Pagini

joi, 18 iunie 2015

Ce este ateismul?

   O discuţie aparent fără sfîrşit se întemeiază în jurul definiţiei ateismului. O părere pe care am avansat-o şi eu în trecut, şi pe care o avansează mai mulţi ateişti, este aceea că ateismul reprezintă o lipsă a credinţei în dumnezei. De partea opusă sînt credincioşi frustraţi care ar vrea ca ateismul sa fie mai mult decît o lipsă, sa fie ceva clar definit, o ideologie înspre care se poate arăta cu degetul, astfel încît să poată fi direct atacată, criticata şi dezintegrată filozofic, odată şi pentru totdeauna.
   Nu pot decît sa-i înţeleg prea bine pe acei credincioşi, la fel cum şi ei ar trebui să-i înţeleagă pe ateiştii şi mai frustraţi, care se chinuie în cadrul unei discuţii vechi de milenii, să facă rost de o definiţie operativă şi clară a lui dumnezeu, astfel încît sa poată pune degetul pe el, să facă o critică dura conceptului si să-l dezintegreze filozofic, odată pentru totdeauna.
   Dumnezeu însa, parcă este special construit încît sa nu poată fi prins într-o poză mentală clară, el evadează întotdeauna în orice loc în care ateistul încă nu s-a uitat, în locuri, timpuri şi întîmplări care sînt imposibil sau foarte dificil de investigat; el nu vrea să se manifeste decît în cele mai misterioase căi cu putinţă.
   Cred totusi că ateistul trebuie să-şi echivaleze sutele sau miile de ore petrecute special ca să desfiinţeze conceptul de dumnezeu, cu ceva mai mult decît cu lipsa unei credinţe; trebuie să recunoască ateismul ca ceea ce este, adică o contra-teologie sau o anti-teologie, în cazurile ateismului extrem, numit ateism tare. Este clar şi evident pentru toţi, că în afara de teologi, oamenii care vorbesc la fel de mult despre dumnezeu sînt ateiştii.
   Lipsa credinţei în dumnezeu nu poate să reprezinte decît rezultatul sau concluzia contra-teologiei ateiste, dar demersul ateist în sine invocă şi conţine cunoştinţe serioase de istoria religiilor, antropologie, filozofie, psihologie, retorică, logică, ştiinţe "exacte" şi orice alt domeniu intelectual care poate fi utilizat pentru a şubrezi şi a desfiinţa credinţa în dumnezeu. Deşi nu există facultăţi de ateism sau doctrine ale ateismului, eu aş spune că sînt destule dovezi pentru existenţa unei ideologii ateiste; oricum mult mai multe decît dovezile pentru existenţa unui dumnezeu. Această ideologie străveche nu reprezintă decît combaterea credinţei în falşi dumnezei şi a credinţei în falşi profeţi şi în acest rol, ea este o ideologie de importanţă maximă.
    Dacă este să ne dedicăm şi să investim întreaga noastră viaţă slujind în religia vreunui zeu, fie că este vorba de vreun zeu teist precum dumnezeul creştinilor, fie că este vorba de vreunul dintre zeii seculari, precum zeul-profit sau zeul-naţiune, să cunoaştem înainte de toate adevărul despre aceştia. O viaţă închinată unui zeu fals este o viaţă falsă. Să slujim deci mai întîi adevărului, sau altfel zis - să nu avem alţi dumnezei înaintea adevărului. 

24 de comentarii:

  1. nu exista oameni care cred in dumnezeu ci doar oameni care POT sa creada in dumnezeu..."a crede" e singura intreprindere umana care nu se poate "impaminteni", care apare inopinat, revelatoriu si inexplicabil...de aceea, intrebarea corecta ar fi daca dumnezeu si credinta pot fi explicabile...vreau sa spun ca un ateu onest nu l-ar ataca pe dumnezeu inainte ca acesta sa existe sau sa nu existe...un ateu corect ar oferi un ragaz sie insusi, lui dumnezeu insusi, credinciosului insusi...cu atit mai mult, acelasi lucru ar trebui sa-l faca credinciosul vizavi de ateu...problema e ca nu stim cine a fost primul, credinciosul sau necredinciosul, si nici cit timp a avut la dispozitie pentru a-l cunoaste pe celalalt...pentru ca lipsa de toleranta, inainte de-a fi o lipsa de educatie, este o lipsa de timp.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu exista oameni care cred in dumnezeu ci doar oameni care POT sa creada in dumnezeu..."a crede" e singura intreprindere umana care nu se poate "impaminteni", care apare inopinat, revelatoriu si inexplicabil..

      Ei pot sa creada in dumnezeu doar din cauza ca le este furnizat conceptul si ideologia de catre cultura / societate, in lipsa conceptului ei nu au cum sa creada in acel dumnezeu. Nicicum nu apare credinta inopinat si inexplicabil. Cu cat dumnezeul respectiv este specificat si precizat mai bine, cu atit este mai evidenta dependenta credintei de realitatea culturala si nu de realitatea naturala.
      Punctul in care se reunesc intr-un mod transcultural si transreligios toate credintele in variati dumnezei, este acel sentiment pe care-l invoca credinciosii, ca ei apartin de ceva mai mare - ei poftim, pai cine nu are sentimentul asta, mai ales dupa ce a petrecut 9 luni in burta la ma-sa si inca vreo 1-2 ani in bratele ei, pe vremea cind constiinta ii era in timpul procesului de formare?

      ca un ateu onest nu l-ar ataca pe dumnezeu inainte ca acesta sa existe sau sa nu existe...

      Un ateist nu are cum sa atace pe dumnezeu, ateistul ataca procesul de cunoastere (emotionala sau intelectuala) pe care credinciosul il invoca atunci cand isi justifica credinta; daca credinciosul ar tine-o pentru el, nici n-ar mai exista ateisti - noi sintem produse directe ale religiei organizate. Iar religia organizata este un produs al dorintei omului de-a avea confirmare exterioara a iluziei; el nu poate crede in propria iluzie pana cind alti membri ai tribului nu i-o impartasesc - o proprietate a credintei false care ii este fatala ei insasi.

      problema e ca nu stim cine a fost primul, credinciosul sau necredinciosul

      Credinta si necredinta apar concomitent in mintea omului, fie ca-i vorba de credinta in dumnezeu, sau de alte credinte dubioase; cel mai probabil credinciosul si necredinciosul apar concomitent si vor disparea concomitent.

      Ștergere
    2. credinta si necredinta nu au cum sa apara concomitent in mintea omului...nimic nu este concomitent cu nimic inainte de-a fi determinat sau determinant.
      deci, mai intii exista "normalitatea"..apoi, in urma revelatiei, inspiratiei, etc. apare "anormalitatea". adica suprapamintescul, adica ALTCEVA..acest altceva, ar putea fi chiar Dumnezeu.
      si de-abia apoi apar ateii, dar nu dintr-o onestitate intelectuala a credinciosului ezitant ci doar asa de-ai dracu'
      chiar, ateii de ce nu se imbolnavesc niciodata de onestitatea exaltarii? de ce credinciosul poate ezita iar ateul nu?

      Ștergere
    3. apreciez ca este locul si momentul oportun ca autorul blogului sa ne vorbeasca despre 'religia nedescoperita' al carei profet este :)

      Nu mai stiu care fusese sintagma intrebuintata, care m-a fascinat pe mine... dar cred ca este foarte potrivita, religia adevarata fiind cautarea eterna a adevarului, nu credinte si idei care sa se substituie adevarului.

      Ștergere
    4. @Adi
      N-am zis ca sint profet, doar un umil discipol :)
      Daca ar fi sa numesc un profet al religiei atunci acela ar fi Socrate, desi sint sigur ca si el ar fi refuzat titlul.
      Oricum, activitatile lui principale erau coruperea mintilor tineretului si lipsa de pietate fata de zeii cetatii, activitati in care si eu vreau sa perseverez.

      @creca
      si de-abia apoi apar ateii, dar nu dintr-o onestitate intelectuala a credinciosului ezitant ci doar asa de-ai dracu'

      Eu zic ca in mintea oricarui credincios exista cate un ateist; reprimat, ascuns, impins in subcostient; exista dubii despre veridicitatea credintei lor. Numai daca te uiti la religii cum au ritualuri peste ritualuri de afirmare a credintei, precum crezul din crestinism, iti dai seama ca aceasta nevoie de-a ti repeta tie insuti ca esti credincios n-are cum sa provina decat din nesiguranta. Ateismul este mentionat inca de pe vremea vechilor hindusi; uite ce zice acolo:

      "The Rig Veda, the oldest of the Vedas, deals with a lot of skepticism when dealing with the fundamental question of a creator God and the creation of the universe. It does not, at many instances, categorically accept the existence of a creator God. Nasadiya Sukta (Creation Hymn) in the tenth chapter of the Rig Veda states

      Whence was it produced? Whence is this creation?
      The gods came afterwards, with the creation of this universe.
      "

      Ștergere
    5. Este foarte monumentala Rig Veda... practic prima scriere religioasa a omenirii. Nu numai, ci chiar prima reflectie, primul rod al gandirii umane, prima urma de fapt a omenirii.

      Eu n-am studiat RV (ar fi probabil imposibil), dar cu siguranta ca va reproduce evolutia gandirii contemplative prototipice. Cum pleaca omul de la dihotomia credinta-necredinta...spre adevar!

      In legatura cu dilema voastra, care a fost primul: as tine sa zic ca e ca si cum te-ai intreba care fata a monedei a fost prima!
      Dilema oului si a gainii e exemplara: pt ca ne invata ca, atunci cand ne confruntam cu o asemenea problema, inseamna ca conceptele noastre sunt proaste.

      Nu e prea onesta nici asertiunea despre ateism in hinduism... deoarece mantra respectiva tocmai postuleaza zeii ca fiinte supranaturale, insa le neaga suprematia, nu reprezinta absolutul.

      Ceea ce, intr-un fel, a facut si Iisus... desfiintand pe Yahwe si instaurand religia iubirii si a sacrificiului.

      Ștergere
    6. "Pentru ca lipsa de toleranta, inainte de-a fi o lipsa de educatie, este o lipsa de timp."

      Bravo, ai premiul Darwin! Mai ai frati? Deci daca eu nu pot sa sufar o anumita persoana.... nu am timp? Trist ca ai drept de vot si acces la net. Tragic chiar....

      Ștergere
  2. http://www.jkrishnamurti.org/krishnamurti-teachings/listen-audio/truth--actuality--and-the-limits-of-thought-part-1-of-12.php

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am ascultat aproape 1/2 din conversatie si n-am extras nici o idee utila de acolo; au vorbit despre definitii pana cand m-am plictisit. Poate vrei tu sa-mi traduci intr-un rezumat ce se vrea transmis mai exact sau ce ai inteles tu de acolo.

      Ștergere
    2. Eu n-am avut rabdare sa ascult nici atat :))
      Ascult doar in timp ce mananc...
      Ideea este ca cam asa 'suna adevarul'... si le ascult ca sa ma obisnuiesc.
      As putea sustine ca adevarul consta in dialogul pe care il poarta religia cu stiinta, ratiunea cu emotia etc.
      Cam in asta consta adevarata educatie religioasa, cautarea spirituala... sa cautam cum sa ne punem problema :)

      Ștergere
    3. @adi, ce crezi, un copac este adevarat sau real?
      e genul de intrebare pe care o pui de pe triajul psihologic, unde o minuscula schimbare de macaz, cel mult emotional, naste sisteme diferite de gindire.

      Ștergere
    4. E iluzoriu. Totul este iluzoriu.

      Creca, ateismul 'a aparut' atunci cand s-a inventat conceptul de 'realitate obiectiva'.
      Pana atunci, oamenii traiau in comuniune cu zeii, ca Adam si Eva.

      In momentul cand te intrebi cum a aparut totul... urzirea sarpelui!

      Ștergere
  3. Autorul blogului (si si creca, intr-o oarecare masura), ai zis cu o ocazie ca, desi nu poti demonstra CE exista... poti demonstra totusi CA exista CEVA.

    E foarte intersant acest lucru. Pe ce te bazezi, mai exact?
    Discutia poate e mai mult despre posibilitatile cunoasterii decat strict despre ce exista si ce nu exista.
    Dar... desi extraordinar de trivial, la prima vedere, ca sigur exista ceva, altfel nu ar exista intrebarea asta.
    Desi... daca nu ar exista viata constienta, tot ar putea sa existe Universul material... fara ca cineva sa se intrebe daca exista ceva :)
    Totusi, nu putem, propriu-zis demonstra, ca ceva exista... de vreme ce acel ceva necesita presupozarea a altceva care sa existe, pe baza existentei acestuia din urma demonstrand existenta celui dintai.
    Dar nu este valabil rationamentul ca 'ceva exista, pt ca altfel nu ar exista intrebarea'... deoarece intrebarea apare mult mai tarziu, ca un efect posibil, nici macar aparent obligatoriu, al existentei.
    Mai mult, si intrebarea insasi face parte din existenta care trebuie demonstrata! :)

    ------------------------
    Separand frumusetea acestui rationament de considerente practice...
    Daca tragi concluzia ca pot exista lucruri care sa existe, fara sa le putem demonstra (cel mai trivial exemplu fiind al universului lipsit de viata constienta)... atunci aceasta concluzie desfiinteaza pur si simplu ateismul... care e fundat tocmai pe ideea ca trebuie sa demonstram tot ceea ce consideram ca exista.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai mult, si intrebarea insasi face parte din existenta care trebuie demonstrata! :)

      Eu am o alta abordare asupra subiectului. Eu ma astept ca limbajul pe care l-am inventat, fie ca este unul ordinar, precum limbajul obisnuit in care comunicam, fie ca este unul specializat, precum cel matematic - sa nu mapeze corect realitatea. Si din aceasta cauza ma astept sa ne lovim de intrebari paradoxale si absurde la tot pasul. Asta, cu a demonstra ca ceva exista nu imi apare decit ca un paradox al limbajului. De aceea, eu iau gandirea impreuna cu forma lingvistica in care ea este practicata, ca o metoda aproximativa de-a proceda... intelectual.
      Oricum, sint mult mai multe lucruri de vazut cind orbecaiesti prin intuneric, decit atunci cind esti orbit de lumina absoluta. Si din fericire nu vom scapa niciodata de mistere si ciudatenii.

      Daca tragi concluzia ca pot exista lucruri care sa existe, fara sa le putem demonstra (cel mai trivial exemplu fiind al universului lipsit de viata constienta)... atunci aceasta concluzie desfiinteaza pur si simplu ateismul... care e fundat tocmai pe ideea ca trebuie sa demonstram tot ceea ce consideram ca exista.

      Exista lucrurile pe care le putem cunoaste si lucruri pe care nu le putem cunoaste, iar toate afirmatiile pe care le facem sint relative la totalul cunoasterii noastre. Ateismul zice ca din cite se pot cunoaste la ora actuala, concluzia este ca nu exista vreun d-zeu.
      Aici, din nou, vorbind de un dumnezeu suficient de bine definit incit sa putem vorbi cu sens despre el. Ateismul nu zice ca cunoastem tot, zice ca din ce cunoastem pana acum, existenta unui d-zeu este improbabila, tinzind vertiginos catre imposibilitate.

      Ștergere
  4. Incep cu binecunoscuta ,,maxima’’ :
    ,,Se spune ca in majoritatea cazurilor, cine incepe de la ateizm, devine religios, iar cine e religios are toate sansele sa devina ateu.’’
    Asa cum nimeni nu s-a trezit peste noapte avand in cap toate convingerile compatibile cu crestinismul, nici ateii nu au postulat inexistenta unui creator in urma unor inchipuiri. Ateizmul inainte de a fi altceva este ,, un curent ideologic’’ iar istoria plaseaza ateizmul cu mult inainte de aparitia crestinismului. Ateul nu este satisfacut de decizia de a pune tot ceea ce nu ne putem explica in ,,spatele’’ unei entitati si a inceput sa cerceteze, si a conturat o lume guvernata de forte si legi pe care le intelegea si explica, luand nastere FIZICA, CHIMIA, BIOLOGIA etc.
    De partea cealanta religia ca metoda de cunoastere au revelatia. Revelatia ca metoda de cunoastere a esuat din momentul in care a aparut a 2-a religie pe acest pamant. In momentul in care cineva a contestat autoritatea primei revelatii cu o alta revelatie, revelationismul ar fi trebuit sa moara. Nu a murit pentru ca revelatia nu este o metoda de cunoastere a adevarului. Cum stabilim care revelatie este adevarata?NU SE POATE !!! Toate argumentele fiecarei parti vor suna la fel: „Pentru ca asa zic eu‘‘! Mai departe fiecare va alege acele citate din Biblie care-i dau dreptate.
    Ca sa pui credinta intr-o lumina favorabila iti trebuie o tabara adversa in care sa arunci cu noroi, dar nu poti sa-i critici pe oameni ca n-au credinta si dupa aia sa-i acuzi ca ireligiozitatea lor e o credinta. ,,Dar a spune ca ateismul e o religie e ca si cum ai afirma ca abstinenta e o pozitie sexuala!!!‘‘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Echivocatiule, si tu pocesti termenii ateism-rationalism, religie-dogmatism... Mie nu imi pare ca cineva poate fi rational fara sa devina profund religios in acest demers (vezi si ce zicea Einstein)... La fel cum e plina planeta de ateisti care n-au nimic a face cu stiinta.

      Ștergere
    2. Degeaba ma acuzi fiindca eu am spus la modul general. Pe tema asta se pot scrie metri de post. Si aia care nu au nimic cu stiinta sunt ,,miserupisti'' nu atei. Ca ateu iti trebuie o baza ca sa nu crezi nu ,,ca asa m-i sa pus''.

      Ștergere
    3. Desigur, eu sunt de acord cu tine... insa cei ce se pretind ateisti (in sensul ca ateismul lor reprezinta pt ei mai mult decat miserupism) zic ca nu cred pentru ca nu au niciun motiv sa creada.

      Ștergere
  5. Oameni buni, ar fi bine sa rationati mai simplu: Ateismul neaga Divinitatea ca entitate supraomeneasca dar nu exclude Iubirea . Pentru un copil mama sa este Dumnezeu si pentru un indragostit neconditionat iubita sa este Dumnezeu, deci daca am contopii cei doi termeni atunci ar rezulta ca Dumnezeu exista. Un ateu nu va iubii niciodata NECONDITIONAT!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Putem sa facem gimnastica mentala de la rasaritul soarelui si pana la apusul lui si dupa atatea contorsiuni si indoituri ale mintii, are sa ne dea ca exista un dumnezeu. Ori, in loc sa facem aceste tumbe mentale putem sa ne uitam direct in realitate si sa constatam evidentul, acela ca nu exista nici un d-zeu. De ce sa ne mintim pe noi insine, stiind ca minciuna ne va aduce doar amaraciune si suferinta?
      Mai bine sa suferim acum intelegind conditia noatra de animale muritoare intr-un Univers prea vast ca sa fie construit in jurul existentei noastre, decit sa suferim mai tarziu ca animale muritoare si pe deasupra si autodeceptionate.

      Ștergere
    2. Pai... intrebarea nu e corect pusa. De ce ne-am intreba daca exista sau nu zei?
      Cu orice varianta derivata, de genul cine a facut lumea, ce se intampla dupa ce murim etc.
      Toate intrebarile astea nu provin dintr-un fond obiectiv, ci din conditionarea culturala.

      Util e sa ne intrebam ca este lumea, ce suntem noi... in fond, ce este si ce nu este (adevarul)?
      Si ajungem numaidecat la concluzia ca ce e cel mai adanc in interiorul nostru.. e exact acelasi lucru care e si in infinitatea universului :)

      Ștergere
  6. "Este dificil să crezi că toţi acei oameni care afişează această credinţă sînt ori mincinoşi, ori adepţi ai unei fantasmagorii"
    Dacă formulezi așa, într-adevăr, pare greu de crezul.
    Însă, dacă privești adevărul în goliciunea lui și nu ți-e frică să-l afirmi, lucrurile devin mult mai clare. Reformulaează același lucru fără eufemisme: este dificil să crezi că toţi acei oameni care afişează această credinţă sînt ori mincinoşi, ori proști. Acum nu mai e așa de dificil de crezut, nu-i așa?
    P.S. Fac o distincție clară între ”prost” și ”idiot”. Prostul e doar cel care nu știe, idiot e cel care nu pricepe.
    Mă aștept, desigur, ca mulți proști să-mi spună că sunt idiot. Le aștept argumentele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cunoscind in principiu cum functioneaza lucrurile in capul unui paranoic sau al unui schizofrenic, persoane care cred ca adevarate niste fantasmagorii, eu zic ca este contraproductiv sa-i numim pe credinciosi prosti. Evident, paranoicii si schizofrenicii nu-s numiti prosti doar in baza faptului ca cred in fantasmagorii si unii dintre ei sint recunoscuti ca fiind chiar foarte destepti.

      Daca-i numim prosti pe crdinciosi, asta nu ne invata nimic, poate doar ne-ar face pe unii dintre noi, cei care nu sintem credinciosi, sa ne simtim destepti, insa asta este un motiv foarte gresit sa te faca sa te simti destept.

      Cel mai probabil unul dintre vinovati este este frica - odata frica de excludere din societate si apoi frica (teroarea) existentiala, care e mult mia puternica, si care frica produce modificari importante in psihologia umana. Prin adoptarea unei credinte religioase oamenii isi rezolva anumite probleme psihologice, desi cel mai probabil rezolvarea prin aceasta cale este una foarte proasta care aduce prejudicii in alte directii.
      Apoi mai este si inertia psihologica de care suferim toti, dificultatea oricarui om de-a si schimba pareri foarte vechi si foarte la baza sistemului de valori.

      Ștergere
  7. ce frumos si elevat se discuta din spatele tastelor, ma intreb in lumea reala cum functoneaza?e ul ala ne impinge pe fiecare sa zicem tot mai frumos si mai bine ca celalalt, toti avem un argument ascuns undeva.nici macar nu ne cunoastem pe noi insine.cand suntem pe patul de moarte ar fi indicat sa discutam aceste probleme sa vedem cine se mai inalta.inainte sa intelegem viata as zice sa studiem moartea foarte bine,in confortul de moment toti suntem zmei,gusta din moarte si ai sa fii satul in ceea ce priveste viata.mult sanatate

    RăspundețiȘtergere