Pagini

marți, 19 ianuarie 2016

Unde aflăm un mare secret despre Kim Kardashian

    Se face că mi-a ajuns pe la ochi o statistică de prea tristă amintire a căutărilor pe google in 2015, care zicea că cea mai căutată persoana pe google în cele mai multe ţări occidentale este creatura umană care poartă numele de Kim Kardashian. Spre nefericirea mea, pot să spun că am fost binecuvintat cu ignoranţa faţă de existenţa lui Kim Kardashian doar o perioadă finită de timp; pe la o vreme mintea mea nu cunoştea cine este această persoană şi cu ce se ocupă şi eram fericit, iar după ce am cunoscut cine este şi cu ce se ocupă, am realizat instantaneu că aş fi putut trăi şi muri fără să am habar de ea şi ar fi contat pentru viaţa mea exact cam cît contează moartea unei bacterii de pe partea cealaltă a planetei.
   Eram ca un copil neştiutor şi inocent, cînd deodată din mai multe direcţii a trebuit să aflu nu doar numele de Kim Kardashian dar pe deasupra şi cîteva amănunte picante (în opinia unora) din viaţa acestei persoane, informaţii pe care nu le-am dorit, nu le-am solicitat şi care m-au trezit din copilaria mea într-o realitate crudă şi dezolantă.
  Dar asta este, acum nu mai am ce face, trebuie să accept tot ceea ce viaţa îmi oferă, şi pe cele bune şi pe cele rele, şi să văd cum reuşesc să dau un sens acestor fapte. Iar dacă nu ştiţi cine este Kim Kardashian ar fi bine să vă informaţi pentru că este ceva important. Din ce-am scris pînă acum aţi putea intui că Kim Kardashian este o vedetă ca multe altele, a cărei popularitate este fabricată intenţionat, fără nimic special în spatele ei şi fără nimic care merită atenţia şi consideraţia noastra, şi nu aţi greşi.
   Unde am greşi, ar fi dacă am face o confuzie între persoana numită Kim Kardashian şi fenomenul social cu acelasi nume. Foarte mulţi oameni, sute de mii şi zeci de milioane de oameni vor să ştie chestii despre Kim Kardashian, cine este ea, cu ce se îmbracă, ce operaţii estetice şi-a făcut, cu cine umblă soră-sa, cîţi bani are bărba-su', ce maşină are soacră-sa, dacă le curg şi lor mucii ori poate fac parte dintr-o rasă fără muci, cum se distrează aceşti oameni, cît des dă din coadă cîinele lor şi ce fel de cratiţe au în bucătărie. 
   Că oamenii discută şi sînt interesaţi de trivialitaţi nu este ceva neobişnuit, dar un interes sincronizat şi de o asemenea anvergură nu poate sa fie decît demn de a fi analizat. Şi există o regulă de comportament care este stocată în fiecare fiinţă umană, aceea că atunci cînd vedem mulţi oameni adunaţi la un loc imediat devenim curiosi să aflăm despre ce-i vorba. La fel, faptul că un subiect ajunge să fie prins în "lumina reflectoarelor" ne transmite cumva mesajul că acel subiect este demn de atenţia noastră; pe această regulă este bazat interesul pentru Kim Kardashian. Ca toate regulile şi legile de pe lumea asta, şi regula de mai sus are un domeniu de aplicabilitate limitat şi odată ce părăseşte acel domeniu ea încetează sa mai fie utilă, ba chiar devine toxică. Aşa se întîmplă ca oamenii in loc sa fie interesaţi de lucruri care le afectează în mod direct şi consistent viaţa, precum incapacitatea sistemului actual de-a rezolva problemele reale ale societăţii noastre, ei sînt mai interesaţi de purecii din canapeaua lui Kim Kardashian.
   Apoi mai este bine de ştiut că oamenii sînt atît de uşor prinşi de bîrfă deoarece bîrfa a constituit timp de zeci de mii de ani metoda prin care comunităţile tribale umane îşi menţineau consistenţa. Bîrfa are aplicaţii benefice chiar şi în prezent; dacă vorbim de oameni care se cunosc faţă în faţă, este necesară menţinerii unor relaţii sociale sănătoase. Însă atunci cînd apetitul oamenilor pentru bîrfă este exterminat din sfera comunităţii lor reale şi este trimis să se manifeste în sfera membrilor unei comunităţi imaginare, care nici măcar nu interacţionează între ei într-un mod semnificativ, noi cunoaştem că comunităţile umane sînt dezintegrate, iar bîrfa este făcută sa lucreze pentru scopuri nemernice. 
   Şi cînd vorbesc despre Kim Kardashian nu mă refer la acest caz singular; Kim Kardashian este o marcă neînregistrată a subiectelor care domină spaţiul public deşi ele n-au ce să caute în spaţiul public al unei societăţi sănătoase. Faptul că milioane de oameni sînt interesaţi de acest tip de dez(informaţie) este dovada clară a unei societăţi bolnave; noi sîntem dezinformaţi şi dezorientaţi într-un mod intenţionat şi sistematic. Oameni care altfel nu sînt în stare să discute nici măcar pe marginea sistemului politic, al justiţiei sau al relaţiei dintre specia noastră şi tehnologie, sînt maeştri experţi în kardashianologie, ei ar putea să-ţi ţină o prelegere despre trivialitaţile legate de Kim Kardashian şi alte nulităţi de teapa ei cu dexteritatea unui profesor universitar. Oameni ale caror venituri descresc automat în virtutea sistemului financiar existent, care sînt sărăciţi şi sclaviţi precum negrii pe plantaţie, găsesc ca cel mai urgent pentru ei este să afle dacă nu cumva s-a stîrpit pisica lui Kardashian.  
  Să nu fim aşadar induşi în eroare, Kim Kardashian este în acelaşi timp o nulitate şi o armă informaţională foarte puternică şi periculoasă, care este folosită la a ne distrage atenţia de la lucrurile stricate din lumea noastră şi a o îndrepta înspre nimicuri.  Şi de aceea merită să vorbim despre ea, căci nu contează despre ce lucru vorbim, ci contează cum vorbim despre el. 

5 comentarii:

  1. Da!E trist... ,,painea si circul'' au fost ­inghiţite de marketing si publicitate si metoda functioneaza de mai bine de 2000 de ani.
    Ce putem face impotriva acestei dezinformari deliberate? Sa ne ,,informam’’ ar fi un bun inceput. Dar si informarea reprezinta o provocare in sine, pentru ca in ,,era internetului’’, practic orice opinie, oricat de nastrusnica, poate fi demonstrata cu articole, poze si filme! Pana si concepte stiintifice sunt transformate in pseudostiinta si utilizate de escroci pentru a se imbogatii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar si informarea reprezinta o provocare in sine, pentru ca in ,,era internetului’’, practic orice opinie, oricat de nastrusnica, poate fi demonstrata cu articole, poze si filme!

      Da, dar acea opinie nu poate fi demonstrata intr-un mod adevarat. Pina la urma totul se reduce la cit de sofisticat si de experimentat este sistemul de detectie a erorilor al unui om. Si aici nu cred ca exista vreo reteta magica desi sint citeva cai directoare (o cunoastere satisfacatoare a conceptelor stiintifice din biologie, fizica, chimie si geologie este de baza).
      Insa nimic nu tine loc de experienta; cu cit experienta mai vasta, cu atit mai priceput devii la identificarea de bullshit si pe masura ce avansezi, devine din ce in ce mai usor. De asemeni devine mai depresiv sa vezi cita deceptie exista pe lumea asta.

      Ceea ce as spune ca este foarte daunator informarii si judecatii corecte este .. ego-ul, parerea omului despre sine.
      Daca omul se crede prea destept ca sa comita erori si daca nu este tolerant cu el insusi atunci cind greseste sau cind este indus in eroare - asta este o piedica puternica in fata informarii corecte. Zic deci ca a fi echilibrat emotional "corect" este la fel de important precum calitatea informatiilor consultate. Crestinii nu cred in TE din cauza ca le provoaca dezechilibru emotional puternic, este identitatea lor in joc si sanatatea lor psihologica asa cum o vad ei, nu e ca ar fi mult mai prosti decit altii sau n-ar avea acces la carti despre evolutie.

      Ce putem face impotriva acestei dezinformari deliberate?

      Ce putem face noi ca societate.. pai, s-o expunem zic eu, s-o ridiculizam. Cenzura nu functioneaza, sau chiar si atunci cind functioneaza apar efecte laterale neplacute. Eu daca aflu ca ceva este interzis imi trezeste instantaneu curiozitatea.

      Ștergere
  2. bai fir-ar... si aici tot de Kim asta se discuta?? eu de ai am intrat pe la tine sa ma mai clataresc prin cap, dar cand colo tot de asta dau! fain!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit niste texte psihologice despre obsesii, si zicea acolo ca multe dintre gindurile obsesive sint ginduri normale, la care omul incearca sa nu se gindeasca, si incearca, se straduieste din rasputeri sa nu se gindeasca la ... X. Ceea ce se transforma intr-o colcaiala de ginduri in jurul lui X sau in jurul negindirii lui X. Cu cit represia mai puternica cu atit mai falimentara. Tehnica uzuala folosita ina ceste cazuri este acceptarea gindului ca un produs al mintii, trebuie sa lasi mintea "sa gindeasca" gindul si pe la o vreme el va disparea.

      Deci in concluzie cred ca trebuie sa vorbim despre Kardashian pana cind se epuizeaza subiectul, pina cind ne ajunge pana la git si deasupra lui, pana cind sintem innecati de subiectul asta si apoi abia poate vom scapa de aceasta nenorocire.

      Ștergere
    2. Stai linistit, eu numai glumeam! Ca de fapt ma doare la bigudiu de Kardashianii aia, doar ca s-a nimerit ca am mai dat peste subiect.

      Ștergere