din sclavie începe cu stăpînirea propriei dorinţe. </div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com38tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-51931740046753169262016-12-18T19:23:00.003+02:002016-12-18T21:20:26.647+02:00Istoria unui om idiot<div style="text-align: justify;">
În lumea noastră actuală se pune mare preţ pe competenţele intelectuale ale indivizilor, cele reprezentate prin vestitul IQ, iar persoanele care au un IQ ridicat sînt urcate în slăvi, apreciate şi recompensate pentru prestaţia creierului lor. În acelaşi sens, competenţele matematice, logice, şi tehnologice sînt apreciate mult mai puternic decît cele care ţin mai degrabă de sentimente şi emoţii, acestea fiind un fel de lucruri care-s pentru femei, nu pentru bărbaţi adevăraţi. </div>
<div style="text-align: justify;">
Se vede acest lucru în distribuţia orelor din programa şcolară. Se face o oră de psihologie şi una de filozofie cîndva, tîrziu pe la liceu, în timp ce matematică se face aproximativ de 50 de ori mai mult. Acest lucru provine din dorinţa structurilor de la conducere de-a avea o populaţie suficient de competentă încît să poată construi armament pentru distrugere în masă şi suficient de dezechilibrată mintal încît să dea cu bombele în capul la altor oameni. Orice persoană dotată cu empatie şi învăţată să o extindă la presupuşii inamici, care conform legilor biologiei sînt tot fiinţe umane, va înţelege că războiul este o boală a speciei noastre, nu doar cel militar dar şi alte forme de război care pot fi chiar mai devastatoare decît bombele şi gloanţele. A trimite pe un om la moarte sau a trimite să-l omoare pe altul, este una dintre cele mai evidente incompetenţe mentale, este o decizie tîmpă, care nu poate proveni decît dintr-un creier posedat de teroare şi adus la stadiul la care creierul funcţionează în reptile atunci cînd acestea sînt ameninţate de moarte. Singura situaţie în care oamenii recurg la violenţă este atunci cînd le este frică, nu se simt în control şi nu au disciplina necesară pentru a se autoregla emoţional, nu atunci cînd sînt stăpîni pe situaţie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am selectat pentru demonstraţa pe care vreau să o fac, pe un individ care a avut IQ-ul exact cît mi-a ieşit mie cînd l-am măsurat ultima data - 138 - ceea ce este foarte mult. Pe cît de mult este, pe atît de stupidă este părarea că un astfel de IQ mare îţi foloseşte la vreun lucru bun. Îţi foloseşte la ceva bun dacă ai echilibru psihologic şi disciplină emoţională, iar dacă eşti dezechilibrat emoţional atunci cu cît ai IQ-ul mai mare cu atît reprezinţi un pericol mai mare pentru societate. Aşa pericol social a fost numitul Hermann Goering, una dintre căpeteniile naziştilor, un om foarte capabil, foarte ordonat, foarte motivat, foarte inteligent, provenit dintr-o familie de aristocraţi; aviator militar, comandant militar, vice cancelar al Germaniei, preşedinte al parlamentului şi al doilea om după Hitler în Germania nazistă. Cum să nu fie deştept un om cu asemenea realizări? </div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-5l-bkL4PWZI/WFbCKLBB0oI/AAAAAAAAAiA/0svzGtOwwmgGcXi0j9TqDRHFAQPhKwu3wCPcB/s1600/11413-004-D9FFDA51.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://3.bp.blogspot.com/-5l-bkL4PWZI/WFbCKLBB0oI/AAAAAAAAAiA/0svzGtOwwmgGcXi0j9TqDRHFAQPhKwu3wCPcB/s320/11413-004-D9FFDA51.jpg" width="224" /></a></div>
<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
un om idiot</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Istoria lui Goering este plină de învăţăminte. Acest om şi-a pus toate capacitaţile intelectuale în slujba unui scop falimentar, el ajungînd pînă la urmă să se sinucidă în închisoare, exact înainte să fie programat pentru execuţie, după ce războiul pe care l-a adus pe capul comuniştilor s-a întors împotriva lui. Angajamentul său a fost angajamentul nazist, acela de-a îmbunătăţi specia umană prin exterminarea celor inferiori, nenorociţi şi slabi. Dacă ies acum pe uşă, prind un om al străzii şi-i dau un glonţ în cap, asta mă face mai bun? Dacă văd un animal rănit şi calc peste el asta mă face să progresez, să mă dezvolt personal? Sigur că nu devin mai bun, ci devin mai rău, asta este evident, însă nu a fost evident nici pentru inteligenţa extraordinară lui Goering şi din păcate nu este evident pentru foarte mulţi oameni din ziua de astăzi, care au cam acelaşi tip de discurs, doar că puţin mai adaptat la cerinţele epocii. Toată Europa a fost distrusă de către aceşti oameni dezechilibraţi emoţional şi cu IQ-urile foarte ridicate. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cînd treci prin istorie şi iei în vizor toate atrocităţile, dezastrele şi catastrofele cauzate de către noi înşine asupra noastră nu ai cum să nu observi că niciodată acestea nu au fost cauzate de către proşti ci doar de către nişte oameni foarte inteligenţi, foarte intelectuali. Proştii sînt inofensivi, un retardat mintal este atît de prost încît ar fi imposibil să te poată omorî, nici măcar nu ştie cum se utilizează toporul, IQ-ul său e o nimica toată. Cu cît e mai prost cu atîta e mai pacifist. Ar trebui să apreciem acest lucru atunci cînd ne uităm la proşti, şi sentimentul de securitate pe care ni-l oferă să ne ajute să avem grijă de ei cu toată responsabilitatea, ca şi cum am avea grijă de nişte sfinte simboluri ale păcii. </div>
<div style="text-align: justify;">
Eu unul, tot aşa am fost învăţat de către societatea în care am trăit, să fiu foarte inteligent şi să ştiu foarte multe lucruri intelectuale, să am multe realizări şi împliniri, iar cumva pe la o vreme, destul de tîrziu, am înţeles că sînt puţin cam handicapat din punct de vedere emoţional şi că aceasta este singura inteligenţă care îţi poate oferi pace, o viaţă sănătoasă şi trăită corect. Cînd am realizat această nenorocire, felul în care am fost tras pe sfoară, indus în eroare şi decepţionat, mi-a venit să omor foarte mulţi oameni, cam 100 000 pentru început voiam, doar ca aperitiv. Noroc că n-am putut să mă hotărăsc exact care trebuie exterminat avînd o indecizie foarte intensă în acest aspect, încă avînd şi nişte probleme cu procrastinarea, pînă la urmă am lăsat-o baltă şi m-am apucat să dezvolt inteligenţa asta emoţională şi să-mi pun intelectul la a lucra înspre binele oamenilor şi nu înspre distrugerea lor. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce vă urez şi vouă să faceţi, e pe internet, e gratis; citeşti acolo două trei chestii despre emoţii şi sentimente şi faci ceea ce ne-au recomandat Socrate şi Cristos - să ne cunoaştem pe noi înşine. Nu degeaba au fost amîndoi acuzaţi de blasfemie şi executaţi de către oamenii inteligenţi precum Goering, acum însă, e liber să te documentezi despre cum să te cunoşti pe tine însuţi, nu doar că scapi cu viaţă, dar pe deasupra scapi cu o viaţă mai bună şi mai fericită.</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com68tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-32178221655978953262016-11-08T21:27:00.001+02:002016-11-15T09:07:46.052+02:00Democraţie în stil american<div style="text-align: justify;">
Chiar acum au loc alegerile prezidenţiale în S.U.A., despre care au aflat probabil fără voia lor şi şerpii prin găurile lor. Eu aş spune că publicitatea este nemeritată pentru un asemenea eveniment minor şi că mai mult contează pentru un cetăţean al Terrei, chiar şi pentru un cetăţean american, dacă nu cumva i se arde mîncarea pe foc, dacă nu cumva a pus prea mult piper în ea şi leuşteanul e fraged. </div>
<div style="text-align: justify;">
Acest eveniment de presupus interes internaţional este prezentat ca fiind alegerea unui om pentru cea mai puternică funcţie din lume, pentru o poziţie cheie care poate determina într-un mod substanţial vieţile cetăţenilor planetei. Nu se zice de pildă că această poziţie cheie este expresia unui sistem de relaţii între diferite grupări şi organizaţii, că preşedintele S.U.A. nu este acolo ca să face ce-i tună lui prin cap sau ce-a visat el cu o noapte înainte ci este acolo ca să împlinească ceea ce-i dictează C.I.A., C.F.R. şi alte acronime care desemnează ogranizaţiile elitelor financiare din S.U.A. şi a complexului militar industrial american, adică organizaţiile şi structurile care deţin banii şi deci puterea în imperiul fascist american. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă vreodată cumva, preşedintelui american i-ar trece prin cap să facă ceva ce nu-i pe placul acestor organizaţii formale sau informale, el ar păţi exact cum a păţit numitul J. F. Kennedy, de i-a trecut un glonţ prin cap. Este foarte optimist cine îşi imaginează că există posibilitatea ca în acea funcţie să ajungă un individ care să reprezinte interesele cetăţenilor americani şi nu pe cele ale cercurilor de la putere, ale bancherilor, afaceristilor şi finanţiştilor şi este prea visător cine crede că în această improbabilă eventualitate aristocraţia financiară americană va sta şi se va uita ca viţelul la poarta nouă cum îi sunt luate privilegiile, fără să facă nimic. Măcar un mic şantaj, o încercare de asasinat, dacă nu cumva mai multe (pînă cînd reuşesc), e de la sine înţeles că se vor încerca.</div>
<div style="text-align: justify;">
Spun că este improbabilă posibilitatea ca să ajungă în funcţia aia cineva care să reprezinte interesele populaţiei şi nu ale bogătaşilor deoarece sistemul democratic american este într-adevăr unul care permite fiecărui om să voteze preşedintele, dar doar după ce în prealabil aceşti alegători au fost spălaţi pe creier prin cea mai mare operaţiune pentru spălarea creierului care-i existentă acum pe planeta noastră şi care este mass media din S.U.A., controlată nu de către nişte oameni săraci lipiţi.<br />
Să ne gîndim că din întreaga populaţie de 300 000 000 de indivizi nu s-au putut găsi pentru funcţia de preşedinte alţii decît Donald Trump şi cu Hillary Clinton, iar alţi oameni mai morali, mai pregătiţi şi mai competenţi pentru acest job nu s-au putu găsi sub nici o formă, este ca şi cum ne-am gîndi că din toate alimentele dintr-o cămară plină, cele mai comestibile care s-au putut găsi au fost nişte căcăreze de şobolan şi un stîrv de muscă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu ştiu dacă există prea multe lucruri mai irelevante decît faţa pe care o să o vedem în următorii ani comunicînd politicile fasciste instrumentate şi confecţionate în cercurile elitelor americane însă eu dacă aş fi american aş vota cu Trump, tocmai pentru ca pare un om cu posibilităţi mult mai solide decît Clinton pentru a amuza populaţia. În rest, comportamentul statului american, atît în ţara lui cît şi în afară nu are cum să deraieze de la linia care e stabilită de foarte mult timp de oligarhia financiară şi pînă ce sistemul de relaţii care menţine pe acei bătrîni patetici şi senili la putere nu va cădea, nu are cum să conteze cine apare în faţa reflectoarelor în postura de reprezentant al intereselor S.U.A.</div>
<div style="text-align: justify;">
Imperiul american se îndreaptă cu paşi din ce în ce mai mari şi mai grăbiţi către colaps, ca fiind un sistem clădit prin urmărirea unor meschine ale unor indivizi particulari, clădit pe genocid, lăcomie, dezinformare şi jaf. Nimeni nu poate opri inevitabilul deces al acestui imperiu capitalist iar eu acuma am o treabă mult mai importantă căci am nişte varză de care trebuie să mă ocup şi pe care o să aleg dacă o fac cu cimbru sau cu mărar sau cu ambele; nu mai e timp de pierdut pentru fleacuri precum alegerile americanilor. </div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com19tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-56542092299128927552016-10-26T21:20:00.002+03:002016-11-09T20:12:04.893+02:00Un motiv pentru care trebuie să practici meditaţia "mindfulness"<div style="text-align: justify;">
Atunci cînd un om dezvoltă o abilitate sau un meşteşug la nivelul de măiestrie, asta se traduce prin apariţia pe creierul său a unei aglomerări de conexiuni neuronale care se ocupă special cu procesarea informaţiei implicate în practicarea acelei abilităţi. Din păcate, cu cît acea abilitate este mai specifică, cu atît mai mult acel grup de conexiuni neuronale devine inutil pentru practicarea oricărei alte abilităţi. </div>
<div style="text-align: justify;">
De exemplu, acele conexiuni neuronale care sînt implicate în abilitatea de-a merge, probabil vor folosi şi la alte activităţi din aceeaşi tagmă, precum alergatul, statul într-un picior sau urcatul scărilor, în timp ce aceleaşi conexiuni neuronale care servesc la practicarea chirurgiei vor fi inutile atunci cînd vine vorba de şah sau de astronomie şi de aceea unui chirurg îi este la fel de greu să înveţe şahul sau astronomia pe cît i-ar fi dacă n-ar mai fi chirurg - toate cunoştinţele sale de chirurgie nu pot să-i folosească decît la chirurgie şi atît, şi poate încă la tăierea porcului de Crăciun dar la mai multe nu.</div>
<div style="text-align: justify;">
În condiţiile în care specializarea extremă într-un domeniu de dezvoltare fizic sau al intelectului nu aduce beneficii în celelalte domenii de dezvoltare, devine esenţial să cunoaştem care sînt cele mai importante specializări care sînt atît de generale încît au o influenţă covîrşitoare asupra întregului spectru al activităţilor umane. </div>
<div style="text-align: justify;">
În afara abilităţilor specifice, există deci meta-abilităţi, adică acele abilităţi care sînt atît de generale încît folosesc dezvoltării mai multor abilităţi specifice, iar dintre acestea, exersarea <i><b>capacitatăţii de-a fi complet concentrat pe activitatea pe care o desfăşori</b></i> este una din componentele principale ale meditaţiei "mindfulness". Această capacitate desemnează mai exact eficienţa cu care resursele mentale sînt alocate unei activităţi, ea este puterea de-a rămîne concentrat pe o anume activitate fără a fi distras de plictiseală, nervi, ofuscare şi alte griji şi emoţii supărătoare. Conform cercetărilor încă în vigoare, această capacitate de control susţinut a atenţiei este unul din cei mai puternici prezicători dacă vine vorba de reuşită în orice domeniu de activitate. Nici nu este greu să ne dăm seama de ce este aşa, dacă stăm să ne gîndim puţin mai atent şi să ne concentrăm, fără să fim distraşi de <a href="https://www.psychologytoday.com/blog/brain-wise/201209/the-true-cost-multi-tasking">teoriile populare despre virtuţile multitasking-ului</a>.</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci cînd este vorba de orice activitate, de la curăţatul cartofilor, la pictarea unui tablou, sex, compunerea unui program pentru computer şi pînă la mersul pe sfoară şi la comiterea unei crime, ai cele mai multe şanse de reuşită atunci cînd atenţia îţi este îndreptată exclusiv înspre activitatea pe care o desfăşori, iar aceste şanse descresc proporţional pe măsură ce atenţia îţi zboară în toate direcţiile, înspre caii verzi de pe pereţi, fantezii plăcute sau sinistre, problemele de la serviciu sau propriile sentimente de anxietate pe care s-ar putea să le încerci. Această facultate este întărită, rafinată şi devine din ce în ce mai sofisticată prin practicarea meditaţiei "mindfulness" şi este o practică ce ar trebui să fie învăţată de copii, imediat cum deprind puterea de-a înţelege cele mai elementare lucruri.</div>
<div style="text-align: justify;">
Deşi atenţia susţinută nu este suficientă pentru dezvoltarea unei abilităţi la rangul de maestru, ci trebuie dublată de perseverenţă şi de metode de practică şi de antrenament adecvate, ea este fără îndoială necesară şi din cauză că este necesară nu doar pentru dezvoltarea unei abilităţi ci pentru toate abilităţile posibile, este un instrument care nu are voie să lipsească din trusa de instrumente pentru adaptare a unui om modern.</div>
<div style="text-align: justify;">
Încă din copilărie ni se transmit foarte puternic, chiar violent, idei despre importanţa atenţiei şi se face acest lucru în cel mai grobian şi mai greşit mod cu putinţă: fii mai atent gigel! - urmat eventual de vreo palmă peste faţă... Să înveţi cum să fii atent este o adevărată artă, care din păcate nu-i predată nici la şcoală şi nici acasă decît sub forma de imperative şi insulte, nimic de genul antrenamentului pe care prietenul nostru Buddha l-a lăsat pentru noi, mult mai blajin, mai accesibil şi mai ales eficient.</div>
<div style="text-align: justify;">
De aceea vă spun, orice aţi face fiţi atenţi; cînd mîncaţi fiţi atenţi la mîncare, nu la tabletă, că este posibil să muşcaţi din tabletă în loc să muşcaţi din felia de pîine şi vă înecaţi cu tableta; dacă stergeţi mucii fiţi atenţi la ştersul mucilor căci altminteri rămîneţi cu ei pe faţă şi rîd copiii de voi. Învăţaţi să fiţi atenţi le fel cum se învaţă tenisul, jocurile pe calculator sau matematica, şi poate pe la o vreme tot deprinzînd arta de-a fi atenţi vom reuşi să vedem cum ne este distrasă atenţia de la realitate şi trimisă să se ocupe de fantezii şi poveşti nemuritoare inventate de oameni dubioşi, cu scopul de-a ne controla comportamentul, prin controlul atenţiei noastre. </div>
</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-20239645765607410902016-10-11T20:31:00.001+03:002016-11-01T20:21:04.569+02:00Accidentul care nu era sortit să se întîmple<div style="text-align: justify;">
Felurite întîmplări se întîmplă pe această lume şi noi le numim pe fiecare după felul lor. Denumirea de accident este rezervată unei categorii speciale de evenimente despre care eu spun că merită să discutăm. De pildă, niciodată la categoria accidente nu sînt băgate evenimente ale căror urmări sînt considerate fericite. Nu auzim foarte des oameni lăudîndu-se că au avut un accident şi au cîştigat 1 million de euro la loterie şi nu auzim studenţii povestind despre accidentul pe care l-au avut cînd au luat o notă nesperat de mare la un examen. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pe lîngă faptul că nu există accidente cu consecinţe pozitive, ceea ce este din nou clar, este că la categoria accident sînt incluse doar evenimente imprevizible, evenimente despre care oamenii spun că nu ar trebui să se întîmple sau că deraiază de la mersul normal al lucrurilor. De exemplu, nu am putea să numim un accident atunci cînd ne băgăm degetul în mijlocul unui cuib de viespi şi ne trezim că apoi degetul începe să se umfle.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din seria evenimentelor pe care le numim noi accidente ar face parte: vestitele accidente rutiere, situaţii în care unii oameni care practică sporturi extreme şi cumva o păţesc, Cernobîl, Fukushima, foarte multe accidente de muncă reprezentînd toate muncile posibile, un "prost" care s-a împuşcat singur cu arma de foc, altul, care a împuşcat pe altcineva din "greşeală", vreun tank petrolier a cărui încărcătură în loc să ajungă la rafinărie ajunge în ocean, căderea temporară a economiei, explozia unei fabrici de explozivi sau a unei rachete cosmice, colapsul vreunei clădiri pline de oameni şi eventual orice catastrofă ecologică produsă de om. Cei ca mine spun că atunci cînd clima planetei va ajunge cu adevarat inconfortabilă pentru traiul speciei umane, atunci oamenii se vor uita unii la alţii şi vor spune: ... a fost un accident! Cine ar fi crezut pe bune că aşa ceva s-ar putea întîmpla?</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru discuţia care urmează o să luăm drept reprezentat al categoriei accidentelor un umil accident de maşină. Accidentele rutiere reprezintă a 9-a cauză de moarte la nivel global şi poate că poziţia asta nu pare ameninţătoare, însă ce putem să spunem cantitativ, este că accidentele rutiere ale secolului XX au provocat 60 000 000 de morţi, cam cît a provocat al II lea război mondial, cu Hiroshima şi Cu Nagasaki cu tot. Ceea ce putem să observăm foarte uşor din distribuţia accidentelor rutiere în spaţiu şi timp, este că ele au un obicei ciudat de-a se întîmpla cu o regularitate precisă, de parcă ar exista o lege a naturii care face aceste accidente să apară într-un mod complet neaccidental. Ceea ce oamenii nu vor să se întîmple şi spun că nu trebuie să se întîmple, că nu este normal să se întîmple, se întîmplă de parcă ar fi programat să se întîmple, de parcă ar fi scris să se întîmple pe undeva anume, prin legile fizicii - te pomeneşti.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-c5M9WjyCL38/V_vZbS2s79I/AAAAAAAAAhI/jbIuq4PaRD89cb-7Cy-pklQHIi-bp8Z2QCPcB/s1600/Camus-Accident-copie-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="393" src="https://2.bp.blogspot.com/-c5M9WjyCL38/V_vZbS2s79I/AAAAAAAAAhI/jbIuq4PaRD89cb-7Cy-pklQHIi-bp8Z2QCPcB/s400/Camus-Accident-copie-1.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
Accidentul filozofului Albert Camus ... sau destinul său?<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Accidentele rutiere reprezintă cea mai importantă cauză a morţii pentru sectorul de populaţie cu vîrsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani şi a doua cauză de moarte pentru cei cu vîrsta cuprinsă între 5 şi 14 ani. Aproape 1,3 milioane de oameni mor în fiecare an, în timp ce 20 - 50 de milioane rămîn paralizaţi, schingiuiţi, chirciţi, striviţi parţial, fără mîini ori picioare, strîmbaţi şi defectaţi în toate felurile. Şi e cazul să stăm şi să ne gîndim puţin dacă faptul că anual se moare de la autoturism mai abitir decît de la război e un lucru întîmplător, un accident, care nu ar fi trebuit să se întîmple, sau dacă nu cumva este ceva inevitabil. Tind să cred că a doua posibilitate este cea corectă mai ales avînd în vedere că un lucru odată întîmplat este o certitudine, nu o posibilitate, nu o probabilitate. Dacă ar muri unul odată, într-un oraş dintr-o ţară, s-ar mai preta să spunem că a fost un accident, însă cînd vedem că se moare în serie şi în paralel, de 3000 de ori pe zi, în toate ţările şi pe toate continentele, atunci e cazul să ne întrebăm dacă nu cumva există o regulă în spatele întîmplării.</div>
<div style="text-align: justify;">
Adevărul este că accidentele există doar în imaginaţia umană, şi nu în realitate. În realitate nu există nici un pui de atom a cărui poziţie nu este conformă cu legile fizicii şi chiar dacă aşa ceva s-ar întîmpla, noi atunci ar trebui de îndată să începem să modificăm legile fizicii în aşa fel încît să acomodeze şi să integreze acest eveniment deosebit şi aparent miraculos. Faptul că oamenii care folosesc autoturisme mor pe capete nu a fost şi nu este un accident, ci este o consecinţă provenită din puterea tehnologiei. Tehnologia rutieră are puterea de-a transporta un trup uman cu viteze de pînă la 200 km/h, şi dacă acest mod de transportare nu ar fi atît de comun, el ar fi calificat fără doar şi poate ca unul dintre cele mai extreme sporturi. Acest mod de transport creează cea mai mare parte din condiţiile necesare pentru o moarte violentă prin strivire, condiţii care nu se găsesc în cazul transportului tradiţional pe două picioare. Accidentele sînt deci consecinţe directe a modului în care specia umană îşi organizează societăţile şi nu vreo pedeapsă coborîtă din cer de la vreun demiurg nervos pe noi. Nu este vorba de nici un ghinion, este vorba de cauză şi efect.</div>
<div style="text-align: justify;">
Morţile, rănirile şi sechelele produse de "accidentele rutiere" reprezintă doar o infimă fracţiune din totalul de morţi provenite din interacţiunea dintre o tehnologie prea puternică şi o specie umană a cărei comportament este foarte uşor de prezis ca fiind adeseori haotic şi de aceea ultimul lucru de care avem nevoie este a masca această problemă de interes naţional, internaţional cît şi individual, sub masca numelui de accident. Pe lîngă tehnologia de transport, mai avem tehnologia comunicaţiilor, tehnologia nucleară, tehnologia petrolului şi a cărbunilor, tehnologiile de advertising, tehnologiile alimentare şi multe altele, iar impactul tuturor acestora asupra noastră se soldează cîteodată cu moartea soţului, a copiilor, a rudelor sau prietenilor noştri sau cu deteriorarea sănătăţii lor, nu cu nişte consecinţe care se manifestă undeva într-un univers alternativ.</div>
<div style="text-align: justify;">
Oamenii care se perindă pe la conducerea structurilor sociale responsabile vor fi îndrăgostiţi de denumirea de accident, deoarece aceasta îi ajută să scape de responsabilitate, dînd vina pe nişte circumstanţe misterioase, pe imprevizibilitate, pe factori care spun ei că ar fi în afara controlului nostru, pe întîmplare şi pe ghinion, care sînt doar alte nume mai seculare, pentru vechile justificări magice înaintate în mod tradiţional de către conducători: pedeapsa de la Dumnezeu sau amăgirea de către Diavol.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu există pedeapsă de la Dumnezeu, nici amăgire de către Diavol şi nici accidente care n-ar fi trebuit să se întîmple, există doar cauze şi efecte, iar pentru a scăpa de efecte nedorite trebuie înlăturate cauzele şi nu invocate de explicaţii magice, criptice şi fantasmagorice pentru evenimentele naturale. </div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-57767726396174494832016-09-02T21:13:00.005+03:002016-09-05T08:27:03.127+03:00Cauzele sedentarismului - sportul<div style="text-align: justify;">
Sportul este una dintre cele mai întîlnite cauze ale sedentarismului. Sedentarismul, după cum se ştie este foarte dăunător, atît sănătăţii fizice cît şi celei psihice. Se pare că oamenii se străduiesc atît de puternic să îşi nege natura animalică încît ei ajung să nege nevoia trupului de-a se mişca de ici şi pînă dincolo, împiedicînd stimularea secreţiei unor hormoni necesari pentru sănătate, cît şi irigarea cu sînge a muşchilor şi a organelor interne. Astfel că unii ajung într-o stare de încremenire care aproape că sfidează legile biologiei; ajung precum o statuie, împietriţi în faţa televizorului, uitîndu-se la sport.</div>
<div style="text-align: justify;">
În timp ce se uită la sport, oamenii devin neconştienţi de locul lor în Univers, devin neconştienţi de continua mişcare şi transformare a naturii din jurul lor, neconştienţi de realitatea şi inevitabilitatea încremenirii finale, care nu-i aceea din faţa televizorului, ci este cea din mormînt. Ei însă sînt complet şi cu desăvîrşire concentraţi pe ancestrala întrebare existenţială: pe unde o ia mingea? Se duce peste plasă, sau sub plasă, se duce printre picioare, peste bară, dedesubtul ei, intră în gaură, trece pe lîngă gaură, ori pe deasupra găurii? Trece peste linie, pe lîngă linie, sare înăuntrul terenului sau în afara terenului, intră în coş, se loveşte de panou şi apoi intră în coş, sau se loveşte de panou şi apoi ajunge la cineva care o aruncă din nou înspre coş? </div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă cineva ar fi avut putere să recolteze toată energia psihologică folosită de specia umană pentru determinarea traiectoriei misterioase a mingii, şi să o folosească să zicem pentru a întreprinde colonizarea planetei Venus, pînă acum am fi avut o civilizaţie înforitoare pe Venus, cu oraşe venusiene în toată legea şi spaţii verzi unde copiii Luceafărului ar putea alerga după minge non stop - în realitate şi nu doar în imaginaţia lor. </div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci cînd consumatorul de sport se uită la efortul, dedicaţia şi determinarea totală a competitorilor sportivi el îşi zice... sigur aici are loc un eveniment important, ceva care contează, ceva care trebuie să ne intereseze, alminteri oamenii nu s-ar lupta cu atîta încrîncenare pentru nimic, n-ar putea să fie atît de proşti încît să se zbată atît de tare pentru nimic. Şi într-adevăr are loc un eveniment important în timpul competiţiilor sportive televizate, un eveniment care ar trebui să ne intereseze. Este vorba de orbirea în masă a sute de milioane de oameni, a caror privire este împiedicată de nenumărate imagini ale unor mingi jucăuşe, împiedicată să privească la starea lor de sclavie, la degradarea mediului din jurul lor şi la promovarea unor ideologii toxice şi devastatoare pentru noi. </div>
<div style="text-align: justify;">
Există foarte multe programe, publicaţii, reclame şi campanii care promovează privitul la activităţile sportive, mult mai multe şi mai puternice decît programele, reclamele, publicaţiile şi campaniile care promovează practicarea activităţilor sportive. Prin urmare, un număr foarte mic de oameni practică sportul iar cei mai mulţi se uită la ei de pe un scaun sau de pe o canapea. Dacă privitul la sport ar fi în sine un sport, atunci am putea constata că este nu doar în vogă, ci că este de la distanţă cel mai popular sport, cu miliarde de practicanţi, cu performeri extraordinari şi cu recordmeni mondiali care au ajuns la nişte performanţe stupefiante, indivizi care au depăşit orice limite ale enduranţei umane, reuşind să se uite la sport în continuu timp de 40 de ore, ridicîndu-se din fotoliu doar ca să se alimenteze cu chips-uri şi Coca Cola. Chiar acuma se desfăşoară concomitent olimpiada şi campionatul mondial de privit la sport. </div>
<div style="text-align: justify;">
Numărul privitorilor la sport atestă faptul că nu este vorba în cazul lor de vreo slăbiciune de caracter sau de vreo defecţiune individuală ci este o problemă cît se poate de socială, o problemă a societăţilor noastre, nu o problemă a unui individ sau a altuia. Nu este vina oamenilor. A cunoaşte acest lucru este esenţial pentru oricine vrea să renunţe la această activitate statică şi să se angajeze în activităţi ceva mai dinamice, cum ar fi de exemplu urcatul scărilor, 3 flotări consecutive sau chiar fotbal pe terenul real, nu pe cel din propria imaginaţie. </div>
<div style="text-align: justify;">
Deşi terminologia religioasă are păcatele ei, nu pot să nu observ că în anumite contexte ea este foarte potrivită şi indicată. Astfel, dacă vrei să te laşi de sportul privirii la sport, este bine să ştii atunci cînd te uiţi la sport, că mingea îl are pe Diavol înauntrul ei. Diavolul este acolo camuflat, îndesat să încapă în minge şi croit ca să îţi ia minţile. Diavolul este sponsorizat de către elitele financiare să joace pe toate ecranele şi să posede mintea victimelor nevinovate. Nu te lăsa indus în eroare de vocile şi imaginile îmbietoare care îţi spun că trebuie neapărat să afli cine şi unde o să trimită mingea; acestea vin de la Diavol. În timp ce lupta cu Diavolul este cea mai grea luptă, victoria asupra lui este cea mai mare victorie şi singura care merită să fie cîştigată. A te lupta cu Diavolul este cel mai tare sport, cu cele mai tari senzaţii cele mai incitante concursuri, iar cine face performanţă în acest sport face performanţă în viaţă.</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-33401293430907089192016-07-20T21:40:00.001+03:002016-07-21T15:47:08.812+03:00Filozofia drogurilor<div style="text-align: justify;">
Cocaină, serotonină, nicotină, oxitocină, benzodiazepină, cofeină, dopamină, morfină, codeină, adrenalină, psilocibină, endorfină, metamfetamină, acetilcolină, paroxetină, feniletilamină, mescalină. Ce sînt acestea? Droguri. Unii ar spune recunoscînd numele dopaminei că aceasta nu este un drog, ci este un neurotransmiţător, şi pot urma discuţii kilometrice despre definiţia drogurilor, luînd şi în considerare că în engleză de exemplu la medicamente le spune "drugs".</div>
<div style="text-align: justify;">
Clar este că nu vom putea stabili vreodată ce este un drog şi ce nu este un drog cu exactitate, pur şi simplu din cauza că situaţia acestor substanţe este foarte complicată la fel ca şi relaţiile dintre aceste substanţe şi comportamentul uman. De aceea este util să renunţăm la definiţii şi să ne ocupăm de ceea ce ne interesează de fapt, adică de relaţiile dintre aceste substanţe şi comportamentul uman.</div>
<div style="text-align: justify;">
Noi ştim că cele mai multe dintre droguri sînt "puse sub cheie", adică sînt interzise ori utilizarea lor este reglementată de stat şi acest lucru este făcut din motive întemeiate, deoarece aceste substanţe au efecte imprevizibile, foarte puternice asupta psihicului uman şi cîteodată nocive. Cel mai des motivele sînt întemeiate iar uneori ele scapă raţiunii umane, aşa ca în cazul în care alcoolul este legal şi promovat pe toate drumurile, iar marijuana interzisă. Nu se ştie exact ce au tras pe nas, ce au fumat sau ce şi-au băgat în venă cei care au făcut această lege însă este clar că au băgat nişte substanţe foarte tari care le-au dat nişte halucinaţii complet deraiate de la realitate. Ar fi frumos să meargă undeva la dezintoxicare cît mai degrabă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Oricum, este în general rezonabilă preocuparea societăţii ca nu oricine să aibă acces la nişte substanţe care au efecte imprevizibile sau toxice asupra majorităţii oamenilor. Unde intervine problema de percepţie şi de concepţie, este acolo unde nu se realizează că oamenii deja au acces la droguri dintre cele mai puternice, şi că acelea nu se găsesc pe la dealerii de droguri ci se găsesc la noi în organism şi oricine are acces la ele, iar anumiţi stimuli duc la eliberarea lor direct în sînge şi în creier.</div>
<div style="text-align: justify;">
În fapt creierul uman pluteşte non stop într-un cocktail foarte complicat de zeci de droguri iar comportamentul uman este determinat de diferitele structuri ale amestecului de droguri.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-KPeG7ytykwc/V4INRxj8FEI/AAAAAAAAAfo/iS4Vb8aX2T4NsqE9PY7FOx-oOpJUgKj-wCKgB/s1600/neurotransmitters-effects-deficits-dopamine-serotonin-34372254.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-KPeG7ytykwc/V4INRxj8FEI/AAAAAAAAAfo/iS4Vb8aX2T4NsqE9PY7FOx-oOpJUgKj-wCKgB/s400/neurotransmitters-effects-deficits-dopamine-serotonin-34372254.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oamenii nu se gîndesc la stările lor psihice şi la fluctuaţia lor ca la nişte experienţe psihedelice sau psihotrope, pur şi simplu din cauză că sînt prea obişnuiţi cu ele, din cauză că sînt nu doar nişte experienţe comune ci sînt cele mai comune dintre experienţe. Sînt atît de comune şi de îngropate în subconştient, încît cei mai mulţi dintre noi nici nu ne mai amintim cum s-a simţit prima dată cînd ni s-a făcut frică, ori am fost extaziaţi de gustul vreunei bunătăţi sau de sunetul vreunei bucăţi muzicale, căci dacă ne-am aminti, n-am avea cum să nu gîndim altfel decăt că am fost drogaţi cu o substanţă foarte puternică.</div>
<div style="text-align: justify;">
Vremea trece şi experienţele psihedelice şi halucinaţiile numite senzaţii şi sentimente se repetă pînă la momentul în care devenim atît de obişnuiţi cu ele încît avem nevoie de nişte doze foarte mari din acele substanţe ca să realizăm că natura primară a experimentării unui sentiment este aceea a unei profunde modificări în conştiinţa noastră. Sentimentele şi senzaţiile noastre devin subconştiente, adică ajung să funcţioneze şi să se manifeste în afara conştiinţei, ele determinîndu-ne comportamentul şi deci determinîndu-ne comportamente de care noi nu sîntem conştienţi. Apoi mintea "raţională" vine şi inventează tot felul de motive pentru care noi am executat acel comportament şi care cel mai des nu au nici o legătură cu realitatea ci sînt doar invenţii, numite raţionalizări.</div>
<div style="text-align: justify;">
Experienţa unui sentiment obişnuit, uman, normal - aşa cum se zice despre ele - nu este mai puţin halucinatorie sau mai puţin nocivă decît cele produse de mai multe dintre substanţele care sînt interzise, iar capacitatea lor de-a provoca adicţie este incontestabilă. Oamenii caută atît experienţe plăcute cît şi experienţe neplăcute cu o determinare de fier: se duc la un film de groază ca să se drogheze cu drogurile proprii care le produc frică, ascultă muzică, aleargă, joaca jocuri pe calculator ori fac dragoste, pentru a se droga cu droguri produse de trupul lor, şi îi înjură sau umilesc pe alţii cunoscînd că acestea au capacitatea de-a le provoca nişte experienţe foarte neplăcute şi de-a le determina astfel comportamentul, practic vărsîndu-le anumiţi neurotrasmiţători în creier. Frica, mînia, lăcomia, mîndria, anxietatea, tristeţea, extazul, plictiseala, bucuria, timiditatea, gelozia, curajul şi disperarea, sînt toate stări alternative ale conştiinţei, care măresc semnificaţia unor obiecte ale atenţiei şi o micşorează pe a altora. </div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-JkgZalyCziA/V4INPa979CI/AAAAAAAAAfw/5Zax80ZHdSQ1jsI8y40iU0zez8xcGfHmgCKgB/s1600/CNX_Psych_04_05_Drugchart.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://4.bp.blogspot.com/-JkgZalyCziA/V4INPa979CI/AAAAAAAAAfw/5Zax80ZHdSQ1jsI8y40iU0zez8xcGfHmgCKgB/s640/CNX_Psych_04_05_Drugchart.jpg" width="512" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Cele mai multe şi mai tari sentimente umane, provoacă un tip de halucinaţie asemănătoare cu paranoia, în care toată atenţia omului este îndreptată exclusiv către un stimul sau către un obiect al atenţiei, aşa cum este în cazul clasic al plăcerii şi a durerii şi în care omul devine ignorant faţă de toate celelate lucruri care există în spaţiu şi în timp. Ceea ce reiese clar din cercetările efectuate în neuroştiinţe, fizică şi biologie, este că starea "normală" de conştiinţă, produce o reprezentare a realităţii care este în mod clar o halucinaţie; fiecare specie are propria ei halucinaţie vizuală, tactilă, olfactivă şi auditivă: unele specii văd în două culori iar altele văd (percep) în ultraviolete sau infraroşii. Cum arată "în realitate" realitatea, spun că este o întrebare invalidă, deoarece realitatea arată în funcţie de arhitectura organului de simţ sau al dispozitivului care se uită la ea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Acum, făcînd o estimare generală a efectelor asupra civilizaţiei noatre produse de către drogurile interzise şi a celor produse de către drogurile care nu pot fi interzise deoarece le avem toţi în noi, vom descoperi că majoritatea masacrelor, a războaielor, a violurilor, a nedreptăţilor şi a comportamentelor cele mai dăunătoare pentru specia noastră nu au avut loc sub imperiul consumului de opiu ori heroină ci sub acţiunea dopaminei, a adrenalinei, şi a altor neurotransmiţători pe care oamenii nu-i culeg prin pădure şi nici nu-i sintetizează în vreun garaj, ci sînt sintetizaţi şi culeşi în interiorul organismului uman. Cel mai des oamenii s-au omorît şi s-au agresat unii pe alţii fiind intoxicaţi cu proprii hormoni. Adolf Hitler nu trăgea din punga cu aurolac.<br />
De pildă lăcomia, privită din cele mai vechi timpuri ca un comportament foarte dăunător şi ca o trăsătură de caracter foarte negativă, nu este decît nevoia receptorilor de dopamină de doze din ce în ce mai mari de stimulare. În contextul în care această lăcomie manifestată în diferite domenii ale comportamentului uman ajunge să determine cît de repede vom exploata şi vom termina resursele planetei, devine destul de presant să ne întrebăm cum ne apărăm de controlul acestor substanţe cu efecte imprevizibile, pe care le purtăm toţi în noi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ne întrebăm unde este acea educaţie care ne învaţă disciplina emoţiilor şi nu putem să ne răspundem decît că ea este inexistentă în programa şcolară şi cel puţin îngropată sub un noian de irelevanţă pe piaţa informaţiilor. Răspundem că oamenii care ne conduc nu consideră a fi asta o unealtă folositoare pentru cetăţean. Şi apoi realizăm că aceşti conducători ai noştri nu vor ca noi să avem vreo disciplină a emoţiilor şi sentimentelor noastre şi nu vor ca noi să avem control asupra emoţiilor şi sentimentelor noastre dintr-un motiv foarte simplu - vor ei să aibă control asupra lor, asupra emoţiilor şi sentimentelor noastre. Sîntem în vechea poveste, în care unii oameni care nu-şi pot controla propriile emoţii şi sentimente vor să controleze comportamentul celorlalţi oameni, o dovadă a infantilismului emoţional. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru cine vrea totuşi să deprindă controlul şi disciplina propriilor emoţii, pentru cine vrea să devină ceva mai independent şi ceva mai puţin sclav al fricii, mîniei, plăcerii ori durerii, există resurse şi practici dezvoltate de către oameni care au fost interesaţi să aibă o judecată clară şi limpede, şi care au cunoscut că drumul către libertate nu poate fi clădit decît prin autodisciplină. Aceia nu erau comercianţii. Ceea ce vreau să spun eu este asta: dacă tu nu ai control asupra emoţiilor, sentimentelor şi asupra minţii tale, altcineva va obţine acel control. Nu ai cum să te fereşti de droguri, ele deja sînt la tine în cap şi sînt foarte puternice, ori vei deprinde control asupra lor ori alţii o vor face.</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-80640108382805989542016-06-22T18:57:00.002+03:002016-06-23T17:50:34.408+03:00Cum oricine poate să facă analiză politică<br />
<div style="text-align: justify;">
Se perindă prin mediile de informare nişte oameni care ne sînt prezentaţi ca analişti politici şi care ne povestesc, pretinzînd obiectivitatea, despre ce ar trebui noi să credem în materie de politică internă şi internaţională. Deşi discuţia despre capacităţile şi studiile acestor persoane nu determină adevărul sau falsul a ceea ce ele susţin, este bine să realizăm şi să cunoaştem că nu există o astfel de meserie de analist politic şi că analiza politică pe care o fac ei nu este executată prin vreo metodă măcar similară cu cea ştiinţifică, ci se aseamănă mai degrabă cu citirea viitorului în globul de sticlă, sau cu cititul în ouăle ţapului ori în măruntaiele porumbelului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă ficatul porumbelului e colorat mai înspre galben, atunci zeii ne ţin pumnii, mergem la bătaie, dacă e colorat mai înspre roşu stăm acasă. Aşa era mai demult, acum este exact la fel în esenţă - doar că este mult mai complicat în aparenţă. Dacă s-ar pune cineva să facă o analiză epistemologică serioasă la analiza politică a analiştilor politici, ca să verifice presupunerile şi concluziile pe care le fac aceştia, ar produce material de rîs pe burtă pentru o eternitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sute de analişti politici cu zeci de teorii mutual exclusive dar toate încadrate în limitele permise de sistemul politic care îi plăteşte, demonstrează că teoriile lor nu au decît o legătură prea firavă cu realitatea. Să fi fost analiza asta politică vreo ştiinţă serioasă şi nu o practică precum datul în bobi, am fi avut nişte concluzii clare la care ar fi aderat toţi aceştia, însă actualmente analiza politică nu este altceva decît propagandă mascată pentru sistemul social şi politic dominant.</div>
<div style="text-align: justify;">
Astfel prezentîndu-se lucrurile, oricine poate fi analist politic, mai ales că nu se cere diplomă pentru aşa ceva şi avînd în vedere că toată lumea face cînd şi cînd pe analistul politic, am să fac şi eu acum o analiză din asta politică, apelînd la propriile mele metode de magie şi mister, care vor fi evidente pe măsură ce le voi arăta. Cine citeşte să judece cu propria lui minte dacă e magie albă sau dacă e magie neagră.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, de la o analiză politică se pretinde a ne furniza direcţia în care ar fi avantajos să ne îndreptăm politic vorbind. Noi fiind o ţară mică, sfrijită şi aşezată într-o poziţie extrem de nefericită, în care nu ne putem apăra într-un mod eficient de influenţe ale unor forţe cu mult deasupra noastră va trebui să gîndim această situaţie la modul foarte pragmatic şi să ciulim urechea la vuietul vîntului ca să ştim în ce direcţie bate şi cam cu ce putere o face. Aşa de pildă am făcut în primul război mondial, cînd ne-am asociat cu cei care aveau să fie victorioşi, avînd după aceea o Românie mare, şi aşa de pildă nu am făcut în cel de-al doilea război, cînd am urinat împotriva vîntului cu consecinţele de rigoare şi abia apoi pe ultima sută de metri ne-am orientat corect, însă prea tîrziu totuşi, rămînînd astfel cu o Românie mai mică.</div>
<div style="text-align: justify;">
Este de aceea de dorit să aflăm care vor fi forţele dominante în viitorul foarte apropiat şi chiar în cel îndepărtat, astfel încît să nu ne angajăm într-o luptă cu ele care se va solda inevitabil cu înfrîngerea noastră, dar mai mult, cu cheltuirea energiei, resurselor şi vieţilor oamenilor într-o întreprindere falimentară şi contraproductivă. Iar pentru a afla care vor fi forţele care vor fi dominante în viitorul îndepărtat, este necesar să călătorim cu mintea pînă în trecutul îndepărtat, mai exact pînă în Evul Mediu, aceasta fiind suficient de departe în timp pentru scopurile acestei discuţii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Puterea unei naţiuni, a unui imperiu sau a unei coaliţii de state provine din interacţiunea între următorii factori: nivelul tehnologic, mărimea populaţiei, nivelul de pregătire al populaţiei precum şi accesul la resurse naturale. Există de asemeni factori istorici şi geografici care sînt specifici fiecărei structuri politice şi care exercită o influenţă importantă. Toţi aceşti factori se traduc în uneltele pentru dominaţie, care sînt puterea militară şi puterea economică, puterea politică fiind o expresie a acestora două. Revenind la situaţia din Evul Mediu, prin anii 1500 nivelul tehnologic era aproximativ acelaşi în toate imperiile sau statele lumii, cît şi nivelul de educaţie al populaţiei, însă ceea ce se observă după o consultare a unei <a href="http://www.worldmapper.org/posters/worldmapper_map8_ver5.pdf">hărţi a populaţiilor</a> din Evul Mediu este că populaţia lumii era distribuită cu precădere în China şi în India, acestea două avînd împreună mai mult decît toate celelalte state, imperii şi triburi luate la un loc. De aceea, în acea epocă îndepărtată, China şi India erau cele mai mari puteri ale lumii, deşi vreo dominaţie a lor nu a putut fi resimţită din cauză că lumea nu era globalizată şi la fel de dinamică precum în prezent şi din cauză că aceste state-imperii, nu au fost interesate de expansiune ci de conservarea stabilităţii lor ca imperii-state între nişte graniţe statice.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-zyMcBzQyKw4/V2vw4jmQF8I/AAAAAAAAAek/pbGP9kumQP0iaCytM2LHTIJZ8YHDoQMhACKgB/s1600/8%2B%25281%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="313" src="https://4.bp.blogspot.com/-zyMcBzQyKw4/V2vw4jmQF8I/AAAAAAAAAek/pbGP9kumQP0iaCytM2LHTIJZ8YHDoQMhACKgB/s640/8%2B%25281%2529.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
harta popula<span style="text-align: justify;">ţiilor </span><span style="text-align: justify;">în anul 1500</span></div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Raportul de forţe a început de la această dată să se schimbe treptat. În ţările Europei Vestice a început revoluţia ştiinţei, exprimată în inclusiv în revoluţia ştiinţei geografiei şi traduse în cucerirea unor vaste suprafeţe de pe planetă şi deci accesul la mult mai multe resurse brute, odată cu accesul la evoluţie tehnologică perenă. Revoluţia ştiinţifică a fost o revoluţie generată de o idee nouă. Mai toate sistemele politice, sociale, religioase, filozofice de pînă la acea vreme conţineau implicit sau explicit ideea că ele sînt cele mai bune din cîte există şi că sint nişte sisteme complete de cunoaştere sau comportament, adică sisteme la care nu se mai poate adăuga nimic important; tot ceea ce era important era presupus cunoscut şi suficient. Sistemul ştiinţific diferă prin faptul că este un sistem incomplet care se prezintă ca atare; în ştiinţă se afirmă necunoaşterea şi se procedează la investigaţii, în timp ce celelalte sisteme afirmă cunoaştere suficientă sau cunoaştere absolută; ele nu pot evolua precum sistemul ştiinţific. Acesta a crescut nivelul tehnologic şi nivelul de pregătire al populaţiei în ţările în care a fost adoptat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Astfel puterile Europei de Vest au crescut în putere economică şi în putere militară într-un ritm foarte rapid, care i-a lasat mult în urmă pe indieni şi pe chinezi. Deja în 1850 întreaga Indie era exploatată de către Imperiul Britanic, iar tot pe la <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Opium_Wars">această vreme</a> China se tot lupta cu englezii şi cu francezii şi lua bătaie fără drept de apel din cauza inferiorităţii tehnologice. Ceea ce se întîmplă întotdeuna la interacţiunea dintre culturi, este că se produce contaminare culturală, şi puterile din fruntea imperiilor arareori ajung să înţeleagă că reprezintă doar o chestiune de timp pînă cînd acel avantaj care le-a permis să se extindă, să domine şi să cucerească va cădea în mîinile celor ocupaţi şi va fi folosite de către aceştia împotriva imperiului. De aceea imperialismul este o forţă cu consecinţe mixte; în timp ce pe de-o parte populaţiile ocupate sînt exploatate, pe de altă parte iau contact mai devreme sau mai tîrziu cu cunoaşterea din spatele puterii forţelor de ocupaţie, scăzînd diferenţa tehnologică şi astfel posibilitatea de-a fi sub dominaţie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu a trecut deci prea mult timp pînă cînd toată ştiinţa şi tehnologia europenilor a trecut în mîinile chinezilor, la început mai greu, apoi din ce în ce mai rapid. Atît tehnologia comercială cît şi cea militară, au fost cumpărate, replicate sau furate de către chinezi şi de către indieni, şi acum ne aflăm din nou în situaţia în care ştiinţa şi tehnologia se răspîndesc din ce în ce mai rapid eliminînd diferenţele care provin din această direcţie. În China au observat foarte repede că puterea lor stă în canitatea imensă de resurse umane şi au ales un sistem socialist, pentru a ridica nivelul de pregătire al întregii populaţii şi nu doar a unui grup, restrîns, a unei elite. În India, o ţară cu populaţie apropiată de cea a Chinei lucrurile au mers un pic mai prost, probabil datorită exploatării ei de către Imperiul Britanic, însă în competiţia economică internaţională indienii vin şi ei puternic din urmă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Odată cu răspîndirea ştiinţei şi tehnologiei în mod uniform pe suprafaţa planetei ţările care au beneficiat în trecut de avantaje din această direcţie, le pierd - mai exact ţările europene şi S.U.A. îşi pierd pe zi ce trece din puterea economică. Din acelaşi motiv, puterea lor militară ajunge să fie negată şi irelevantă iar în situaţia în care chinezii, ruşii şi indienii au toţi bombe nucleare şi sînt înarmaţi pînă în dinţi cu armament de ultimă oră şi tehnologii de distrugere inovatoare; blocul militar organizat în jurul S.U.A. nu mai poate decît să se lege de ţări mici care nu se pot apăra singure şi nu va putea defel să atace sau să intimideze militar pe acestea mari care contează.</div>
<div style="text-align: justify;">
Rămîne deci pe viitor ca puterea politică să depindă de calitatea şi numărul resurselor umane din fiecare stat, încă luînd în considerare faptul că în economia mondială tranzacţiile se fac în aşa fel încît resursele brute sînt vîndute la preţuri din ce în ce mai mici în comparaţie cu produsele prelucrate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru a înţelege diferenţele de resurse umane cu care avem de-a face trebuie să dăm nişte cifre. Populaţia Chinei este de 1 300 000 000 de locuitori, iar cea a S.UA. este de 300 000 000; populaţia Indiei este tot de 1 300 000 000 în timp ce populaţia U.E. este de 750 000 000. Deci doar China luată singură are mai mulţi locuitori decît S.U.A., U.E. şi Japonia la un loc. China face parte dintr-o organizaţie economică şi cel mai probabil şi militară, numită "B.R.I.C.S." B.R.I.C.S. de la Brazilia, Rusia, India, China şi South Africa. Această organizaţie care deţine aproape jumătate din populaţia planetei va deţine în foarte scurt timp puterea economică dominantă şi prin urmare şi puterea politică. </div>
<div style="text-align: justify;">
Actualmente lumea este scindată între doi poli ai puterii economice: pe de-o parte ceea ce numesc eu "Imperiul": S.U.A., U.E., Japonia, Australia, Canada şi cu toţi aliaţii lor şi pe cealaltă parte B.R.I.C.S., cu aliaţii şi sateliţii lor, în timp ce mai multe ţări din Africa şi din alte părţi sînt spectatoare la războiul economic iar altele din Orientul Mijlociu sînt prinse în mijlocul său şi cam ameţite de acţiune.</div>
<div style="text-align: justify;">
Deşi încă Imperiul deţine supremaţia economică la nivel mondial, ea este în "scădere crescută", iar această tendinţă se va accentua. Nouă ni se sevesc nişte poveşti ale analiştilor politici despre cum S.U.A. a ajuns Imperiul care este din cauza eficienţei miraculoase a capitalismului, a libertăţii economice care este practicată în S.U.A. şi alte astfel de gogoşi. În adevăr, S.U.A. este unde este deoarece după cel de-al doilea război era singura naţiune industrializată pe al cărei teritoriu nu trecuse războiul şi care nu era devastată din cauza asta. După război S.U.A. a fost într-o poziţie de putere unică şi şi-a folosit faptul că era singurul loc de unde se mai puteau cumpăra chestii, pentru a-şi răspîndi influenţa pe toată suprafaţa planetei, în timp ce celelalte ţări se ocupau să-şi reconstruiască localităţile distruse, infrastructura dezintegrată şi populaţiile decimate şi traumatizate. Încă se mai profită de pe urma acestor avantaje prin intermediul dolarului, care folosit ca monedă pentru tranzacţiile internaţionale modifică profiturile acelor tranzacţii în favoarea S.U.A., dar probabil că şi această practică îşi va găsi în curînd sfîrşitul.</div>
<div style="text-align: justify;">
Unde ne lasă asta pe noi? Păi ar fi de dorit să avem toate aceste lucruri în vedere şi chiar dacă acum sîntem sclavi ai Imperiului să nu fim printre cei mai ţanţoşi şi mai linguşitori dintre sclavi, aşa cum se întîmplă. Măcar pentru început să nu mai lingem covorul pe care calcă stăpînul, iar dacă politicienii noştri tot consideră că nu se poate fără, măcar să arate că o fac puţin mai în scîrbă. Mă uit la vecinii noştri bulgari, la unguri sau la sîrbi şi văd că au o atitudine mult mai demnă şi mai rezervată, ba adeseori chiar manifestă opoziţie neascunsă faţă de organizaţia imperială care în mod evident nu este interesată de bunăstarea noastră ci de bunăstarea ei, mai ales acolo, la centrul centrului şi nu la periferie, de care sincer, li se rupe. Văd că vecinii noştri au supravieţuit bine-mersi cu această atitudine a lor. </div>
<div style="text-align: justify;">
Noi, aici (mă refer la politicienii noştri), vrem să fim mai pro-americani decît Unchiul Sam şi mai propeuropeni decît preşedintele U.E. Despre a fi pro ca despre a fi pro, dar ce să mai spui despre a fi anti... Aici anticomunismul este în floare, într-o floare care înfloreşte perpetuu. Se îndeamnă unii pe alţii la a fi care de care mai anticomunist, nu se lasă pînă cînd nu sînt cei mai anticomunişti dintre anticomunişti, trebuie să se spargă în figuri condamnînd neapărat comunismul ca o ideologie criminală, fiind parcă ignoranţi de faptul că în foarte scurt timp viitoarea cea mai mare putere economică de pe planetă este condusă de o organizaţie numită C.P.C., care vine de la "Communist Party of China". M-aş distra teribil peste cîţiva ani, să-i văd pe aceşti vajnici anticomunişti cum vor trebui să-şi înghită retorica anticomunistă ca să poată face afaceri cu Partidul Comunist Chinez. </div>
<div style="text-align: justify;">
De asemeni rusofobia e la ea acasă în România, şi politicienii noştri se iau la întrecere cu rusofobii americani şi cu cei din alte ţări occidentale, să porcească care cum apucă mai bine pe Rusia şi să explice ce-a mai făcut rău rusia în ultima vreme. În timpul ăsta Rusia, cea mai mare ţară din Europa, cea mai mare ţară din Asia şi cea mai mare ţară din lume, stă călare pe armamentul de ultimă generaţie şi probabil îşi zice distrîndu-se copios: uite-te la idioţii ăştia ce le poate capul. Te pomeneşti că mîine poimîine or să vină peste noi să ne înveţe pe noi cum să ne conducem afacerile şi vieţile, ei necunoscînd cum să şi le conducă pe ale lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
De rîs o fi din perspectiva ruşilor, însă din perspectiva românilor nu-i deloc de rîs. Şi nu-i de rîs deoarece politicienii au astfel de manifestări din cauză că o anumită parte din populaţie îi susţine, cu această retorică falimentară şi cu această orientare politică şi economică falimentară. Oameni tineri, de familie bună. Spălaţi pe creieri de prea multă analiză politică.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-55969268947611324892016-05-26T20:21:00.004+03:002016-05-26T20:22:48.402+03:00Reclama reclamelor<div style="text-align: justify;">
Cum o puzderie de reclame vin să ne capteze atenţia din toate direcţiile, pierzîndu-ne o parte considerabilă a timpului, eu m-am gîndit să fac una şi bună, una concentrată, care să reprezinte esenţa întregului mesajul publicitar şi să încorporeze toate reclamele într-o reclamă scurtă şi eficientă. Iată deci la ce am ajuns urmărind eficienţa în exprimarea mesajului tuturor reclamelor:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Părul tau are o culoare urîtă, dar o poţi schimba cumpărînd vopsele noastre pentru păr. Părul tău este plin de mătreaţă; cumpără şampoanele noastre antimătreaţă.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Eşti chel, iar dacă nu eşti, vei cheli; cumpără şamponul nostru împotriva căderii părului.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Miroşi dezgustător, eşti de-a dreptul împuţit(ă), cumpără deodorantele şi parfumurile noastre.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Viaţa ta este de căcat, eşti stresat, trist şi depresiv, fumează ţigările noastre şi bea alcoolul nostru ca să scapi de realitate. În starea ta naturală nu poţi să socializezi cu alţi oameni, de aceea noi îţi oferim mai mult alcool, ca să scapi de anxietate. Prietenii ştiu de ce.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Bucătăria ta arată ca o cocină, este plină de germeni care ar putea să te omoare; bine ai face să cumperi produsele noastre de curăţat bucătăria. Baia ta este mizerabilă şi plină de germeni chiar mai periculoşi decît cei din bucătărie, dar poţi cumpăra produsele noastre pentru curăţarea băii.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Ai dinţii galbeni şi respiraţia urîtă, cumpără una din cele 100 de paste de dinţi.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Eşti o fiinţă umană mizerabilă, din care curge sînge odată pe lună; avem pentru tine multe tampoane.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Nu meriţi să fii iubit, viaţa ta este lipsită de valoare, ca să meriţi să fii iubit, îţi trebuie să cumperi o maşină şmecheră, un ceas sau un telefon de lux.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Ca să fii acceptat şi respectat în grupul tău social, ai nevoie de nişte haine şi de nişte accesorii "de firmă". Altminteri nu faci nici doi bani.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Eşti prea grasă, deci trebuie să cumperi serviciile şi aparatele noastre pentru slăbit.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Hainele tale sînt mizerabile, avem mulţi detergenţi pentru tine.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Casa ta este penibilă, este lipsită de facilităţi şi arată deplorabil, toţi oamenii rîd de casa ta, dar noi putem să rezolvăm asta vînzîndu-ţi vopsele şi mobilă de lux.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Să găteşti mîncarea este o tortură, de aceea noi avem pentru tine variaţi roboţi pentru bucătărie.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Trupul tău este plin de bacterii şi microbi, de care îţi este frică şi care te vor îmbolnăvi, cumpără săpunurile noastre antibacteriale.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Vrei să ajungi vedetă? Bea Coca Cola. Uite cum vedetele beau Coca Cola şi îţi recomadă şi ţie. Dacă nu bei Coca Cola eşti plictisitor, eşti un nimeni.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Pielea ta este plină de imperfecţiuni şi defecţiuni, cumpără deci multe creme şi multe loţiuni.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Nu poţi să suporţi nici un fel de durere, decît să suporţi vreun disconfort mai bine cumperi medicamentele noastre care te vor mîntui de durere.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Este imposibil să fii fericită sau mulţumită doar fiind tu însăţi, nu poţi fi tu însăţi decît cumpărînd produsele şi serviciile noastre, fără de care eşti o creatură incompletă, mizerabilă, imperfectă şi defectă, trebuie să cumperi produsele şi serviciile noastre sau vei avea o viaţă plină de suferinţă.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În timp ce acest mesaj uricios de hate speech se propagă cu viteza luminii şi cu cea a sunetului nu doar în ochii şi urechile noastre ci şi în ochii şi urechile copiilor, pătrunzînd în minţile lor necoapte şi lăsînd acolo urme adînci, stau şi mă gîndesc dacă nu cumva noi am mai avut parte de acest mesaj şi cu alte ocazii. Şi nu pot să nu-mi amintesc de mesajul bisericilor creştine: păcătosule, te-ai născut defect, te-ai născut incomplet, mizerabil şi imperfect, ca să ajungi la starea de perfecţiune trebuie să te mîntuieşti prin noi, să te mîntuieşti contractînd produsele şi serviciile noastre bisericeşti, pune-te în genunchi!</div>
<div style="text-align: justify;">
Singura diferenţă între mesajul de ură al bisericii tradiţionale şi între mesajul de ură al bisericii capitaliste este că cel de-al doilea este construit şi perfecţionat cu mijloace ştiinţifice, testate, mijloace actualizate care se pretează la epoca modernă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Din ce motiv ar răspîndi cineva acest mesaj mizerabil şi dezgustător, toxic pentru starea psihologică a populaţiei? Ei vor bani, vor să facă bani, iar bani nu poţi face decît dacă îi convingi pe oameni că ei au nevoie de ceva ce tu poţi să le dai, decît dacă oamenii sînt în nevoie. Şi mesajul de ură este metoda prin care nevoia este creată, întreţinută şi crescută, metoda prin care oameni înainte sănătoşi, ajung suferinzi în căutarea leacului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Din ce motiv ar vrea cineva să facă bani mult mai mulţi decît îi trebuie pentru un trai decent? În afara utilităţii practice a banilor, banii sînt un simbol in societatea noastră, un simbol al valorii, al aprecierii şi al meritului. Dacă ai bani, atunci înseamnă că ai valoare, cu cît mai mulţi bani, cu atît mai multă valoare. Cei care vor să facă bani peste măsură vor deci să fie apreciaţi, vor să fie respectaţi, vor să fi iubiţi. Şi vor aceste lucruri cu atîta ardoare, deoarece undeva în adîncul minţii lor, ei nu se simt demni de apreciere, nu se simt demni de respect şi nu simt că merită să fie iubiţi, se simt deplorabil. Ei se simt ca nişte creaturi dezgustătoare, mizerabile, incomplete şi defecte; mai mai că ai vrea să afli cum de le-a trăsnit prin cap să gîndească la asemenea idei năstruşnice...ori dacă nu cumva le-ar fi auzit pe undeva pe afară şi sînt victime ale unei anumite ideologii mercantiliste. </div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-48976370007991851952016-04-29T18:03:00.002+03:002016-04-29T18:03:52.529+03:00Mamona a-nviat!<div style="text-align: justify;">
Se apropie acum cu paşi rapizi sfînta sărbătoare a Paştilor şi
poate că populaţia este nerăbdătoare să mănînce drobul şi să ciocnească
ouăle, poate că nu este chiar atît de nerăbdătoare, dar comercianţii
sigur sînt fericiţi de venirea oricărei sărbători deoarece toate acestea
s-au transformat în perioada recentă în festivaluri ale cumpărăturilor
şi ale consumului, promovate de către cei ahtiaţi după profituri. </div>
<div style="text-align: justify;">
De aceea aş considera că ar fi adecvat să aducem urările în ton cu
adevăratul spirit al sărbătorilor şi să ne salutăm cu: "Mamona a-nviat! /
Adevărat c-a-nviat!", deşi eu am mari dubii că acest zeu ar fi fost
mort sau chiar bolnav în perioada recentă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă eşti credincios
creştin, şi dacă chiar ai ţinut posturile lăsate de Dumnezeu însuşi
prin calendarul creştin, atunci chiar este de înţeles că după o perioadă
de abstinenţă de la mîncăruri mai mult sau mai puţin grele, este chiar
indicat să te îndopi acum suplimentar cu mîncare. Ar fi totuşi la fel de
indicat să cunoaştem că aceste sărbători au fost la începutul lor
construite în aşa fel încît să se potrivească cu traiul oamenilor din
acea vreme, nu cu traiul oamenilor din prezent. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pe vremea
cînd sărbătorile pascale erau la început, adică acum multe secole în
urmă, în acel timp al anului cînd tocmai se ieşea din iarnă şi se intra
în primăvară, nu exista nici producţie industrială a mîncării şi nici
congelare artificială, oamenii erau cam subnutriţi în această perioadă
şi nu era decît natural, sănătos şi indicat pentru ei să ţină un ospăţ
de mai multe zile. Ei sacrificau deci un animal şi îl mîncau foarte
rapid pe tot pentru ca nu cumva căldurile primăverii să îi strice
carnea. </div>
<div style="text-align: justify;">
Avînd în vedere că astăzi nici nu poţi să mergi prea
mult pe stradă fără să te împiedici de-un supermarket, un bar, un non
stop şi două restaurante şi că deşi mîncăm mîncare de calitate proastă,
în prezent mîncăm mai mult decît suficient, a te angaja într-un ospăţ de
mai multe zile, deja fiind mîncat bine, dacă nu ghiftuit, gras sau
obez, nu va face decît să-ţi mai reducă puţin din speranţa de viaţă. Pe
de altă parte dacă chiar vrei să-ţi placă mîncarea atunci cînd o
mănînci, dacă eşti un hedonist adevărat aşa ca mine, trebuie să cunoşti
legea receptorilor de dopamină. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dopamina este principala
substanţă care îţi produce plăcere atunci cînd mănînci, dar nu numai,
iar ideea este că pe măsură ce creierul este stimulat la o activitate
specifică să producă mai multă dopamină, receptorii de dopamină îşi
reduc capacitatea de absorbţie, ca să nu prăjească circuitele neurale,
şi astfel se întîmplă că plăcerea pe care creierul tău poate să o simtă
se încadrează în anumite limite, oricît de multă, oricît de bună şi de
variată mîncare ai mînca. </div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, ca să simţi mai multă
plăcere de pe urma mîncatului şi băutului trebuie să mănînci doar dacă
îţi este cu adevărat foame, iar ca să simţi plăcerea maximă, trebuie să
te abţii cîte puţin, chiar puţin mai mult, cu cît mai mult te abţii, cu
atît mai bună va fi mîncarea, iar cu cît mai ghiftuit eşti cu atît mai
mult îţi va apărea că mănînci cherestea sau furaje pentru porci, chiar
dacă tu mănînci cea mai bună mîncare posibilă cu tort de zmeură,
dulceaţă de căşuni şi o cireaşă în vîrf la desert.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mai
presus de toate, să nu uităm că excesul şi îmbuibarea te pot duce la
spital, şi problema este că te duc la spital cu salvarea, care are
obiceiul de-a ţiui pe străzile oraşului într-un mod foarte neplăcut şi
strident în această perioadă, tulburînd somnul oamenilor ca mine, care
după ce au mîncat o masă moderată vor să-şi facă siesta în linişte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Urez deci sărbători moderate, şi să fim recunoscători hazardului că încă
n-am ajuns într-o iarnă nucleară şi că încă ne mai suportă planeta şi
ne dă de mîncare. Sănătate.</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-67584765075996743182016-03-18T21:29:00.000+02:002016-03-24T09:26:19.792+02:0010 libertăţi pe care le-am obţinut în capitalism<div style="text-align: justify;">
În societatea noastră capitalistă, se crede că a avea libertate
înseamnă a avea opţiuni - cu cît mai multe opţiuni, cu atît mai multă
libertate. La prima vedere arată binişor această teorie. Dacă de pildă
eşti sclav pe o plantaţie, şi ai la dispoziţie opţiunea de-a pleca din
sclavie şi de-a trăi undeva fără stăpîn, atunci este clar că opţiunea
aceasta îţi oferă mai multă libertate. În baza acestui fapt, sistemul
capitalist a creat o adevărată industrie a opţiunilor, opţiuni care apar
în orice domeniu al vieţii, de la domeniul vestimentar, pînă la cel
alimentar, cel al electrocasnicelor şi al igienei. Să enumerăm împreună
cîteva astfel de libertăţi pe care sistemul în care trăim ni le oferă:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
1. Înainte eram un sclav oprimat al pastei de dinţi Supercristal, dar a
venit capitalismul şi m-a eliberat cu: Aquafresh, Colgate (de mai multe
feluri), Blend-a-Med, Sensodyne (pentru dinţi sensibili şi pentru dinţi
mai puţin sensibili), Parodontax, Lacalut, Elmex, Biorepair, Oral-B,
Crest3DWhite, Fixodent, Hofigal, Seafresh, Yotuel, R.O.C.S. Whitening,
Sano Orbitol, Vitoclar, GC Tooth Mousse Strawberry, GC Tooth Mousse
Tutti Frutti şi încă cîteva zeci dacă nu sute de nume de paste de dinţi,
pe care spaţiul limitat nu ne permite să le enumerăm aici. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
2. Eram ca un vierme sclavagist care îşi spăla hainele cu dero, condamnat
parcă pentru eternitate să îşi spele hainele cu acelaşi detergent
obişnuit, cînd deodată libertatea a venit la mine cu cele cîteva zeci de
nume de detergent pe care ea le poartă: Ariel (cu 3 arome diferite şi
în 4 pachete diferite), Tide, Bonux, Omo şi Sano Maxima, Dasil, Persil
şi Perwall şi încă mulţi alţi detergenţi, unul mai neobişnuit decăt
celălalt, care deşi în esenţa lor sînt tot nişte detergenţi, fac să
simţi libertatea curgîndu-ţi prin venă atunci cînd vezi cum poţi să
renunţi la unul şi să cumperi altul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
3. Înainte viaţa
omului era predestinată pentru a fi sclav la stat, atît de brutal era
sistemul încît te obliga neapărat să îndeplineşti o muncă sclavagistă la
stat astfel că nimeni nu rămînea fără lanţuri, te prindeau pe străzi şi
te puneau neapărat să munceşti undeva. Acum Libertatea a venit la noi,
şi nu doar că încă tot mai poţi să te angajezi ca sclav la stat, dar pe
deasupra poţi să te angajezi ca sclav la un patron, iar dacă nu-ţi place
la unul poţi oricînd să te duci să sclaveşti la altul, ba chiar poţi să fii sclav la doi patroni deodată. Libertatea de-a
fi sclav acolo unde vrei tu să fii sclav este în adevăr libertatea
supremă şi pe deasupra oricînd poţi să dai peste posibilitatea de-a nu
mai fi sclav nici la stat şi nici la patron, adică să ajungi şomer.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
4. Pe vremuri dacă te nimereai să ajungi dependent de o substanţă nu aveai
prea multe opţiuni. Era un tip sau două de vodcă, cam la fel cu berea
şi vinul, şi puteai să fumezi Carpaţi, Mărăşeşti sau Snagov. Acum ai
mult mai multă libertate de-a deveni dependent. Eşti liber să devii
dependent de zeci şi sute de specii de vodcă, coniace, palinci, vinuri,
beri şi romuri, eşti liber să devii dependent de nicotină cu zeci şi
sute de specii de ţigări, cu sau fără filtru, cu filtru mai tare sau mai
slab, lights sau ultralights sau super-ultralights. Acum dacă ai bani
şi îţi permiţi, eşti liber cu adevărat să devii dependent de amfetamine,
cocaină sau heroină.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
5. Cum simţeai lanţurile grele
ale sclaviei atunci cînd ajungeai la automatul de îngheţată şi era
încremenit în trei poziţii: ciocolată, căpşuni şi asortat, iar acum
simţi eliberarea văzînd cum poţi să comanzi îngheţată asortată de
ananas, vanilie, ciocolată, cafea, căpşuni, lămîie, cireşe, vişine,
pepene galben şi pepene roşu - pe scurt, gustul libertăţii. Cum simţeai
lanţurile grele ale sclaviei atunci cînd nu ştiai că în afară de Pepsi
şi Brifcor mai există cîteva sute de sucuri mai mult sau mai puţin
naturale, unele chiar prea puţin naturale, în esenţa lor apă cu zahăr şi
nişte arome, dar diferite în individualitatea numelor şi a culorilor pe
care le poartă. Ei bine, acum ai de unde alege în aşa fel încît să nu
ajungi înlanţuit de gustul vreunui singur suc ci să consumi cîte 3-4
mărci simultan, astfel gîlgîind şi făcînd gargară cu libertatea. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
6. Sub talpa opresivă a izolării de informaţie erai ţinut public captiv al
unui program de tv şi radio lipsit de orice alternative, nu exista
decît un singur canal de televiziune şi din cauza asta te urcai pe casă
ca să orientezi antena înspre ruşi sau bulgari, ori ascultai Europa
Liberă pe ascuns.Din cauza asta, adeseori ieşeai pe afară şi începeai să
te uiţi la copaci, ierburi şi la soare, ori la lună şi la stele. Acum
Europa Liberă a venit la noi şi sîntem liberi să stăm în faţa
televizorului 24 din 24, atît de diverse şi de apetisante sînt
multiplele realităţi virtuale care ies prin ecranul televizorului încît
din cauza acestei libertăţi şi diversităţi de opţiuni, mulţi au devenit
ai televizorului - credincioşi prizonieri.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
7. În
timpului regimului anterior nu ţi-ai fi permis să arunci cu ouă în
conducători poate şi de frică, dar mai ales din cauză că nu se găseau;
ca să faci rost de ouă trebuia să apelezi la rudele tale de la ţară, şi
aveai ouă de ţară, fiecare cu nuanţa sa, atît pe coajă cît şi pe
gălbenuş, fiecare ou avea personalitatea sa derivată din personalitatea
găinii care-l oua. Acum se găsesc ouă pe toate drumurile şi la orice oră
doreşti, inclusiv la non stop, nu mai trebuie să stai la nici o coadă
şi ai libertatea de-a mînca ouă cîte şi cum pofteşti. Totuşi, aceste ouă
sînt identice atît la culoarea cojii, cît şi la culoarea gălbenuşului
şi la gustul surprinzător, suspect de insipid, de ou ouat de o găină
stresată şi oprimată, într-o societate a găinilor cu desăvîrşire
totalitaristă în care toţi indivizii sînt traşi la indigo, condamnaţi
fără nici o vină să stea treji într-o închisoare şi să doarmă doar pe
Patul lui Procust. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
8. O penurie adevărată era
atunci cînd venea vorba de superstiţii şi pseudoştiinţă medicală. Era
din cale afară de restrînsă libertatea de-a accesa serviciile de
biorezonanţă, astrologia, ghicitul în palmă, vrăjitoria (albă sau
neagră), clarvăzătorii, cititorii în globul de sticlă şi în testiculele
de ţap, homeopatia, vindecarea prin cristale şi pietre preţioase,
terapia cu magneţi, lupta împotriva vaccinării, urinoterapia, vindecarea
prin credinţă, aromaterapia, reiki şi iridiologia. Acestea erau greu
înspre imposibil de găsit dar acum putem să mulţumim lui Mamona că ele
propsperă ca ciupercile după ploaie şi noi avem libertatea nesperată
de-a fi înşelaţi de o gamă cît mai largă de şarlatani cu scamatorii
dintre cele mai diverse şi mai rafinate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
9. Acelaşi
totalitarism era prezent şi în sfera religiei, unde singura opţiune
acceptată cam în scîrbă de către sistem era religia creştin ortodoxă,
însă nici aceea pe faţă şi nu prea la vedere. În capitalism însă, avem
libertatea de-a ne închina la ce fel dumnezeu vrem noi; dacă nu-ţi
convine să fii sclavul dumnezeului creştin-ortodox poţi oricînd să
optezi pentru un dumnezeu mai sectant, precum cel adventist sau cel
mormon, acum ai libertatea de-a te închina pînă la podea inclusiv în
faţa dumnezeului baptist, a dumnezeului baptiştilor liberi, a
dumnezeului baptiştilor vechi, a dumnezeului baptiştilor reformaţi, a
dumnezeului baptiştilor de sîmbătă, a dumnezeului baptiştilor Bisericii
lui Dumnezeu, a dumnezeului martorilor lui Yehova şi a dumnezeului
penticostal în vecii vecilor, Amin! </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
10. Toate
aceste libertăţi sînt umbrite însă de cea mai mare libertate pe care am
căpătat-o în democraţie. Acum putem să ne alegem conducătorii, putem să
ne alegem stăpînii, avem la dispoziţie zeci de opţiuni, precum avem la
dispoziţie detergenţii, pasta de dinţi sau mărcile de adidaşi. Ei, dar
cum ar putea să fie cineva liber dacă nu îşi poate alege stăpînul, dacă
nu poate renunţa la un stăpîn pentru alţii? Aşa sîntem noi acum, nu avem doar un singur iubit conducător ci avem o puzderie, şi dacă
nu ne plac iubiţii conducători, putem odată la 4 ani să punem pe alţii,
cel puţin la fel de iubiţi, dacă nu chiar mai mult.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi ca
libertatea să fie totală şi desăvîrşită, partidul comunist este interzis
prin lege, astfel încît să nu mai existe opţiunea care le interzice pe
celelalte. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Avînd atîtea libertăţi şi opţiuni la
dispoziţie şi avînd în orice moment atîtea decizii de luat, ne umplem întreaga viaţa cu ele şi nici nu-i de mirare ca din
cauza lor cel mai des ne trezim în mod paradoxal ca am rămas fără nici un pic de timp
liber.</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com25tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-87415106123137005492016-03-05T17:02:00.003+02:002016-03-06T15:32:26.319+02:00Cum ştiinţa este pusă să slujească ignoranţei<div style="text-align: justify;">
Un om obscur numit Isaac Asimov, se lamenta odată mai demult în felul următor:</div>
<div style="text-align: justify;">
<i> </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>
Cel mai trist aspect al vieţii în momentul prezent este acela că
ştiinţa acumulează cunoaştere mult mai rapid decît societatea acumulează
înţelepciune.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se pare că degeaba se văita el astfel căci nu prea mulţi l-au luat în
serios, şi oricum nu te aşteptai să-l ia în serios bucătăreasa de la
cantină sau fierarul satului ci poate oamenii cu facultăţi şi studii
cărora li s-ar fi adresat el în special, însă vezi bine că nici la aceia
n-a prins bine, căci dacă ar fi prins poate am fi văzut şi noi vreo
acţiune mai concertată în această direcţie. Oricum, ceva anume în fiinţa
umană există, care te face să strigi ca profetul nebun în deşert, chiar
ştiind că oamenii cetăţii nu te vor asculta defel, nu te poţi abţine să
nu predici la pietre şi la nisip şi dacă nici ele n-ar fi, ai predica
la neant despre starea revoltătoare de idioţenie a lumii în care
trăieşti.</div>
<div style="text-align: justify;">
Înainte, pe vremea cînd
biserica domina viaţa culturala a Europei şi a altor părţi de lume,
ignoranţa şi dezinformarea se propagau încet dar sigur prin intermediul
autorităţii religioase. Oamenii din acea vreme au crezut timp de secole
că ei cunosc cele mai importante lucruri care pot fi cunoscute despre
lume şi despre viaţă şi că nimic important nu mai este de cunoscut.
Putem aprecia acum cît de îndreptăţiţi erau să creadă aceste lucruri.</div>
<div style="text-align: justify;">
În prezent, ignoranţa şi dezinformarea nu se mai propagă încet şi sigur
ci se propagă cu viteza luminii prin tehnologie de ultimă oră. Acum
oamenii nu mai cred că ei cunosc tot ceea ce-i important de cunoscut ci
sînt complet dezorientaţi şi înţepeniţi prin fluxul imens de informaţie
care le ajunge la neuroni, drogaţi cu informaţie de toate felurile nu se
mai pot gîndi într-un mod coerent la problemele reale care există în
viaţa lor şi în viaţa societăţii lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cercetări revoluţionare din informatică, electromagnetism şi optică au
dat naştere la minuni ale tehnologiei precum microprocesorul, fibrele
optice şi internetul, astfel încît omului să-i parvină direct în ochi o
reclamă irezistibilă la noua trotinetă electrică pliabilă cu baterie de
40 km şi viteză de 30 km/h cît şi cele mai tari ştiri mondene, prin care
pătrunzi în esenţa vieţii. Aşa că astăzi, dacă cineva vrea să propage
propage ignoranţa şi irelevanţa, el poate să o facă cu viteza luminii,
cu eficacitate maximă şi cu o putere de dispersie extraordinară. Iar de
oameni care au interes să dezinformeze, să mintă şi să inducă pe alţii
în eroare, nu doar că nu ducem lipsă ci nu putem să scăpăm de ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cineva ar putea să arate înspre vastele posibilităţi de informare şi
înspre faptul că oamenii au acces prin intermediul tehnologiei la
întreaga cunoaştere a umanităţii, însă aceste posibilităţi au obiceiul
de-a rămîne posibilităţi şi de-a nu se transforma în realităţi.
Uitîndu-ne sumar pe informaţia traficată în prezent, nu am putea decît
să extragem concluzia că problema noastră cea mai presantă şi mai
actuală este că nu sîntem suficient de distraţi, nu avem parte de
suficient divertisment şi că în muzica lui Justin Bieber se găseşte un
mesaj vital supravieţuirii noastre.</div>
<div style="text-align: justify;">
Apoi a arată cu degetul înspre partea cea bună a unui măr nu face ca
putregaiul să dispară, mai ales cînd mărul este aproape în întregime
putred. Dacă am reduce toată specia noastră la un singur om, atunci am
putea spune că în adevăr acel om se află la o petrecere, beat mort şi
bolborosind inepţii, în timp ce casa i se strică iar sănătatea i se duce
pe apa sîmbetei. Ştiinţa se află în slujba prostiei şi asta este o
tragedie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi în acest context
există oamenii care îşi doresc mai mult avans tehnologic, mai multe
minunăţii ale ştiinţei, care să fie puse în slujba unor scopuri cel
puţin discutabile iar adeseori criminale sau suicidale. </div>
<div style="text-align: justify;">
Să facem un experiment mental:</div>
<div style="text-align: justify;">
Să zicem că ai doi copii şi că îi iubeşti şi că ai vrea să-i vezi
crescînd şi dezvoltîndu-se, iar copii tăi sînt fraţi nu doar biologic
dar şi psihologic, fiecare dintre ei doreşte binele celuilalt şi nu i-ar
face rău niciodată, nu are nici un scop ascuns şi nici un secret faţă
de celalălalt, frăţia lor este una adevărată, iar ei sînt împăcaţi cu
sinea lor şi cu natura din jurul lor, dorinţa lor de căpătîi este de-a
învăţa să fie cît mai înţelepţi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ai da atunci pe mîna lor toată cunoaşterea care se poate cunoaşte,
ştiinţa de-a controla forţele naturii, focul şi electricitatea, puterea
atomică şi ştiinţele biologiei şi ale astrofizicii? Probabil că da,
chiar ar fi indicat ca ei să cunoască aceste lucruri precum şi multe
altele.</div>
<div style="text-align: justify;">
Trecem acum la situaţia a
doua în care ai tot doi copii, dar care ocazional se duşmănesc şi îşi
doresc moartea unul altuia, se ceartă, sînt invidioşi, geloşi şi lacomi,
au probleme grave cu autocontrolul şi cu disciplina, sînt întotdeauna
în competiţie şi caută să se saboteze unul pe altul, mincinoşi şi
perverşi, războinici din convingere detestă pacea şi înţelegerea. Ar fi
bine să le dai pe mînă toate tehnologiile şi ştiinţele ca să le
folosească pentru scopurile lor războinice? Dacă eşti un părinte
responsabil, clar este că nu, singura cunoaştere la care ar trebui să
aibă acces aceşti copii este acea cunoaştere care-i poate ajuta să
găsească echilibrul lor cu lumea din preajmă şi să rezolve conflictele
pe care le au unul cu celălalt.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi
în această a doua situaţie sîntem noi, în situaţia în care oamenii
caută să-şi împlinească cele mai primitive instincte şi cele mai neroade
scopuri cu cele mai sofisticate mijloace şi cu cele mai eficace metode.
Ştiinţa serveşte invidiei, lăcomiei, furiei şi minciunii, serveşte
nebuniei şi răzbunării, ştiinţa devine o unealtă pentru prostie şi asta este o mare nenorocire. Situaţia în ansamblu este foarte tristă şi nu putem să ne bucurăm decît pentru faptul că mijloacele pentru a ucide oameni au devenit atît de sofisticate şi monstruoase încît ele nu ar distruge doar viaţa unui inamic anume ci ar distruge toată viaţa omenească.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-44444498708710366672016-02-29T20:17:00.000+02:002016-03-01T11:29:46.996+02:00Să cunoaştem ce înseamnă că cineva are talent<div style="text-align: justify;">
Văzut-am acum ceva vreme o emisiune la televizor, intitulată "românii au talent". Imediat a-nceput mintea să-mi zburde. Cum adică "românii au talent", dar ceilalţi oameni, care nu-s români, aceia n-au talent? De ce să nu zicem că toţi oamenii au talent?</div>
<div style="text-align: justify;">
Toată şarada asta cu talentul este o mică decepţie; ni se arată nişte oameni care au anumite capacităţi şi aptitudini şi se evită cumva să se spună cum se întîmplă că ei au acele aptitudini şi nu alţii. Unii au talent la literatură ori muzică clasică, alţii la pictură, talent la tenis, talent la matematică, talent la afaceri, talent la gimnastică sau talent în arta culinară, dar nimeni nu vrea să vorbească despre talent atunci cînd e vorba despre oamenii care au talent la consumul de alcool, ţigări şi alte droguri, talent la procrastinare sau la bîrfă, talent la sex sau la sedentarism, talent la furat sau la omorît. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce vreau să vă spun, este că noi oamenii, sîntem pentru scopurile practice identici din punct de vedere genetic cu oamenii de acum 50 000 de ani. Şi cam toţi sîntem talentaţi la lucrurile care erau în vogă pe atunci - alergatul prin savană, limbajul uman şi întreţinerea relaţiilor sociale. Cei care n-au fost pricepuţi în aceste activităţi n-au mai apucat să se reproducă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Talentul pentru matematică sau literatură sînt de exemplu rezultate din aptitudinile oamenilor pentru a învăţa limbaje, matematica fiind cum ştim un limbaj. Deci nu există aptitudini înnăscute în oamenii prezentului pentru activităţi care n-au existat pentru cea mai mare parte a existenţei speciei noastre şi care au apărut în ultimii 6000 de ani sau chiar în epoca modernă. </div>
<div style="text-align: justify;">
În măsura în care talentul este înnăscut, el este un talent pentru acele activităţi care au fost necesare existenţei noastre în decursul evoluţiei, iar acolo unde el se manifestă în activităţi specifice doar epocii moderne, el nu poate să fie decît dobîndit. Aceasta ne învaţă că noi în principiu putem să dobîndim orice talent cu condiţia să investim suficientă muncă în acel domeniu şi că la nivel genetic avem toţi cam aceleaşi talente, mari şi late. Talentul este deci foarte multă muncă, convertită în expertiză într-un domeniu şi nu vreo calitate care i-a picat norocosului în sîn atunci cînd s-a întîmplat de i-a pus Dumnezeu mîna în cap. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce mă deranjează foarte tare totuşi la această ridicare în slăvi a talentului este următorul lucru: nu este pusă în discuţie utilitatea respectivului skill. Dacă un om vine pe scenă şi face nişte scamatorii care îi lasă pe toţi încremeniţi de uimire, poate dacă reuşeşte să pună una peste alta 30 de farfurii şi apoi să se urce behăind deasupra lor sau dacă reuşeşte să dreseze un ţînţar ca să-şi bage trompa în fund şi să se sugă singur de sînge, atunci toata lumea aplaudă extaziată ca şi cînd un prea măreţ act s-ar fi împlinit.</div>
<div style="text-align: justify;">
E luna februarie acum, sînt 20 de grade afară, oare cînd or să lovească cu adevărat catastrofele climatice are să ne folosească la multe urcatul pe cele 30 de farfurii şi ţînţarul dresat să-şi bage trompa-n fund? Nu prea cred. Nici urcatul pe farfurii, nici dansatul, nici cîntatul (poate doar cel de jale), nici băgatul mingii în plasă, sub plasă sau peste plasă. Oare este de apreciat talentul de dragul talentului sau ar fi bine să ne apucăm şi noi de nişte lucruri mai serioase? Dacă un om depune o cantitate de muncă imensă într-o activitate care nu are nici o folosinţă serioasă afara de aceea de-a-i face pe oameni să rămînă izbiţi de mirare, este de apreciat acest lucru ori este un lucru ridicol şi o pierdere de viaţă? </div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-48225869026375625292016-02-17T18:43:00.000+02:002016-02-26T08:45:46.904+02:00Sclavii lui Dumnezeu, o sectă a religiei sclavilor fericiţi<div style="text-align: justify;">
Cine cunoaşte de mai mult timp acest blog a observat pe la începutul lui textele vizau aproape exclusiv subiecte legate de critica religiei, iar în perioada recentă tematica s-a mai diversificat. Pentru a afişa această transformare în cele ce urmează, acest loc pentru discuţii se va numi "sclavii fericiţi", un nume care spun eu că este ceva mai încăpător pentru tematica mai diversă, dar la fel de misterios pentru cine stă şi se gîndeşte o clipă ce ar putea să însemne.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe vremea cînd am început să scriu, uitîndu-mă la lumea noastră şi la regulile după care ea funcţionează, am tras concluzia că ceva în ea nu funcţionează cum trebuie, că ceva este foarte greşit în modul în care noi ne gîndim şi acţionăm. Ne aflăm toţi pe această planetă minusculă, cel mai probabil în centrul vreunei colosale periferii a Universului şi nu avem nici un plan de dezvoltare pe termen lung; este ca şi cum am orbecăi prin întuneric necunoscînd dacă nu cumva ne îndreptăm exact înspre un mare dezastru sau poate înspre o serie de catastrofe succesive. Autoextincţia nu este la ora actuală imposibilă iar puterea noastră de-a prezice viitorul nostru colectiv lasă foarte mult de dorit. Am aflat în epoca modernă de unde venim, dar nu ştim încotro ne îndreptăm şi mai grav este că oriunde ne-am îndrepta, o facem cu paşi din ce în ce mai mari. Pe cît de trist este că mulţi oameni se află în conflict cînd discută aceste probleme, pe atîta este că cei mai mulţi nici nu-s interesaţi de ele căci au alte priorităţi, acelea furnizate de presa de scandal. </div>
<div style="text-align: justify;">
Mie totuşi îmi apare ca a fi cel mai important subiect de discutat în spaţiul public, cel mai demn de discutat şi totodată cel mai interesant, încă n-am găsit ceva mai interesant decît acesta şi nici nu-s încrezător că voi găsi prea devreme unul mai bun. Un subiect care pune în discuţie cele mai fundamentale concepţii şi credinţe ale oamenilor, care îi transformă, şi care m-a transformat şi pe mine.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu, nu am ajuns să cred în vreun dumnezeu şi încă susţin că a avea o religie falsă şi depăşită de problemele actualităţii este cea mai mare nenorocire. Ceea ce s-a schimbat între timp este că am studiat foarte multe materiale din diverse domenii şi am practicat nişte obiceiuri mentale noi. Acestea m-au adus la concluzia că faptele nu pot fi ori bune ori rele ci că ele au atît consecinţe bune, şi cît şi rele. Aş fi putut spune că ştiam acest lucru de foarte mult timp, însă vine o vreme cînd cunoşti un lucru la modul intelectual, iar apoi îl cunoşti la modul experienţial, şi este ca diferenţa dintre a cunoaşte drumul şi a merge pe drum. Cumva, a privi lucrurile din această perspectivă duce la o clarificare a imaginii, deoarece atunci cînd crezi că ceva este ori bun, ori rău, emoţiile, interesele şi intenţiile intră în tablou, împiedicînd şi deformînd observaţia obiectivă. Un lucru se vede într-o altă lumină atunci cînd ţi-l doreşti cu disperare sau cînd îl deteşti ori îţi este frică de el.<br />
Tot astfel s-a întîmplat că am pierdut pe drum furia; eram un om foarte furios şi foarte revoltat de faptele într-adevăr revoltătoare care se întîmplă în lumea noastră iar acum încă înţeleg mesajul pe care furia mi-l transmitea înainte, dar paradoxal, îl înţeleg fiind liniştit. De asemeni înţeleg că agresiunea şi violenţa de orice fel sînt nişte metode foarte primitive pentru a rezolva probleme foarte complexe. După o îndelungă consideraţie, am decis că sistemul etic pe care trebuie să-l susţin se află la extrema stîngă, asta însemnînd că acum, mai mult decît niciodată, într-o lume ultratehnologizată şi globalizată, competiţia, conflictul, disensiunile şi expansiunea brută şi exponenţială a oamenilor în detrimentul ecosistemului biologic non-uman, nu va aduce decît ameninţări suplimentare şi mai multă incertitudine pentru supravieţuirea speciei noastre; noi sîntem autorii unui dezechilibru în acest ecosistem, ale cărui consecinţe nu le putem prevede, iar acolo unde le putem prevede ele nu arată deloc bine pentru noi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Acum foarte mult timp, religia conţinea sistemul etic al tribului, viziunea despre lume, filozofia existenţialistă, sărbătorile şi comemorările, distracţiile colective, metodele de vindecare, cît şi sistemul juridic, politic şi economic - era teocraţie absolută. Pe măsură ce avansăm în timp înspre data curentă, observăm că religia tradiţională îşi pierde treptat puterea şi atribuţiile şi ajungem la situaţia actuală în care zicem că biserica este separată de stat.<br />
În timp ce aşa susţin unii oameni, alţii susţin că religia este la fel de puternică precum a fost şi în trecut şi spun că noi în fapt sîntem adepţii unor religii seculare şi credincioşi în dogmele unor religii seculare. Eu am să adopt această a doua poziţie, şi am să numesc în continuare nazismul, capitalismul şi comunismul drept religii (seculare), deoarece ele au preluat toate funcţiile la care religiile tradiţionale au renunţat; ele au servit sau servesc exact la ceea ce serveau religiile tradiţionale în trecut. De asemeni, naţionalismul, neoliberalismul, ecologismul, conservatorismul sau anarhismul pot fi băgate la categoria alte secte, curente şi denominaţii religioase.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu atît mai importantă este această redenumire a acestei stări de fapt, cu cît am văzut prea mulţi oameni care nu sînt ţărani creştini ortodocşi, care sînt tineri, "educaţi", au acces la internet şi care cred că ei nu-s îndoctrinaţi, că ei nu-s spălaţi pe creier. Asta este o absurditate. Sîntem în prezent în continuu bombardaţi cu informaţie mult mai potentă pentru îndoctrinare, informaţie pe care nu avem fizic timp să o judecăm critic, să o verificăm şi în acest context există oameni care cred că ei nu-s îndoctrinaţi, ceea ce reprezintă de fapt culmea îndoctrinării.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cînd vezi un preot predicînd copiilor poveşti manipulatoare inventate de inginerii religiilor de acum 2000 de ani, atunci se cheama că este îndoctrinare religioasă, dar cînd vezi predicate aceloraşi copii poveştile manipulatoare din reclamele de la televizor, inventate de psihologi şi ingineri în advertising, atunci se cheamă libertate. Şi de aici cunoaştem că lumea noastră este plină de sclavi, care de care mai îndoctrinaţi şi plină cei mai îndoctrinaţi, cei care cred că sclavia este libertate.<br />
Ce îi face pe oameni să se laude cu lanţurile sclaviei precum credincioşii se laudă că-s robii lui Dumnezeu? Promisiunea fericirii. Aceasta ia două forme, scăparea de suferinţă întîi, şi căutarea fericirii mai apoi. <b>Nu este propovaduită pînă la refuz în lumea noastră scăparea de iluzii şi nici căutarea realităţii, ci sînt propovăduite scăparea de suferinţă şi căutarea fericirii, şi de aici ne dăm seama că noi trăim într-o religie</b>,<b> poate nu la fel de mistică precum religia tradiţională, dar nici prea departe de ea</b>; noi nu sîntem învăţaţi şi îndemnaţi să căutăm adevărul, ci sîntem învăţaţi să căutăm confortul psihologic.<br />
Dumnezeu nu reprezintă decît o anumită metodă prin care oamenii ajung la confort psihologic, sacrificînd realitatea pentru acest confort, iar în perioada recentă au apărut pe piaţă sute şi mii de dumnezei, care de care mai sofisticaţi, care vin să-ţi dea confortul prin multiple metode, trebuie numai să te închini la ei. Dimensiunea decepţiei şi mărimea iluziei nu pot fi înţelese decît atunci cînd te uiţi la feţele oamenilor şi la comportamentul lor. După atîta amar de fugă după confort psihologic, te-ai aştepta să trăieşti într-o lume de oameni care sînt mulţumiţi, liniştiţi, echilibraţi pshihic. Cînd colo ei sînt vai de steaua lor, nimeni nu e mulţumit, toţi se simt frustraţi, incompleţi şi dezamăgiţi iar firmele de medicamente pentru boli mintale prosperă ca niciodată. Cel mai rău este totuşi faptul că trăim în afara adevărului.<br />
În acest context ateismul şi războiul cu zeii falşi, vechi sau noi, trebuie practicat cu determinare şi perseverenţă şi este necesar a ţine în minte că sclavii sînt cel mai bine ţinuţi în lanţuri atunci cînd ei cred că le va fi bine, că lanţurile le vor aduce confort, că vor fi nişte sclavi fericiţi. </div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-59379122657083183672016-02-02T20:59:00.000+02:002016-02-02T21:05:25.949+02:00Sîntem toţi nişte animale<div style="text-align: justify;">
Nu cunosc exact motivul, dar de cînd mă ştiu mi-a făcut o deosebită plăcere să afirm lucruri neplăcute pentru cei mai mulţi dintre oameni. Poate e doar cinism. Şi cumva, printr-o coincidenţă fericită, lucrurile care ne produc cea mai multă neplăcere sînt cele care pe lîngă faptul că-s neplăcute mai sînt şi adevărate. O minciună neplăcută nu are puterea unui adevăr neplăcut şi eu cînd aud astfel de adevăruri rostite, am un sentiment care nu ar putea fi echivalat decît cu sentimentul împlinirii justiţiei divine.</div>
<div style="text-align: justify;">
De la distanţă, unul dintre cele mai neplăcute adevăruri pe care oamenii nu vor să-l audă, este acela că sîntem toţi nişte animale, şi cu bonus, animale căcăcioase şi muritoare. Nimeni nu vrea să audă aşa ceva, nici să audă şi cu atît mai puţin să gîndească la acest lucru.</div>
<div style="text-align: justify;">
A fi un animal este privit drept o insultă, ca în expresiile "măi animalule!", "nişte animale au locuit aici, nu nişte oameni", "acest comportament este animalic" sau "să fim oameni, nu animale". Nu doar numele de animal este folosit pe post de insultă dar şi numele specifice ale unor animale, aşa ca în: "porcule", "boule", "măgarule", "eşti o vacă", iar unele cuvinte, precum cuvîntul "dobitoc" şi-au pierdut sensul iniţial de animal şi au ajuns să însemne doar insulta. </div>
<div style="text-align: justify;">
Şi totuşi, faptul că sîntem animale explică atît de multe lucruri care altfel nu îşi găsesc explicaţia. De cînd te naşti şi pînă cînd mori, nu se poate să nu te loveşti aproape zilnic de fapte care te îndreaptă foarte puternic înspre ideea că eşti unul dintre animale. Ba cîteodată privind la unele animale spunem ceva de genul: "Uite la ei, zici că-s oameni".</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-4FTPi7gmCIY/VqiLO0viDsI/AAAAAAAAAbQ/f31KSeJjyKQ/s1600/hugging_animals_08.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="267" src="http://2.bp.blogspot.com/-4FTPi7gmCIY/VqiLO0viDsI/AAAAAAAAAbQ/f31KSeJjyKQ/s400/hugging_animals_08.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Din timpuri îndepărtate, o campanie fără seamăn a fost declanşată de anumite ideologii împotriva conştientizării şi recunoaşterii de către noi a faptului că sîntem animale şi această campanie a fost şi încă este deosebit de toxică pentru noi, la fel cum ar fi pentru orice fiinţă care îşi reneagă propria natură, necunoscînd că este ceea ce este. Necunoscînd ceea ce este, nu va cunoaşte de ce face lucrurile pe care le face. Cineva nu poate decît să-şi imagineze progresul mult prea minuscul pe care l-ar fi înregistrat cunoaşterea noastră despre noi înşine dacă am fi negat în continuare faptul că sîntem toţi animale, dar poate să observe lipsa acestui progres pe vremea cînd adevărul că sîntem animale a fost renegat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Relaţia noastră cu animalele a fost şi este una foarte complicată. În timp ce pe unele le iubim, pe altele trebuie să le ucidem şi să le mîncăm, pe cîteva le folosim pe post de sclavi, de altele ne este o frică teribilă deoarece pot să ne omoare, iar pe acelea dintre ele pe care le numim paraziţi avem o mare ciudă, inspirată probabil de lipsa lor totală de respect pentru noi. În acest lanţ al relaţiilor noastre complicate cu animalele, noi putem să observăm că nu sîntem în nici un fel mai buni sau mai răi decît ele, sîntem criminali şi victime în acelaşi timp, stăpîni şi sclavi, paraziţi şi parazitaţi, unele sînt hrană pentru noi iar noi sîntem hrană pentru altele, nimic deosebit faţă de situaţia altor animale din circuitul vieţii şi morţii. </div>
<div style="text-align: justify;">
Referirea la animale ca la nişte creaturi inferioare nouă provine din considerarea unor perspective care permit această calificare; din alte perspective nu ne-ar părea foarte evident că un om este superior unui virus, mai ales cînd omul este distrus de către virus fără drept de apel. În nici un caz această referire nu provine din realitate - ci dintr-o dorinţă puternică pe care o avem de-a fi superiori animalelor, de-a le depăşi în toate aspectele, de-a depăşi condiţia lor. În adevăr nici noi nu sîntem superiori animalelor şi nici ele nouă.</div>
<div style="text-align: justify;">
A fost din cale afară de contraproductiv să negăm că sîntem animale dar a accepta acest fapt cu adevărat ne poate lumina calea în mai multe aspecte. Cui îi este ruşine că este animal nu înţelege cum să aprecieze viaţa. Poţi călători sute de milioane de kilometri depărtîndu-te de Pămînt şi nu ai să găseşti o fiinţă mai complexă şi mai minunată decît un vierme nenorocit pe care aici poate ai să-l striveşti cu piciorul în scîrbă. Pe cît de complex şi minunat animalul, pe atît de failibil şi fragil este, adică perisabil şi supus erorii, şi odată cu animalul şi noi sîntem la fel de perisabili şi supuşi erorilor. De aceea devenim fricoşi sau violenţi atunci cînd nu este cazul, deoarece putem fi foarte uşor decepţionaţi.<br />
<br />
Şi cum vom accepta că sîntem toţi animale, exprimînd fapte concrete din viaţa noastră socială cu ajutorului acestui adevăr proaspăt acceptat, vom cunoaşte nişte lucruri noi. De exemplu că statul nostru este guvernat de o haită de animale perisabile şi supuse erorii, pe care noi le numim guvernanţi. Aceste animale trebuie să aplice legi construite de către o altă haită de animale supuse erorilor, numite animale parlamentare. Dar mai înainte ca legile să fie utilizate, ele trebuie să fie aprobate de către un alt animal (evident, spus erorilor şi decepţiilor felurite), care se numeşte preşedinte. Pe scurt, societatea noastră este condusă de nişte animale supuse erorilor. Să cîntăm şi să ne bucurăm.</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-6008252268621565022016-01-22T18:48:00.001+02:002016-01-22T18:48:37.721+02:00O crimă de proporţii se petrece<div style="text-align: justify;">
Dacă cineva se duce peste un bătrîn şi îi crapă capul cu un topor
ca să-i ia banii, în cazul în care este prins, este numit un criminal
nenorocit şi băgat la zdup cu o pedeapsă destul de consistentă. Se va
spune despre el că i-a luat viaţa celuilalt. Crima va fi calificată ca
fiind una foarte crudă iar criminalul ca un psihopat turbat şi foarte
violent, care nu are ce căuta în societate ci trebuie ţinut neapărat
într-o cuşcă cu zăbrele de oţel precum fiarele sălbatice.</div>
<div style="text-align: justify;">
Totuşi, după ce ne-am inflamat instantaneu la auzul atrocităţii, ar fi
bine să ne relaxăm puţin şi să angajăm judecata critică. Nu este
adevărat ca fiara turbată i-a luat viaţa bătrînului, aşa cum arată a
spune expresia "i-a luat viaţa". Ar fi putut să-i ia viaţa dacă l-ar fi
omorît încă din faşă; din moment ce l-a omorît la bătrîneţe, cînd omul
nostru oricum nu mai avea prea mult de trăit, înseamnă că nu i-a luat
decît o parte din viaţă, una destul de scurtă şi încă cea mai neplăcută,
atunci cînd nu mai poţi să zburzi pe gorgane complet lipsit de griji,
ci te încearcă durerile de reumatism, constipaţia şi parkinson-ul. </div>
<div style="text-align: justify;">
Deci este adevărat că criminalul nostru nu a făcut decît să-i reducă
viaţa victimei sale, şi în general orice astfel de crimă constă într-o
reducere a perioadei de viaţă a unei persoane. Dar în materie de
reducere a duratei vieţii oamenilor pe pămînt, aceşti criminali care ne
sar în ochi pe la ştirile de la ora5 sau prin ziarele de scandal şi care
ne inflamează la spirit, nu-s nici pe departe principalii vinovaţi.</div>
<div style="text-align: justify;">
În materie de reducere a duratei de viaţă, un serviciu stresant este un
autor al unui genocid, deoarece el nu omoară pe nimeni deodată ci îşi
ucide victimele doar treptat, progresiv. Încă se întîmplă că cel mai des
aceştia îşi dau obştescul sfîrşit abia după ce au ieşit la pensie. Un
calcul aproximativ ar spune că la o reducere a duratei de viaţă de 1 an
pentru un serviciu stresant in cazul a 4 milioane de muncitori, avem 4
000 000 de ani reducere a duratei colective de viaţă care este
echivalent cu uciderea în faşă a 50 000 de mii de copii - curat masacru
abominabil. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ar fi fost frumos ca serviciul stresant să fie
singurul vampir care ne suge de viaţă însă este clar că nu-i cazul. Mai
este de exemplu şi poluarea asta care iarăşi nu a omorît pe prea mulţi
instantaneu, dar ne omoară pe toţi zilnic, cîte puţin. Ieri ne-a omorît
poate preţ de o secundă sau două, astăzi ne omoară, mîine ne va omorî şi
nu-s speranţe că răspoimîine ne va cruţa; genocidul este în desfăşurare
iar rata omuciderii este în creştere. </div>
<div style="text-align: justify;">
Împreună cu acestea mai
vin să ne trimită progresiv în neant şi un stil general nesănatos de viaţă,
consumul exagerat de zahăr, grăsimi şi alcool, privitul la televizor
(care este o pierdere de timp, adică de viaţă), consumul lipsit de sens
de produse şi servicii inutile, precum şi credinţa în viaţă după moarte.
</div>
<div style="text-align: justify;">
Sînt atît de multe lucruri care ne omoară încît este de
mirare că mai supravieţuim în aceste condiţii şi ca să facem uz eficient
de această viaţă pe care o avem, să fim atenţi la criminalii ascunşi,
cei care nu-s evidenţi şi care ne omoară încet dar sigur şi nu la
criminalii prezentaţi la ştirile de la ora 5, care sînt nişte măscărici
insignifianţi ai crimei.</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com32tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-22691305218509656322016-01-19T20:58:00.002+02:002016-01-19T21:09:37.878+02:00Unde aflăm un mare secret despre Kim Kardashian<div style="text-align: justify;">
Se face că mi-a ajuns pe la ochi o
statistică de prea tristă amintire a căutărilor pe google in 2015, care
zicea că cea mai căutată persoana pe google în cele mai multe ţări
occidentale este creatura umană care poartă numele de Kim Kardashian.
Spre nefericirea mea, pot să spun că am fost binecuvintat cu ignoranţa
faţă de existenţa lui Kim Kardashian doar o perioadă finită de timp; pe
la o vreme mintea mea nu cunoştea cine este această persoană şi cu ce se
ocupă şi eram fericit, iar după ce am cunoscut cine este şi cu ce se
ocupă, am realizat instantaneu că aş fi putut trăi şi muri fără să am
habar de ea şi ar fi contat pentru viaţa mea exact cam cît contează
moartea unei bacterii de pe partea cealaltă a planetei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Eram ca un copil neştiutor şi inocent, cînd deodată din mai multe
direcţii a trebuit să aflu nu doar numele de Kim Kardashian dar pe
deasupra şi cîteva amănunte picante (în opinia unora) din viaţa acestei
persoane, informaţii pe care nu le-am dorit, nu le-am solicitat şi care
m-au trezit din copilaria mea într-o realitate crudă şi dezolantă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar asta este, acum nu mai am ce face, trebuie să accept tot ceea ce
viaţa îmi oferă, şi pe cele bune şi pe cele rele, şi să văd cum reuşesc
să dau un sens acestor fapte. Iar dacă nu ştiţi cine este Kim Kardashian
ar fi bine să vă informaţi pentru că este ceva important. Din ce-am
scris pînă acum aţi putea intui că Kim Kardashian este o vedetă ca multe
altele, a cărei popularitate este fabricată intenţionat, fără nimic
special în spatele ei şi fără nimic care merită atenţia şi consideraţia
noastra, şi nu aţi greşi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Unde am
greşi, ar fi dacă am face o confuzie între persoana numită Kim
Kardashian şi fenomenul social cu acelasi nume. Foarte mulţi oameni,
sute de mii şi zeci de milioane de oameni vor să ştie chestii despre Kim
Kardashian, cine este ea, cu ce se îmbracă, ce operaţii estetice şi-a
făcut, cu cine umblă soră-sa, cîţi bani are bărba-su', ce maşină are
soacră-sa, dacă le curg şi lor mucii ori poate fac parte dintr-o rasă
fără muci, cum se distrează aceşti oameni, cît des dă din coadă cîinele
lor şi ce fel de cratiţe au în bucătărie. </div>
<div style="text-align: justify;">
Că oamenii discută şi sînt interesaţi de trivialitaţi nu este ceva
neobişnuit, dar un interes sincronizat şi de o asemenea anvergură nu
poate sa fie decît demn de a fi analizat. Şi există o regulă de
comportament care este stocată în fiecare fiinţă umană, aceea că atunci
cînd vedem mulţi oameni adunaţi la un loc imediat devenim curiosi să
aflăm despre ce-i vorba. La fel, faptul că un subiect ajunge să fie
prins în "lumina reflectoarelor" ne transmite cumva mesajul că acel
subiect este demn de atenţia noastră; pe această regulă este bazat
interesul pentru Kim Kardashian. Ca toate regulile şi legile de pe lumea
asta, şi regula de mai sus are un domeniu de aplicabilitate limitat şi
odată ce părăseşte acel domeniu ea încetează sa mai fie utilă, ba chiar
devine toxică. Aşa se întîmplă ca oamenii in loc sa fie interesaţi de
lucruri care le afectează în mod direct şi consistent viaţa, precum
incapacitatea sistemului actual de-a rezolva problemele reale ale
societăţii noastre, ei sînt mai interesaţi de purecii din canapeaua lui
Kim Kardashian. </div>
<div style="text-align: justify;">
Apoi mai este
bine de ştiut că oamenii sînt atît de uşor prinşi de bîrfă deoarece
bîrfa a constituit timp de zeci de mii de ani metoda prin care
comunităţile tribale umane îşi menţineau consistenţa. Bîrfa are
aplicaţii benefice chiar şi în prezent; dacă vorbim de oameni care se
cunosc faţă în faţă, este necesară menţinerii unor relaţii sociale
sănătoase. Însă atunci cînd apetitul oamenilor pentru bîrfă este
exterminat din sfera comunităţii lor reale şi este trimis să se
manifeste în sfera membrilor unei comunităţi imaginare, care nici măcar
nu interacţionează între ei într-un mod semnificativ, noi cunoaştem că
comunităţile umane sînt dezintegrate, iar bîrfa este făcută sa lucreze
pentru scopuri nemernice. </div>
<div style="text-align: justify;">
Şi cînd
vorbesc despre Kim Kardashian nu mă refer la acest caz singular; Kim
Kardashian este o marcă neînregistrată a subiectelor care domină spaţiul
public deşi ele n-au ce să caute în spaţiul public al unei societăţi
sănătoase. Faptul că milioane de oameni sînt interesaţi de acest tip de dez(informaţie) este dovada clară a unei societăţi bolnave; noi sîntem dezinformaţi şi dezorientaţi într-un mod intenţionat şi sistematic. Oameni care altfel nu sînt în
stare să discute nici măcar pe marginea sistemului politic, al
justiţiei sau al relaţiei dintre specia noastră şi tehnologie, sînt maeştri experţi în
kardashianologie, ei ar putea să-ţi ţină o prelegere despre
trivialitaţile legate de Kim Kardashian şi alte nulităţi de teapa ei cu
dexteritatea unui profesor universitar. Oameni ale caror venituri
descresc automat în virtutea sistemului financiar existent, care sînt sărăciţi şi sclaviţi precum negrii pe plantaţie, găsesc ca cel mai urgent pentru ei este să afle dacă nu cumva s-a stîrpit pisica lui Kardashian. </div>
<div style="text-align: justify;">
Să nu fim aşadar induşi în eroare, Kim Kardashian este în
acelaşi timp o nulitate şi o armă informaţională foarte puternică şi
periculoasă, care este folosită la a ne distrage atenţia de la lucrurile
stricate din lumea noastră şi a o îndrepta înspre nimicuri. Şi de aceea merită să vorbim despre ea, căci nu contează despre ce lucru vorbim, ci contează cum vorbim despre el. </div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-3054544401362469562015-12-23T18:26:00.002+02:002015-12-28T08:20:59.070+02:00Nu ne mai trageţi pe dreapta<div style="text-align: justify;">
Cumva în această ţară, direcţia politică numită dreapta, a fost reîmpachetată, rearanjată şi servită populaţiei ca fiind o ideologie onorabilă. Pot să văd oameni cu studii, cu facultăţi,
care se declară de dreapta dar nu mai sînt contrariat de acest lucru de
pe vremea în care am observat că un doctorat în matematici superioare
nu garantează nicidecum că nu eşti limitat în alte domenii ale dezvoltării personale. </div>
<div style="text-align: justify;">
Clar că este o diferenţă între ceea ce afişează oamenii în public şi ceea ce cred în particular, şi putem să ne dăm seama că mai ales în ţara asta această diferenţă este considerabilă. Observînd cum pînă la incidentele din '89 mai toţi oamenii afişau explicit sau tacit apartenenţa la o anumită filozofie politică, iar mai apoi s-au întors dacă nu la 180 de grade măcar la 120, nu poţi să nu te întrebi dacă au suferit toţi o modificare profundă a personalităţii şi a culturii politice, ori dacă nu cumva au rămas aceiaşi eterni prieteni ai oricui se află la putere. Chiar şi aşa, pe lîngă aceştia sînt unii care în mod autentic au fost induşi în eroare de către propaganda mincinoasă de care nu scapi nici în gaură de coropişniţă şi pentru ei merită să scriem astfel de texte. </div>
<div style="text-align: justify;">
Direcţia politică numită dreapta, este ideologia claselor conducătoare, a elitelor, aşa a fost de cînd este ea şi această ideologie este simplă: mai multă putere pentru ei şi mai puţină pentru restul populatiei - <i>cea mai mult</i><i>ă putere</i><b><i> </i></b><i>pentru cei mai pu</i><i>ţini oameni </i><i>şi cea mai pu</i><i>ţin</i><i>ă putere pentru cei mai mul</i><i>ţi oameni</i>. Sigur că ei nu pot să ne spună aşa ceva direct, deci ideologia este reformulată în cuvinte pompoase şi lucitoare şi este vîndută apoi populaţiei naive, formată din profesori universitari, oameni de ştiinţă, doctori, ingineri, femei casnice, zidari şi muncitori cu ziua deopotrivă.</div>
<div style="text-align: justify;">
În prezent, dreapta se prezintă ca un mare furnizor de bunăstare, dreptate şi de libertate, foarte multă libertate, şi toate aceste lucruri le vom avea - ni se spune - dacă vom fi conduşi de ei; sau cum s-ar mai spune, vom fi conduşi înspre libertate, vom fi supuşi pentru a găsi libertatea. Această propagandă frumos ticluită îi induce pe mulţi în eroare şi de aceea este indicat măcar să amintim grupările care sînt asociate cu direcţia stîngă şi cele care sînt asociate cu dreapta:</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Left%E2%80%93right_politics">Istoric vorbind</a>, grupările de stînga sînt în ordinea descrescătoare a extremismului: anarhiştii, (cam pe aici ma aflu eu), comuniştii, socialiştii, progresiştii, anticapitaliştii, antiimperialiştii, socialiştii democratici, ecologiştii, libertarienii de stînga, social democraţii şi social liberalii, care sînt un fel de comunişti degeneraţi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Iar grupările care aderă la direcţia dreapta sînt într-o ordine oarecare a demenţei: <b>nazi</b><b>ştii, capitali</b><b>ştii, fasci</b><b>ştii, conservatorii, monarhi</b><b>ştii, na</b><b>ţionali</b><b>ştii, neoconservatorii, neoliberalii, reac</b><b>ţionarii, autoritari</b><b>ştii, imperiali</b><b>ştii, tradi</b><b>ţionali</b><b>ştii, libertarienii de dreapta </b>şi<b> fundamentali</b><b>ştii religio</b><b>şi</b>! Toată lumea "bună" este înregistrată pe dreapta, toate speciile fascistoide - cu cap de afiş - fundamentaliştii religioşi, fasciştii, naziştii şi capitaliştii, iar dacă cineva se întreaba ce sînt reacţionarii... ei bine sînt cei care vor sa ne întoarcem în Evul Mediu, ca sa fim conduşi de o aristocraţie susţinută
de cler. Şi cam asta este politica de dreapta în principiu, feudalism
reciclat pentru vremurile moderne. Fiecare om trebuie sa se întrebe cam
în care dintre cele doua categorii de grupări ar vrea sa vieţuiască.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-HoeYONEQoWs/VnmXj4vg5FI/AAAAAAAAAa0/6_FBEx2IpVQ/s1600/social-issues-socialism-socialists-capitalists-desert_island-castaway-rman14266_low.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="311" src="http://3.bp.blogspot.com/-HoeYONEQoWs/VnmXj4vg5FI/AAAAAAAAAa0/6_FBEx2IpVQ/s320/social-issues-socialism-socialists-capitalists-desert_island-castaway-rman14266_low.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce marchează diferenţa esenţială dintre stînga şi dreapta este gradul de ierarhizare al societaţii în care aceştia vor sa traiăscă, cu grad de ierarhizare cît mai mic dorit de anarhiştii comunişti, şi cu grad de ierarhizare maxim dorit de nazişti, capitalişti, monarhişti sau fascişti, o societate puternic stratificată în care majoritatea oamenilor este lipsită de putere reală: </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-JmBKlr7BOCE/VnmT4gPHgSI/AAAAAAAAAao/gQbVgsf_LxE/s1600/53bd296532021.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="http://4.bp.blogspot.com/-JmBKlr7BOCE/VnmT4gPHgSI/AAAAAAAAAao/gQbVgsf_LxE/s640/53bd296532021.jpeg" width="504" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Toate regimurile intitulate comuniste care au existat, au fost criticate de către dreptişti exact pentru faptul că au menţinut sisteme de funcţionare ierarhice, ca au menţinut culturi ale personalităţii, sisteme totalitare, autoritariste şi clase ierarhice, adica au fost criticate pentru faptul ca n-au fost suficient de stînga...şi ei inca mai fac aceste critici, precum ciobul care rîde de oala sparta sau ruptul care rîde de cîrpit. Sigur că doar oamenii cu imaginaţie prea bogată s-ar fi aşteptat ca un sistem de organizare socială ce data de mii de ani să fie inlocuit deodată cu anarhia comunistă, mai ales avînd în vedere inerţia puternică a societăţilor umane şi contextul internaţional, în care statele socialiste s-au aflat sub asediu continuu din partea capitaliştilor (feudalilor moderni). Pentru o astfel de revoluţie, ar fi fost necesară în prealabil o revolutie a mentalităţilor oamenilor, care nu prea a avut loc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Este clar ca nu există vreun argument suprem care odată auzit îl face pe un om sa îşi schimbe deodată sistemul de valori sau deziluzia religioasă însă unele pot să pună semne de întrebare sau să corodeze aceste structuri mentale. De aceea am să listez aici cîteva lucruri care spun eu că ar trebui să dea de gîndit. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dreapta a fost şi este ideologia claselor dominante care vor să-şi conserve dominaţia şi de aceea noi putem să ştim că din cauza că monopolul culturii a aparţinut în mod covîrşitor dreptei, cultura şi în particular istoria sînt foarte biasate pe partea dreaptă. Un om gînditor trebuie să se aştepte ca cele mai multe opere de artă, antice, clasice sau moderne, să exprime valori susţinute de monarhie, aristocraţi sau de capitalişti şi nu valori susţinute de tovarăşul V.I.Lenin. Ar fi iraţional în cel mai înalt grad să crezi că mintea nu-ţi este puternic infestată cu credinţa falsă că
valorile dreptei sînt bune iar cele ale stîngii sînt rele, deoarece
acesta este rezultatul inevitabil al consumului de cultură, al cititului
de epopei antice, al contemplării unor măreţe opere de sculptură, pictură sau arhitectură, al fascinaţiei produse de cultul individului, eventual de cultul individului războinic şi autoritar.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ar fi la fel de iraţional să crezi că istoria de care dispunem în prezent nu supraraportează faptele bune ale dreptei şi nu subraportează faptele bunei ale stîngii, în acelaşi timp în care grupările asociate cu stînga sînt demonizate şi ponegrite pe nedrept, iar liderii, grupările şi valorile dreptei lăudate într-un mod la fel de nedrept. Este chiar suprinzător a constata că stînga politică şi socială a rezistat, s-a dezvoltat şi a evoluat în aceste condiţii. </div>
<div style="text-align: justify;">
A doua chestiune pe care am să o prezint este aceea a investigaţiilor ştiinţifice serioase, care ar fi trebuit să fie efectuate la vîrful piramidei. În momentul în care ai un sistem piramidal care îţi conduce societatea, s-ar chema că acesta este cel mai important punct de investigaţie sociologică şi psihologică, deoarece funcţionarea sistemului tău depinde de sociologia şi psihologia indivizilor din vîrful piramidei. Te-ai aştepta să vezi pe tema asta zeci şi sute de mii de articole publicate în jurnalele stiinţifice. În realitate, psihologia şi sociologia elitelor - ca domeniu de investigaţie stiinţifică, este pentru scopurile practice inexistent şi noi ştim cine sînt oamenii care întreţin această stare de fapt, ei nu-s cerşetorii homeless şi nici vînzatorii de cartofi din piaţă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din fericire, cîteva studii şi informaţii au scapat printre degetele lipsei totale de finanţare, a interdicţiei şi a cenzurii, şi noi stim că oameni oarecare de pe stradă, dacă sînt luaţi şi puşi într-o situaţie în care ei au putere asupra altora, la fel de luaţi de pe stradă, vor începe inevitabil să comită abuzuri asupra lor. Nu ne trebuie aceste cercetari ştiinţifice decît pentru fandoseală, căci noi cunoaştem din istorie cum oamenii de la putere nu s-au oprit de la abuzuri împotriva celor fără putere, toate atrocităţile posibile şi imposibile au fost comise de către cei care au putut să comită violenţa, asupra celor care nu au putut să se apere, şi această regulă nu s-a schimbat nici cînd iobagii la anumite rascoale au pus mîna pe anumiti moşieri şi i-au violat, jupuit, torturat şi schingiuit cum s-au priceput mai bine.</div>
<div style="text-align: justify;">
O societate bazată pe dominaţie şi nu pe colaborare este o societate care întreţine crima organizată şi colectivă. Unul din motivele pentru care anumiţi oameni susţin dreapta politică, este faptul că ei speră şi cred că nu vor ajunge niciodată în tabăra abuzaţilor, ceea ce este o credinţă falsă şi o speranţă ridicolă. Într-un sistem piramidal, ierarhic, în ultimă instanţă toţi oamenii sînt abuzaţi, chiar şi cei care sînt foarte sus, sînt abuzaţi de cei de deasupra lor. Se întîmplă ca există mame care abuzează fără sa-şi dea seama, pe proprii lor copii pe care îi iubesc ; a te aştepta ca nişte bătrîni ahtiaţi după putere şi aproape senili să nu abuzeze întreaga societate pe care ei în mod clar n-o iubesc asa cum îşi iubeşte o mamă copilul, nu este doar o lipsă de imaginaţie, este definiţia stupizeniei. </div>
<div style="text-align: justify;">
În afară de de anumite excepţii care sînt foarte rare, procedeul de selecţie evoluţionistă al conducătorilor unei ierarhii, produce un tipar al conducătorului psihopat, machiavelic şi cu desăvîrşire ahtiat dupa putere, dorinţa de putere totală fiind caracteristica indivizilor care reuşesc să depaşească încercările specifice puse în faţa lor de sistemele de conducere bazate pe ierarhii.<br />
Din
cauza asta, mai ales elitele occidentale, care nu au fost contaminate
de "plaga comunismului" sînt preocupate într-un mod psihotic şi paranoic de ideea dominaţiei totale, a puterii totale. Ei nu sînt preocupati prioritar de direcţia evoluţiei speciei noastre, de bunăstarea speciei noastre sau de valori morale precum compasiunea ori profesarea adevarului, ci de obţinerea puterii totale, prin orice mijloace. Si acesta este şi principalul motiv pentru care vor pierde inevitabil competiţia cu oamenii care au interese şi vederi mult mai largi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Este probabil că structura ierarhică a unei trupe de maimuţe de acum cîteva milioane de ani sa fi conferit avantaje foarte importante pentru supravieţuire prin savana acelor vremuri şi se vede că că acest tip de organizare a unei turme produce un tip de selecţie sexuală suficientă pentru perpetuarea turmei de babuini. A transfera acest sistem de organizare de la scara unei turme de maimuţe la scara civilizaţiei umane va transforma orice mic neajuns al ei abia sesizabil la nivelul maimuţelor, în catastrofe sociale, atrocităţi imense şi războaie de zeci de ani în cazul societăţilor omeneşti. <br />
Deşi în instinctul unora scrie probabil că ierarhia într-un mic grup este un sistem viabil, omul gînditor va înţelege că o luptă pentru dominaţie în cadrul grupului care nu înseamnă mai mult decît o hîrjoneală între două maimuţici, se va transforma în razboi civil cu sute de mii de morţi atunci cînd o întreagă societate este organizată după acelaşi sistem găunos, iar frustrarile sexuale al unui mascul se transformă într-o nevroză socială colectivă. Dacă într-o ierarhie de maimuţe cei cu statutul social mai de jos nu mai apucă să se înfrupte din fructele cele mai coapte, într-o ierarhie a claselor sociale înseamnă ca întregi sectoare ale populaţiei sînt condamnate la foamete sau la sclavagism. Cel mult am putea sa păstram acest sistem ierarhic în colectivităţi locale de 100 - 150 de indivizi dacă oamenii sînt prea nostalgici faţă de el, însă eu degrabă m-aş lipsi de aşa ceva. <br />
A menţine acest sistem de organizare al unor maimuţe pentru a organiza civilizaţia oamenilor este o maimuţăreală, nu este un lucru serios. Cu cît mai repede vom înţelege că acest sistem bazat pe competiţie, dominaţie, conflict şi decepţie este net inferior celui bazat pe cooperare şi comunicare, cu atît mai repede vom reusi să depăşim cu adevarat stadiul de maimuţă şi să devenim oameni adevăraţi - Homo Sapiens. Concluzia este evidentă: jos cu valorile dreptei, jos cu fascismul!</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com18tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-73501904835671796372015-11-19T12:14:00.000+02:002015-11-20T08:22:25.363+02:00Cine finanţează extremismul religios<div style="text-align: justify;">
A scăpa de o credinţă în Dumnezeu care este validată social la mai
multe nivele - în comunitatea restrînsă, poate în familie şi în mod clar
în public şi la nivel politic, este dificil. Este dificil să crezi că
toţi acei oameni care afişează această credinţă sînt ori mincinoşi, ori
adepţi ai unei fantasmagorii. Odată ce crezi că cea mai mare parte
dintre oameni sînt ori incapabili să înţeleagă şi să cunoască adevărul
într-o chestiune esenţială, ori că sînt nişte mincinoşi profesionişti,
atunci calea este deschisă pentru anumite întrebări foarte neplăcute.</div>
<div style="text-align: justify;">
Daca majoritatea vastă a oamenilor sînt incapabili să profeseze
adevărul într-un fel sau altul în sfera religiei, atunci în care alte
domenii ale vieţii mai sînt ei incapabili să profeseze adevărul? Este
probabil că destui oameni întrezăresc răspunsul şi din această cauză se
opresc din a întreba in continuare. Alternativa înseamnă a privi pe
orice om ca pe o potenţială şi probabilă sursă de dezinformare şi
aceasta alternativă nu este privită pozitiv de fiinţele sociale. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cu tristeţe trebuie să constat că ateiştii din Rom<span class="Unicode">â</span>nia, în majoritatea
lor se opresc cu întrebările atunci cînd vine vorba de status quo - asta
însemnînd că ei susţin ideologia generală imperială. Imediat după
revoluţia agriculturală, au aparut primele imperii, suprastructuri
socio-politice care conţineau diferite etnii si ţări, şi care odată cu
trecerea secolelor au început sa domine suprafaţa planetei din ce în ce
mai mult, în detrimentul comunităţilor izolate. Noi aici am facut parte
din imperiul Roman, din cel Otoman, parţial din cel Austro-Ungar, apoi
din cel German, din cel Sovietic.... şi acum facem parte din Imperiul
American. Că îi spunem sferă de influenţă, alianţă militară sau
comunitate ori uniune de state, se poate - însă eu fiind nostalgic dupa
denumirile mai vechi, am sa-i spun imperiu. </div>
<div style="text-align: justify;">
Şi imperiul sub care ne aflăm propovăduieşte o anumită religie
imperială, care este un tip de capitalism neoliberal, susţinut cu
preoţi, profeţi şi cu biserici dedicate, cu ritualuri religioase care
sînt declarate ca fiind cu totul şi cu totul altceva dar care servesc la
exact aceleaşi funcţii la care serveau preoţii, profeţii şi
ritualurile vechilor religii. </div>
<div style="text-align: justify;">
Iar religia imperială este foarte potentă; pe mulţi nevinovaţi am vazut
căzînd pradă ei şi acceptînd credinţe care de care mai dezaxate şi
ridicole, cum ar fi aceea că <a href="http://www.bbc.com/news/blogs-echochambers-27074746">S.U.A. este o democraţie</a>.
În ceea ce priveşte imperiul, ateismul şi critica religiei, trebuie
expusă urmatoarea decepţie organizată, care vizează dinamica
fundamentalismului religios şi în particular al celui islamist.</div>
<div style="text-align: justify;">
Circulă prin cercurile ateiste de pilda, următoarea imagine:</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-2D2bd988KqY/Vkr_sDpEPQI/AAAAAAAAAZg/Gz2rPf6QzWc/s1600/then_now_06.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="http://2.bp.blogspot.com/-2D2bd988KqY/Vkr_sDpEPQI/AAAAAAAAAZg/Gz2rPf6QzWc/s640/then_now_06.jpg" width="424" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
O imagine care face cît 1000 de cuvinte în a ilustra absurditatea
islamului extremist şi totusi o imagine foarte incompletă, care poate
induce pe cineva în eroare, îl poate trimite sa gîndească că religia
este de vină aici. Religia este de vină, dar nu numai ea. Într-o
societate modernă, oamenii se vor îndrepta în mod natural către
civilizaţie, iar ca să se îndrepte în sens invers, ei trebuie să fie
stimulaţi. Şi există dovezi despre cum au fost stimulaţi financiar
foarte puternic mujahedinii (fundamentaliştii religioşi) din Afganistan,
au primit <a href="http://johnpilger.com/articles/the-betrayal-of-afghanistan">sute de milioane de dolari din partea S.U.A</a>.
şi au fost şi dotaţi cu armament, pentru a-l folosi împotriva guvernului
din acea vreme din Afganistan, susţinut de Uniunea Sovietică.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cînd oamenii ca mine arată pe bună dreptate cum "exportatorul global de
democraţie şi drepturi ale omului" exportă în fapt terorism şi susţine
ideologii retrograde şi criminale precum islamofascismul, noi sîntem
acuzaţi de susţinerea unor teorii ale conspiraţiei. Dar ce fel de teorie
a conspiraţiei să fie aceasta, cînd cei care o instrumentează nu doar
că nu o ascund ci <a href="http://www.counterpunch.org/1998/01/15/how-jimmy-carter-and-i-started-the-mujahideen/">se laudă in public</a>
cu isprava de-a genera un razboi responsabil de moartea a sute de mii
de oameni, folosind fanatici fundamentalişti religioşi? Ba încă există
şi înregistrări pe youtube cu dovezile presupuse inaccesibile, şi
documentaţie cît cuprinde pentru cine vrea să caute şi sa studieze; nu
este vorba de nici o conspiraţie. </div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/A9RCFZnWGE0/0.jpg" frameborder="0" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/A9RCFZnWGE0?feature=player_embedded" width="320"></iframe></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
O întreaga ţară a fost distrusă şi lăsată pradă luptelor între secte
fundamentaliste islamice ca urmare a politicii expansioniste şi
războinice a S.U.A., şi nu este singurul caz ci doar unul care arată că
acest obicei al Imperiului de-a finanţa terorişti islamişti pentru a
destabiliza state seculare şi socialiste nu este recent, ci chiar foarte
vechi. Găsesc deplorabil faptul că ateii şi secularistii se revoltă
împotriva extremismului islamic ca şi cum ar fi o ideologie care-şi
extrage seva din neant şi nu se revoltă împotriva finanţatorilor săi, şi
asta dovedeste că spălarea pe creieri nu are milă faţă de nici un om. </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-20xfcmpLOfI/Vk2JBplPZbI/AAAAAAAAAZ0/7gEfBcytHe0/s1600/osama-bin-laden-independent.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="297" src="http://3.bp.blogspot.com/-20xfcmpLOfI/Vk2JBplPZbI/AAAAAAAAAZ0/7gEfBcytHe0/s400/osama-bin-laden-independent.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>mai sus avem </i><i>în poz</i><i>ă pe Osama bin Laden, prosl</i><i>ăvit </i><i>într-un cotidian occidental din anul 1993 ca un brav lupt</i><i>ător antisovietic</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Căutînd mai atent printre finanţatorii extremismului islamic dăm foarte repede peste <a href="http://www.huffingtonpost.com/alastair-crooke/isis-a-cognitive-systemic_b_5977484.html">Arabia Saudită</a>.
In Arabia Saudită oamenii sînt decapitaţi - legal, sînt încarceraţi,
torturaţi şi biciuiţi pentru blasfemie - legal, sînt crucificaţi pentru
crima de a se opune sistemului - legal, femeile nu au drepturi - prin
lege, nu există libertate de expresie - prin lege, tot prin lege hoţilor
li se taie mîinile şi prin lege femeile care comit adulter sînt
ucise cu pietre; Arabia Saudita este o dictatură absolută, este o
monarhie absolută şi o teocraţie absolut de abjectă, este inamicul
civilizaţiei, o ruşine a speciei noastre. Cu toate acestea, Arabia
Saudită este aliatul şi prietenul ţărilor occidentale şi în baza acestei
prietenii ea exportă petrol şi extremism islamic peste tot pe unde
apucă. Şi de aici ne dăm seama cum toată vorbăria despre drepturile
omului care iese din gura slujbaşilor imperiali este doar vorbărie şi că
acesti indivizi nu au nici cea mai vagă consideraţie pentru viaţa
umană. </div>
<div style="text-align: justify;">
Nu există sancţiuni
împotriva acestui regat medieval, nu sînt ajutate grupările care ar vrea
răsturnarea acestui regim atroce ci se toarnă bani şi arme în Arabia
Saudită în timp ce conducătorii ei îşi exportă ideologia wahhabistă în
ţările vecine şi chiar mai departe, plătind ucigaşi îndoctrinaţi care
omoară femei şi copii în numele lui Allah. În acest timp, conducătorul
Imperiului, S.U.A., este mult mai ocupat să răstoarne regimuri seculare
din Orientul mijlociu, prin mîrşave şi mincinoase practici ale
serviciilor sale secrete, pe motiv că ar fi dictaturi şi că nu-s
respectate drepturile omului, în timp ce ei susţin pe cel mai
dictatorial, mai opresiv şi mai antiuman regim din zonă, un veşnic focar
de infecţie cu demenţă religioasă şi conflicte religioase şi
interetnice.</div>
<div style="text-align: justify;">
Şi se întîmplă astfel
deoarece imperiul sub care trăim se închină profitului şi de aceea,
dacă războiul produce profit pentru unii, Imperiul face razboi, iar dacă
fundamentalismul religios îi ajută pe unii să facă profituri, Imperiul
investeşte miliarde în fundamentalism religios; de aceea dacă cineva
vrea să traiască într-o lume lipsită de descreieraţi fanatici religioşi,
va rosti împreuna cu mine: </div>
<div style="text-align: justify;">
-
moarte Imperiului, moarte Imperiului şi moarte ideologiei profitului,
care-l menţine în existenţă! Jos cu această orînduire mincinoasă,
subversivă şi tembelă, care vrea să conducă lumea înspre civilizaţie
sponsorizînd şi folosind ideologii sălbatice şi inumane din epoca
bronzului; astfel de practici n-au ce să caute în secolul XXI, iar cei
care le avansează n-au ce să caute în poziţii de imensă putere politică,
ci ei trebuie degrabă îngrijiţi cu cea mai mare grijă într-un
sanatoriu, de către cei mai buni specialişti de boli mintale. </div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-82323786944014993862015-10-28T20:35:00.004+02:002015-11-01T20:44:11.869+02:00Cea mai tare distracţie<div style="text-align: justify;">
Distracţia în ziua de astăzi nu
mai trebuie căutată. Te caută ea pe tine. Dacă nu te duci tu la
distracţie, cumva te găseşte ea pe tine. Prin reclame şi anunţuri,
postere şi fluturaşi, prin prieteni şi cunostinţe. Există nenumărate
posibilităţi, oportunităţi şi soluţii pentru distracţie, atît de multe
încît cîteodată uiţi cum este să nu fii distrat. Baruri, discoteci,
muzică, filme, substanţe interzise sau alcool, plăcerea gustului,
senzaţii tari, hoteluri cu saună şi masaj, concerte, jocuri de copii
pentru oameni mari, socializare live şi pe internet, concursuri şi
petreceri, într-un cuvînt - entertainment la puterea a zecea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe la o vreme însă, după ce te-ai distrat în fel şi chip şi în toate poziţiile posibile, după ce le-ai încercat pe toate - ai ajuns la saturaţie, îţi dai seama că eşti plictisit de toate acestea şi că eşti gata pentru ceva nou şi deosebit, ceva care să fie cu totul şi cu totul dintr-o alta gamă de distracţii, ceva dintr-o altă sferă a experienţei. Şi aici vin eu să-ţi
recomand o distracţie nemaiîntîlnită, una care este atît de tare încît
te poate distrage de la orice fel de altă distracţie. Iată cum se
procedează:</div>
<div style="text-align: justify;">
poţi să te
aşezi undeva într-o poziţie confortabilă, astfel încît să ai coloana
vertebrală în poziţie verticală şi să începi să îţi observi atent
propria respiraţie, să observi cum inspiri şi cum expiri. Mai devreme
sau mai tîrziu, un stimul va apărea la orizont, un gînd, o senzaţie, un
sunet, sau o imagine, acestea vor apărea şi te vor distrage de la
obiectul declarat al atenţiei, care este respiraţia ta. Iar cînd îţi vei
aminti ca ai fost distras, atunci îţi întorci atenţia înapoi la
respiraţie. Asta este tot, cel mai simplu şi totodata cel mai greu
exerciţiu pe care-l poate face un om. A face 10 - 15 minute din acest
lucru în fiecare zi ţi se va părea la început poate nu foarte distractiv
însă cu timpul această <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Mindfulness">meditaţie</a> poate deveni o distracţie de care nu mai vrei să te desparţi.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-nCbzaukBNZI/VjEQ1tZ3B8I/AAAAAAAAAZI/CMtR4gv_q2o/s1600/kneelside.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-nCbzaukBNZI/VjEQ1tZ3B8I/AAAAAAAAAZI/CMtR4gv_q2o/s320/kneelside.jpg" width="260" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Ea nu reprezintă decît <i>jocul cu propria atenţie</i>.
În mod normal atenţia ne este captată, manipulată şi comandată de
stimuli veniţi din exterior şi odată cu atenţia, ne este comandat şi
fluxul gîndurilor în anumite direcţii. În timpul meditaţiei se
exersează controlul conştient al atenţiei de către om, în dauna
controlului atenţiei noastre de către stimulii exteriori. În contextul
în care lumea prezentă este populată de obiecte şi entităţi care duc o
competiţie pe viaţă şi pe moarte pentru atenţia oamenilor, şi devin
astfel din ce în ce mai potente în a o controla, acest exerciţiu devine
esenţial pentru a păstra o anumită independenţă şi un anumit control al lumii exterioare de către individ. </div>
<div style="text-align: justify;">
Există mai multe versiuni ale acestei meditaţii, în care îţi îndrepti
atenţia înspre diferite aspecte ale minţii şi observi filmul gîndurilor
tale sau petrecerea propriilor senzaţii, observi gîndurile venind şi
plecînd, emoţiile venind şi plecînd, senzaţiile venind şi plecînd; este o
formă de distracţie în care vizionezi o întreagă noua lume - lumea
minţii tale. Este o lume misterioasă, cel puţin la fel de demnă de
vizitat pe cît sînt o discotecă sau vreun parc de distracţii şi îţi este rezervată numai şi numai ţie şi nimănui altcuiva. Printre <a href="http://franticworld.com/what-can-mindfulness-do-for-you/">efectele laterale</a> ale acestei practici se afla o rezistenţă crescută la stress, un sistem imunitar mai bun, rezistenţă crescută la durere, o stare psihologică generală mai bună, o memorie mai performantă şi opţional este probabil să realizezi nişte lucruri foarte interesante, cum este acela că tu nu eşti egal cu gîndurile tale. </div>
<div style="text-align: justify;">
Această activitate distractivă este gratis pentru toată lumea, şi poate
fi practicată informal oriunde: în autobuz, în timp ce cureţi cartofii
sau faci un duş, cînd o arzi prin supermarket, cînd te scobeşti printre
dinţi sau cînd te plimbi prin parc. Distracţie placută!</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com25tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-46866051142051750282015-10-06T14:37:00.005+03:002015-11-02T20:36:34.409+02:00Piaţa liberă este dictatură totală<div style="text-align: justify;">
Este în prezent în mare vogă această
ideologie a pieţei libere, la care foarte mulţi oameni subscriu. Şi
acesta nu este un fapt extraordinar, avînd în vedere că sponsorii
acestui curent de negîndire sînt plini de bani şi pot face reclamă
nesfîrşită şi lobby etern acelor idei care susţin piaţa liberă. </div>
<div style="text-align: justify;">
În esenţă, această tristă ideologie susţine că cererea şi oferta
determină cursul economiei în cel mai bun mod cu putinţă, adică dacă îi
lăsăm pe oameni să negocieze după voia lor ceea ce vor să cumpere,
împreună cu producătorii, toată lumea va fi satisfăcută în cel mai înalt
grad posibil. Problema generală a unui astfel de mecanism (dement) de
reglare a economiei noastre este aceea că presupune că oamenii sînt mai
deştepţi decît sînt în realitate, şi că ei ştiu foarte bine care-s
serviciile şi obiectele de care ei au cea mai mare nevoie, presupune ca
noi sîntem nişte actori raţionali. Iar noi ştim că aceasta este o eroare
gravă, deoarece oamenii nu sînt în întregime raţionali şi chiar dacă ar
fi deştepţi, ei nu pot fi deştepţi în toate domeniile, ci doar o
minoritate va putea să fie suficient de pregătită intelectual ca să
putem zice că aceia cunosc de ce au ei nevoie. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pe teren situaţia este mai dezastruoasă decît niciodată; unii cred ca
ei au nevoie urgentă de-o trusă de şurubelniţe ca să poată răsuci un
şurub la biroul din sufragerie, de ultima tabletă ieşită pe piaţă cu
toate gadgeturile asociate, de un gel cu parfum pentru atmosfera din
maşină, alţii de o brichetă cu led şi de o sticla de whiskey de care
n-au mai băut niciodată, sau respectiv de o vopsea de păr cu culoarea
exactă văzută într-o revistă de modă, ori poate de o operaţie estetica
la degetul mic de la piciorul stîng şi neapărat o excursie la Paris.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-LwprLWxbCOI/VhONRFRUVaI/AAAAAAAAAYU/FW1IDyxhVUU/s1600/Busy-supermarket-008.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-LwprLWxbCOI/VhONRFRUVaI/AAAAAAAAAYU/FW1IDyxhVUU/s400/Busy-supermarket-008.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În fapt, lucrul de care acesti indivizi au cea mai urgentă nevoie, este
nu mai mult creier, căci ei au destul creier, ei au nevoie să înceapă
să-şi folosească creierul într-un mod nou, ciudat şi deosebit, de
exemplu să înceapă să se întrebe la ce servesc toate acestea, pentru ce
sînt ele? Şi tot întrebîndu-se aşa, unii dintre cei mai răsăriţi şi-ar
răspunde că acestea le servesc ca să-i facă fericiţi. Iar dintre
aceştia, cei mai avansaţi ar reuşi să descopere fără prea mare greutate,
că deşi fericirea le este promisă, ea este una de foarte scurtă durată,
o durată care variază undeva între 2-25 de secunde, după care apoi se
revine la starea iniţială de plictiseală acerbă, anxietate reprimată şi
de sentiment pătrunzător de neîmplinire. Unii chiar ar putea să se întrebe dacă este bine să fii fericit în continuu, dacă este bine să fii fericit cu motiv sau fără motiv, şi care sînt motivele pentru care este justificat să te simţi fericit.</div>
<div style="text-align: justify;">
Tot trăind şi cugetînd la aceste lucruri, ei vor păşi inevitabil pe la o
vreme pe calea adevărului şi vor recunoaşte că nu este atît de sigur că
le trebuie neaparat un set nou de pahare, şi nu este atît de sigur că
cel mai necesar lucru pentru ei este o pereche de căşti pentru
smartphone, la fel cum nu este adevărul absolut că imediat în acest
moment şi pe această planeta nu se mai poate trăi fără o sticluţă de ojă
violet, sau fără o sticlă de vin roşu. E posibil să descopere că nu
este o doctrină infailibilă aceea care zice că maşinuţa teleghidată e o
prioritate absolută pentru copil, ci că în acest aspect lucrurile sînt
foarte, foarte complicate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sînt
foarte complicate şi noi ar trebui să fim sceptici de fiecare dată cînd
cineva ne zice că ştie de ce avem nevoie, dar mai ales cînd noi inşine
ne zicem că ştim de ce avem nevoie. <i><b>De unde </b></i><i><b>ştim? Cum am aflat? Ce ne-a convins? Am judecat destul, </b></i><i><b>şi dac</b></i><i><b>ă da, ce metode de judecat</b></i><i><b>ă am folosit? S</b></i><i><b>înt ni</b></i><i><b>şte metode verificate, ori noi g</b></i><i><b>îndim </b></i><i><b>în acest aspect mai degrab</b></i><i><b>ă dup</b></i><i><b>ă ureche?</b></i>
De aceste întrebari este foarte mare nevoie, mare şi urgentă, şi apoi
abia vom putea să spunem că avem o idee vagă despre rezonabilitatea a
ceea ce considerăm necesităţi ale noastre.</div>
<div style="text-align: justify;">
Utilizînd mai departe creierul în acel nou şi deosebit mod, vom afla
cum că piaţa liberă este de fapt o vînzare de minciuni de dimensiunile
colosale ale mai multor supermarketuri, este o hipervînzare de minciuni.
Se spune că piaţa este liberă deoarece oamenii pot în mod liber să
solicite din partea ei producerea unor obiecte şi servicii, însă cum ar
putea ei sa facă acest lucru într-un mod neinfluenţat, cînd ei sînt
supuşi non stop unei propagande extrem de sofisticate, executată cu
mijloace ştiinţifice şi care funcţioneaza deci la fel de precis precum
legile fizicii?</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu este vorba
doar de reclamă, care este un produs psihologic specific designat
pentru a influenţa oamenii să cumpere anumite servicii, este vorba de
aspectul general al culturii consumeriste, este vorba de muzică, filme,
literatură, arhitectură, modă, şi este vorba de comportamentul general
al oamenilor de lîngă noi, care ne influenţează într-un mod decisiv.
Odată ce cultura satisfacerii anumitor nevoi şi nu a altora, s-a
înrădăcinat în societate, toti indivizii ajung să fie conduşi foarte
puternic în a face anumite alegeri şi nu altele - ei fiind influenţati
subconştient de comportamentul comunităţii. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce îşi doresc oamenii sa aibă, este determinat deci cu aceste
mijloace culturale şi ideologice, şi nu stă la latitudinea presupusei
voinţe "libere" a omului, aceeaşi voinţă liberă care din punct de vedere
ştiinţific este inexistentă. La nivel practic, alegerile noastre sînt
dictate de această ideologie represivă, conservatoare şi retrogradă,
parvenită de pe undeva din secolul XVI prin <span class="st">Ţ</span>ările de Jos, dar cu
rădăcini adînci în pamîntul lăcomiei. Este o ideologie represivă,
conservatoare şi retrogradă deoarece prin totalitarismul ei, ne ocupă
minţile cu întrebari stupide, false dileme şi orizonturi intelectuale
foarte mărginite, împiedicîndu-ne să privim mai departe, cheltuindu-ne
energia şi viaţa în nişte întreprinderi care ar putea fi considerate cel
puţin bizare şi cel mult caraghioase dintr-o perspectivă mai largă.</div>
<div style="text-align: justify;">
În loc să ne întrebăm de pildă, în ce fel de fiinţe trebuie să evoluăm,
ce este bine să vrem pentru noi - ca specie, şi în loc sa reflectăm la
condiţia umană, noi ne întrebăm ce culoare ne-ar plăcea mai mult să avem
la adidaşi, şi ce fel de formă trebuie sa aiba ochelarii de soare,
reflectînd la aceste futilităţi în faţa rafturilor supermarketului.
Pentru a scapa din calea acestei ideologii dezastruoase a gîndi critic
la dictatele ei este necesar, dar ca bonus, cine reuşeşte, scapă cu mai
mulţi bani în buzunare şi mai mult timp liber. Iar dacă libertatea se
găseşte pe undeva, atunci ea sigur se află în afara pieţei libere, care
nu este o piaţă a gîndirii atente, nu este o piaţă a raţionalităţii, ci
este o piaţă a ignoranţei mascată în libertate.</div>
<br />godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-15528638461118272782015-08-06T20:37:00.000+03:002015-08-07T19:33:23.218+03:00Adevărul este viaţă<div style="text-align: justify;">
Uitîndu-ne în treacăt la formele de
viaţă, noi vom observa că acestea sînt nişte structuri chimice complexe,
care reacţionează constant cu alte substanţe şi stări fizice din mediul înconjurător, încît după caz, ele îşi pot menţine structura, se pot
replica sau se pot distruge. Viaţa reprezintă totodată şi o altă stare
de agregare a materiei, un material aflat undeva între fluid şi solid.
De exemplu, o şopîrlă este o astfel de colecţie de molecule complexe care
dacă este scoasă din mediul în care trăieşte ea, dacă este scoasă din
junglă şi transportată în vid, se va dezintegra automat. Daca ea intră
în reacţie constantă cu substanţele din care-s facute insectele, în
cadrul acelei reacţii care se numeste digestie, şi dacă intră în reacţie
cu oxigenul din aer în cadrul reacţiei care se numeşte respiraţie,
şopîrla noastră îşi va menţine structura chimică într-un echilibru
aproximativ stabil, adică ea va supravieţui. Anumite temperaturi prea ridicate
sau prea joase, anumiţi factori mecanici pot colapsa structura chimică a
şopîrlei, o pot omorî, o vor strivi, la fel şi alte forme de viaţă
pentru care şopîrla constituie substanţă nutritivă. </div>
<div style="text-align: justify;">
Astfel că şopîrla poate trăi şi se poate reproduce, adică poate să-şi
menţină structura chimică, doar dacă identifică corect şi reacţionează
cu substanţele chimice şi stările fizice care îi menţin structura, şi
doar dacă evită substanţele şi stările fizice care îi distrug structura.
Sopîrla trăieşte doar dacă identifică corect hrana şi partenerii pentru
reproducere, şi moare dacă nu identifică corect prădatorii ei şi
temperaturile sau mediile periculoase. Numim aceste categorii de
substanţe chimice şi stări fizice - oportunităţi şi respectiv pericole.
Oportunităţile sînt temperatura potrivită, hrana, aerul şi
reproducerea, iar pericolelele sînt prădatorii, temperaturile extreme,
gazele toxice şi factorii mecanici adverşi. Mai mult sau mai puţin,
viaţa de pe planetă în întregime respectă regulile care determină şi existenţa unei minuscule şopîrle. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-KP35bERx-rc/VcOD13Ibx1I/AAAAAAAAAXc/uAPJfGoi5yQ/s1600/Lizard_-_e.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="323" src="http://4.bp.blogspot.com/-KP35bERx-rc/VcOD13Ibx1I/AAAAAAAAAXc/uAPJfGoi5yQ/s640/Lizard_-_e.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Toata viaţa organismului reprezinta un slalom pe care creatura îl
face printre oportunităţi şi pericole, ea încercînd să intre în reacţie
cu oportunităţile şi să evite intrarea în reacţie cu pericolele, într-un
dans nebun al reacţiilor chimice şi al interacţiunilor fizice. Şi în
cadrul acestui dans nebun al supravieţuirii, este esenţial ca organismul
să identifice corect atît oportunităţile cît şi pericolele. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru această activitate de bază, viaţa a dezvoltat organe de simţ care creează o reprezentare a mediului exterior organismului, prin
acumularea de informaţii din afară. Organele de simţ nu sînt decît porţi
specializate prin care părţi infime din mediul exterior sînt incluse înăuntrul organismului, iar informaţia din ele este stocată şi
interpretată. De exemplu, simţul gustului este un simţ rudimentar,
probabil evoluat din simţul tactil; el funcţionează prin interpretarea
mesajului chimic al unei părţi din mediul exterior care ajunge înăuntrul
organismului; acest simţ este insuficient adeseori în ceea ce priveşte
reprezentarea mediului în oportunităţi şi pericole, deoarece adeseori,
atît oportunităţile cît şi pericolele sînt reprezentate de alte
vieţuitoare, alte vieţuitoare din care este foarte dificilă extragerea
unei mostre pentru gustat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Un simţ
ceva mai elevat pe scara evoluţiei este simţul olfactiv, cel care
funcţionează la fel ca gustul doar că se foloseşte de faptul că atît
obiectele cît şi vieţuitoarele deţin o adevărata "aură olfactivă" iar
moleculele lor sînt împrastiate mult mai departe decît ne apare nouă la o
analiză vizuală obişnuită şi mult mai departe decît conturul lor care
ne parvine vizual. Aceste molecule sînt stocate şi interpretate
aproximativ după aceeaşi reţetă după care funcţionează şi simţul
gustului. Simţuri mai puternice
sînt auzul şi văzul şi acestea bat pînă la distante de zeci de
kilometri, detectînd pericolele şi oportunităţile după modul în care se
reflectă lumina pe suprafaţa lor şi respectiv după vibraţiile pe care
acestea le emit. Reptilele şi liliecii deţin simţuri mai neobişnuite,
avînd respectiv mijloace specializate de detecţie a căldurii şi de
vedere prin ultrasunete. </div>
<div style="text-align: justify;">
Toate
aceste simţuri laolaltă vin şi creează o reprezentare a realităţii
exterioare, care deşi nu este tocmai perfectă, ea dă de veste
vieţuitoarei despre pericolele şi oportunităţile aflate împrejur. Cu cît
imaginea mai precisă cu atît şansele de supravieţuire mai mari; cu cît
imaginea mai distorsionată şi mai falsă, cu atît şansele de
supravieţuire mai mici. Astfel, dacă sistemele de detecţie şi
reprezentare ale realităţii funcţioneaza nesatisfăcător şi
oportunităţile nu sînt descoperite, o moarte lentă este cea mai
probabilă, iar atunci cînd pericolele nu sînt descoperite, o moarte
rapidă este garantată. Un animal care vede o imagine falsă este un animal orb, unul care aude un sunet fals este un animal surd şi un om care crede o minciună este handicapat într-un mod grav.</div>
<div style="text-align: justify;">
Gradul în
care realitatea coincide cu reprezentarea devine astfel esenţial pentru
supravieţuire şi teoria spune că de aceea a şi evoluat această
reprezentare sofisticată a realităţii la cele mai multe dintre animale,
deoarece ea este necesară supravieţuirii şi potenţează viaţa. Exista
totuşi vieţuitoare care au alte metode de adaptare, care folosesc
reprezentări rudimentare ale exteriorului dar care suplinesc prin număr,
aşa cum sînt bacteriile sau plantele, dar şi la acestea trebuie să existe o
reprezentare primitivă a mediului exterior, o amprentă a sa, şi aceasta
amprenta rămîne esenţială. O plantă trebuie să detecteze corect lumina
şi pămîntul căci frunzele crescute în întuneric şi rădăcinile crescute
în aer nu o vor ajuta sa trăiască.</div>
<div style="text-align: justify;">
Capacitatea de-a reprezenta corect realitatea a atins apogeul la specia
umană, şi acea reprezentare a realităţii de cea mai înaltă calitate se
numeşte în limbajul nostru adevăr. Calitatea cea mai proastă a unei
reprezentări a realităţii se numeşte minciună sau decepţie. Minciuna
este reprezentarea unei oportunităţi ca un pericol sau a unui pericol ca
o oportunitate. Noi reprezentam realitatea într-un mod mult mai
sofisticat decît o face o simplă poză sau experienţa unui miros sau a
unui sunet, o facem prin multe formule, cifre şi litere, adeseori baze
întregi de date. </div>
<div style="text-align: justify;">
Unii se gîndesc
la om ca la o creatură cumva ieşită din tiparele şi decorul obişnuit al
regnului animal şi al celui vegetal, însă civilizaţia noastră pe cît de
sofisticată este, pe atît de precis respectă dictatele ancestrale ale
vieţii. Toate telescoapele, microscoapele şi antenele noastre, toate
detectoarele întregului spectru electromagnetic, seismografele,
submarinele şi aceleratoarele de particule, toate ştiinţele cercetării
trecutului şi ale viitorului, fizica, astronomia, chimia, istoria şi
arheologia, nu sînt decît instrumente specializate de simţ, cu care noi
mirosim, vedem, auzim şi interpretăm trecutul şi viitorul, vedem
imaginea realităţii la distanţe de miliarde de ani lumină şi imaginea
realităţii infinit de mici, şi facem asta pentru a detecta pericolele şi
oportunităţile. Aceasta este funcţia vieţii, aceasta este structura şi
manifestarea ei, <i>viaţa este o perpetuare a propriei sale existenţe</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
Se întîmplă că avem în acest moment o imagine foarte precisă a
realităţii, cunoaştem care-s cele mai mari pericole şi care-s cele mai
mari oportunităţi pentru noi la momentul actual. Ei bine, chiar noi sintem, chiar noi
înşine reprezentăm cel mai mare pericol şi cea mai mare oportunitate. Cea mai mare oportunitate şi cel mai mare pericol nu se află în spaţiul
stelar, nici în miezul planetei sau în străfundurile microcosmosului ci
se află în noi, noi sintem cel mai mare potenţial de creaţie si de
distrugere.
Noi sîntem cel mai mare pericol atunci cînd trăim în minciună şi sîntem
cea mai mare oportunitate cînd trăim în adevăr. <br />
Şi adevărul este ca foarte mulţi oameni trăiesc în minciuna, cei mai
mulţi dintre ei înfricoşaţi de false pericole şi urmărind false
oportunităţi - aceasta este reţeta pentru autodistrugere. Decepţionaţi
sînt aceia care cred că vor trăi o viaţă bună minţindu-se pe ei însişi
şi la fel de decepţionaţi sînt aceia care cred că vor trai o viaţă bună
minţind pe alţii. Ca oameni decepţionaţi ei toţi îşi reduc considerabil şansele de supravieţuire, dupa grandoarea minciunii pe care o spun sau
pe care o trăiesc. </div>
<div style="text-align: justify;">
Iar cei care
vor sa trăiască în lumină şi nu în întuneric, sînt convocaţi şi invocaţi
să procedeze cu fervoare la distrugerea minciunii, să o stîrpească de
la radacină. În timp ce este foarte dificil să descoperim care sînt cele
mai importante adevăruri şi cum ar putea fi acelea exprimate, este mult
mai uşor să vedem care sînt minciunile cele mai mari şi mai gogonate,
cele care au cea mai mare întindere, cea mai mare putere şi cel mai mare
potenţial de daune. Acestea nu sînt lucruri care ţin de
individualitatea unor persoane ci sînt minciuni colective, susţinute de
societăţi întregi. Dacă vom extermina pe toţi mincinoşii chiar în
momentul de faţă, probabil că n-ar mai rămîne nimeni în picioare şi
problema tot nu va fi rezolvată. Lupta nu este impotriva oamenilor ci a
ideologiilor şi informaţiilor false care îi manipulează. Să le luam în primire, să le
lovim fără încetare, sa nu le lăsăm sa respire; distrugînd minciuna şi
punînd adevărul în locul ei, vom crea şi vom susţine viaţa. </div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com71tag:blogger.com,1999:blog-7036342962722033615.post-28641243024951193252015-07-10T16:54:00.005+03:002015-07-12T20:25:36.806+03:00Cine sînt teroriştii?<div style="text-align: justify;">
Probabil că pe la ora asta, prea
multă lume ştie despre terifianţii terorişti ai statului islamic, care
decapitează oameni şi-i execută în moduri care de care mai
înfricoşătoare. Scopul teroriştilor este evident şi declarat - să bage
groaza în noi - iar canalele mass-media nu pregetă nici un efort să ne
ţină la curent cu ultimele execuţii şi atrocităţi, de-ai putea să juri
că sînt plătiţi de aceiaşi terorişti ca să le facă treaba, ca să ne
terorizeze, să ne înfricoşeze, să bage groaza în noi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Vă spun adevărul, nu are de ce să vă fie frică de terorişti vreodată, noi toţi vom muri
oricum - este inevitabil - şi cel mai bun lucru pe care ni-l aduce
moartea este că ne scapă complet de frică. Moartea ne scapă de orice
frică, şi odată morţi, nouă nu ne va mai fi frică de terorişti, nu ne va
mai fi frică că ni se rup încălţările în mijlocul străzii, nu ne va mai
fi frică să nu fim acceptaţi în vreun grup de oameni, nu ne va mai fi
frică de mătreaţă sau de căderea părului, nu ne va mai fi frică de-a
întîrzia la serviciu sau de-a muri de foame, vom fi complet eliberaţi de
frică.</div>
<div style="text-align: justify;">
Voi aţi vazut vreodată cum
arată un om mort? Arată el ca şi cum i-ar fi frică de ceva? Nu cumva
arată ca şi cînd ar fi total detaşat de problemele vieţii? Nu doar că
nu tremură deloc de frică ci dimpotrivă, este mai ţeapăn decît un stîlp
de beton. Nici măcar în fund nu-l doare, nu-l interesează, nu-i pasă,
orice lucru care se întîmplă în jurul lui îl lasă... complet rece.</div>
<div style="text-align: justify;">
De aceea este bine de ştiut ca oricît de multă frică ţi-ar fi, mai
devreme sau mai tîrziu frica se va sfîrşi, se va termina, va dispărea,
aşa că cel mai bine este să-ţi vezi acum de viaţă şi nu de frică. Tot
bine de ştiut este că frica suprimă instantaneu judecata critică şi că
omul înfricoşat este gata să îşi sacrifice intelectul, demnitatea şi
puterea ca să scape de frică, el este dispus sa procedeze după cum îi
spune primul individ care vine şi îi promite să-l scape de frică. Frica
produce submisiune instantaneu, şi din cauza asta există o industrie a
fricii care transformă pe oameni în sclavi obedienţi, o industrie care
înfricoşează oamenii prin intermediul a zeci şi mii de căi, astfel încît
ei să devină submisivi şi proşti. Din frica de moarte, ei renunţă la
viaţă - renunţă la viaţa de om şi continuă sa traiască sub forma de oi,
gîşte sau alte animale domestice.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sa angajăm totuşi acea gîndire critică în legatură cu acest subiect al
teroriştilor. Statul islamist şi cu toţi teroriştii care ne sînt arătaţi
cu degetul de către media, în ciuda acelor execuţii în stil medieval,
nu face nici cît o ceapă degerată cînd vine vorba de putere de
distrugere - ei din punct de vedere armat sînt nişte muşte subnutrite.
Totuşi, sînt acuzaţi şi băgaţi în faţă ca terorişti ai lumii de către
SUA, ţara cu cea mai mare putere de distrugere de pe faţa pămîntului şi
cu o<a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_United_States_military_operations"> istorie a conflictelor</a> care face orice grupare teroristă sa apară precum porumbelul păcii. </div>
<div style="text-align: justify;">
Este ca şi cum un un grup de militari profesionişti, înarmaţi pînă în
dinţi cu tancuri, lansatoare de grenade şi de rachete, mitraliere şi
puşti cu lunetă, arată înspre un sărăntoc care a scos cuţitul la ei, şi
urlă din răsputeri: teroristul, teroristul, vrea să ne distrugă!!!
Trebuie neapărat să mai tăiem de la educaţie şi să bagam la "apărare",
sîntem atacaţi şi mai avem nevoie de nişte submarine nucleare şi de
niste avioane supersonice; trebuie să supraveghem toată populaţia,
trebuie să primim puterea de-a încarcera oameni fără proces şi <a href="https://www.youtube.com/watch?v=UAwEi0pW0bc">de-a tortura pe alţii</a>
pentru informaţii, trebuie degrabă să primim drept de viaţă şi de
moarte asupra cetăţenilor, altminteri nu ne putem apăra de groaznicul
terorist.</div>
<div style="text-align: justify;">
Apoi ca să fim cinstiţi, sărantocul acela îşi vîntură cuţitaşul în faţa militarilor profesionişti doar pentru că este lăsat să o facă; dacă militarii ar vrea să-l pună jos, nu le-ar lua mai mult de o fracţiune de secundă...Ei probabil că se bucură să-l vadă acolo spărgîndu-se în figuri, şi probabil ca îl şi învaţă cum sa ţină briceagul mai drept şi mai sus, dacă nu cumva chiar ei i l-au vîndut.</div>
<div style="text-align: justify;">
Trecînd mai departe, la alte calcule şi statistici, putem consulta nişte grafice care se găsesc cu duiumul pe internet, şi în care găsim riscul de-a muri <a href="http://www.globalresearch.ca/the-terrorism-statistics-every-american-needs-to-hear/5382818">din cauze de terorism</a>.
Aflăm că este de cîteva mii de ori mai probabil să te sinucizi, adică
să te omori singur, fără sa te oblige nimeni, decît să o păţesti de mîna
teroriştilor. Gîndiţi-vă la asta, este de 2000 de ori mai probabil să
te omori singur, din proprie iniţiativă decît sa ţi-o tragă vreun
terorist. Ca să punem informaţia în context, este de 5-6000 de ori mai
probabil să mori din cauza unor erori medicale decît din cauza
teroriştilor; undeva între 5000 şi 30000 de ori mai probabil să te cureţi din cauză că eşti obez decît de mîna groaznicului terorist, şi tot de cîteva mii de ori mai probabil să mori din cauza plimbării cu maşina decît de la terorism.</div>
<div style="text-align: justify;">
Acestea fiind spuse, am văzut noi cumva politicieni turbaţi de grabă şi
îngrijorare, care să declanşeze fanatice cruciade împotriva suicidului, a
erorilor medicale, a obezităţii sau a accidentelor rutiere, care să
solicite de la buget investiţii imense pentru eliminarea acestor
ameninţări asupra vieţilor noastre, de mii de ori mai potente decît terorismul? Nu, nu există, nu s-a întamplat aşa ceva, şi nu s-a întîmplat din cauză că în lupta cu obezitatea nu poţi să invoci dezvoltarea industriei de armament şi nu poţi să te duci peste o altă ţară ca să o bombardezi şi să o jefuiesti căutînd potcoave de terorişti vii sau morţi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nimeni nu trebuie să-i caute pe terorişti, deoarece ei se află în vederea tuturor, e clar cine sînt, cum, şi pentru ce terorizează ei populaţia, şi vor continua să o facă atît timp cît oamenii se vor feri să spună adevărul şi vor lasa minciuna să prospere.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
godless1859http://www.blogger.com/profile/10325727487063107487noreply@blogger.com15