Corupţia totală a naturii umane

Iată că amicul meu, ateist întru Cristos a scris un articol foarte lung.
Să-i dăm o replică deci:
El e cu font albastru, eu sunt cu negru.

Avand in vedere ca traim in cea mai proasta din toate lumile posibile, in mod necesar natura vietii (in special a omului) este si ea cea mai proasta din toate posibile.

Fals. Orice om care nu duce lipsă de imaginaţie îşi poate imagina o lume mai proastă decât asta. Selecţie observaţională. Pe de altă parte a aplica judecăţi de valoare asupra legilor fizicii este ca şi cum ai zice că nu-ţi place cum se învârte electronul în jurul nucleului, ceea ce este idiot. Iar evoluţia, biologia şi viaţa sunt manifestări ale legilor fizicii.

Afacerea vietii socio-biologice este fara scop insa are mereu ca finalitate temporara suferinta.

1.Eroare gravă de categorie. Afacerea vieţii sociobiologice este, cum am mai spus manifestare a legilor fizicii. Acestora nu li se poate aplica atributul de scop. Scopul este o producţie a unei conştiinţe. Legile fizicii nu au conştiinţă.
2. Viaţa sociobiologică are ca finalităţi temporare plăcerea, suferinţa şi stare de apatie. Din nou selecţie observaţională. Sentimentele şi senzaţiile sunt mecanisme care îndeplinesc funcţia de relaţie a unui organism cu mediul exterior. În lipsa lor eşti mort.

De ce este omul corupt? Din cauza nevoilor si dorintelor sale egoiste care creeaza contradictii intre oameni in lupta lor pentru satisfactie pe baza unor posibilitati limitate. Regula este ca nimic nu este gratis. Cand obtii ceva pentru binele tau in mod necesar ii furi altuia posibilitatea lui, astfel il condamni la o stare proasta.

1. Te referi aici la selecţia naturală şi îmi spui că nu-ţi place. Selecţia naturală urmăreşte conservarea şi propagarea proceselor fizice pe care noi le identificăm cu viaţa, nu propria ta plăcere. Când tu consideri omul unitatea reprezentativă pentru viaţă nu ne arăţi decât că suferi de o boală gravă numită solipsism. Unitatea reprezentativă pentru viaţă sunt genele. Iar tu eşti doar un recipient pentru ele, o maşină construită de către ele pentru a se proteja şi pentru a se extinde în spaţiu şi timp. Sunt interesate de suferinţa ta în aceeaşi măsură în care tu eşti interesat de suferinţa computerului, frigiderului sau de faptul că nu mai funcţionează aparatul de ras de unică folosinţă. Nu-l arunci la gunoi şi-ţi cumperi altul?
2. Ai auzit de simbioză vreodată? Aceea este o instanţă în care ceea ce obţine un organism pentru binele său este necesar pentru supravieţuirea celuilalt, şi reciproc. Din nou eroare de solipsim, în care omul este considerat piatra filozofală. La fel cum în cadrul unui organism uman organele sunt dependente unele de altele şi nu pot trăi (funcţiona) de sine stătător, la fel şi societatea are ca condiţie necesară dependenţa reciprocă a membrilor ei.

Interdependenta lucrurilor cauzeaza coruptia sa fie totala, ca un strop de otrava intr-un pahar de vin, desi otrava este foarte putina ea corupte toata bautura.

Interdependenţa lucrurilor se bazează pe principiul acţiunii şi reacţiunii, iar dacă vrei să elimini această interdependenţă pe care o desconsideri tu ar trebui să elimini interacţiunea. Un Univers cu 0 interacţiuni este un univers mort, unde nimic nu se întâmplă. Dacă doreşti moartea totală, starea de repaus total, îţi trimit eu prin poştă nişte cutii cu somnifere. Iar întrebările metafizice gen: de ce existenţa este mai valoroasă decât nonexistenţa nu pot fi puse decât de obiecte care există, prin urmare întrebarea este lisită de sens. Nimeni nu poate experimenta starea de nonexistenţă şi în acelaşi timp să ne poată oferi informaţii pe baza cărora să putem face o astfel de judecată de valoare. Existenţa există pentru că poate. Nonexsitenţa nu poate exista. Nu există o astfel de stare.

Tot ce ai avut, ai sau vrei sa ai ar fi putut fi ale altcuiva, iar acel cineva care nu le are pentru ca le ai tu, el sufera din lipsa lor in timp ce tu esti plictisit de ceea ce ai avut, comod cu ceea ce ai si dornic de ceea ce vei avea in detrimentul altora.

Fals şi selecţie observaţională din nou. Am computer, şi ai şi tu acelaşi lucru şi are foarte multă lume computere. Toţi cei care avem computere nu suferim din cauză că au şi ceilalţi, mai mult decât asta, chiar ne convine faptul că au şi ceilalţi şi nu sunt toate în garaj la noi. Putem să ne jucăm counterstrike în reţea. Pe de altă parte sunt oameni care au SIDA. Vrei şi tu neapărat?

Binele tau este raul altuia. Un sir de lucruri bune creeaza un sir mai mare de lucruri rele. Astfel lucrurile rele sunt predominante, si guverneaza existenta noastra. Nu exista nici o solutie aici, doar o spirala a suferintei, contradictiile nu au finalitate.

1. Chiar dacă există instanţe în care binele unuia este răul altuia, există la fel de mult instanţe în care binele unuia este şi binele altuia. Sex. Încă odată, binele şi răul sunt judecăţi subiective pe care le fac fiinţele umane. În relalitate există doar interacţiuni. Calificările ulterioare sunt irelevante. Ai zice că binele vieţii de pe Terra este reprezentat de reacţiile de termofuziune nucleară din Soare? Nu de alta dar aşa este. Pentru ca specia umană să existe, trebuie ca acele reacţii să se întâmple, iar existenţa ta este rezultatul lor direct. Crezi că reacţia între deuteriu şi tritiu este un rău pentru ele? Aici intri în plop din nou, făcând abstracţie de faptul că viaţa reprezintă o serie de procese fizico-chimice, şi nu vreun dar de la Dumnezeu.
2. Dacă iei ca unitate principală specia, "spirala suferinţei" este bună pentru specie şi are ca finalitate progresul ei (asta înseamnă prezervare şi expansiune la nivel interacţional).

Un alt mod de a vedea coruptia totala a omului este prin prisma ambivalentei sentimentelor. Fericirea ta este tristetea altuia, numai prin comparatia lor aceste sentimente pot exista, caci daca nu exista oameni tristi, cum poti masura fericirea? La fel si cu alte sentimente, cum poti iubi pe cineva daca nu dispretuiesti pe ceilalti? Cand ceilalti sunt fericiti in jurul tau in mod necesar vei fi trist si ii vei detesta. Daca ei te vor ura atunci tu te vei iubi, si invers. Cand multe femei te iubesc atunci tu iti vei bate joc de ele, la fel si invers.

1. Ambivalenţa sentimentelor este o delimitare taxonomică arbitrară de genul celei făcută în cazul falsei dihotomii bine - rău.
2. Din faptul că aceste sentimente se pot compara, rezultă că eventual unul este negaţia celuilalt, nu non-sequiturul pe care l-ai scris tu acolo în bold.
3. Iubirea, de exemplu nu are negaţie unică în sfera sentimentelor. Ura nu este negaţia iubirii. Pentru ca să urăşti pe cineva trebuie să nu fii indiferent fată de acel cineva.
4. Sofisme peste sofisme.

Politetea si bunele maniere sunt mastile coruptiei umane, menite sa cosmetizeze uratenia omului ca sa poata sa inchida ochii la propria sa prostie in care se scalda zi de zi.

Politeţea şi bunele maniere sunt urmaşele metodelor de semnalizare reciprocă a intenţiilor indivizilor. Nu au menirea de-a cosmetiza urâţenia omului ci de-a comunica nişte semnale.

Absolut toate sentimentele, pana si cele mai frumoase, sunt nascute din coruptia umana. Iar coruptia reiese din slabiciunea vietii, care este ceva nebinevenit in acest univers mort. Slabiciunea vietii este nevoia nevoilor, adica nevoia de consum fara limita, un sistem corupt inca de la aparitie.

Cum poţi tu să faci judecăţi de valoare (corupt, necorupt) asupra realităţii? Nu îţi dai seama că e ridicol? Corupţia este deplasarea de la moralitate. Nevoia de consum este imanentă existenţei, nu este morală, imorală sau coruptă.

Coruptia si suferinta sunt cei doi piloni care sintetizeaza filozofia vietii. Se mentin reciproc pe slabiciune si ignoranta. Omul vrea neaparat sa fie ignorant, o minte nepatata de dubii si resentimente este o minte odihnita si optimista! El (si mai ales Ea) vrea sa se simta bine in propria piele, si sa creada ca merita totul, o viata buna, sa fie iubit(a),etc. Dar cand e vorba de raul facut altora toti se eschiveaza, ca defapt nu e vina lor, dar totul este interconectat, cum sa nu fie vina lor? Faptul ca existi este destul sa creezi suferinta altora, pana si cea mai mica actiune egoista provoaca suferint altora. Dar oamenii sunt ignoranti, pana si cei care citesc asta si se cred mai putin ignoranti sunt la fel de ignoranti. E usor sa te simti exclus din generalizarea asta atunci cand citesti textu asta drept interlocutorul meu, dar defapt nu esti interlocutorul meu, ci cel pe care eu il acuz. Totodata ma acuz si pe mine.

Suferinţa poate este filozofie a vieţii pentru tine. Pentru mine filozofia suferinţei este bullshit inutil, deoarece, vorba aia, suferinţa mă lasă rece, cu filozofia ei cu tot care nu duce nicăieri.
Pe de altă parte, din cauza interdependenţei dintre indivizi, aceştia sunt obligaţi în mod perpetuu să se gândească la binele celorlalţi, iar acţiunile egoiste sunt reprimate pe cât posibil deoarece se pot întoarce împotriva individului care le performează. Dacă nu ar exista această negociere continuă între ceea ce consideră individul că este bun pentru el şi nociv celorlalţi şi ceea ce consideră individul că este rău pentru el şi benefic pentru ceilalţi, atunci individul nostru ar sfârşi foarte trist. Egoismul în singurătate are sens. În societate el se transformă în altruism. Ca să poţi să faci ce doreşti în societate trebuie neapărat să iei în considerare dorinţele celorlalţi. Dacă nu o faci ajungi la răcoare, şi se cheamă că egoismul a fost cât se poate de nociv.

Aceasta slabiciune care caracterizeaza viata in univers este cheia in a intelege atat suferinta cat si coruptia. Selectia naturala cel mai malefic proces la care existenta supune viata, impinge organismul la coruptie si mai mare din partea nevoilor.

Eroare de categorie semantică din nou. Calificarea selecţiei naturale de către un om ca fiind benefică sau malefică este ilogică. Legea gravitaţiei este benefică? Electromagnetismul este benefic sau malefic? Principiul acţiunii şi reacţiunii este benefic? Cheia în a înţelege suferinţa este un manual bun de psihologie sau de biologie, nu filozofiile unor ignoranţi care nu posedau nişte cunoştinţe care acum sunt disponibile peste tot.

Oamenii divini au fost intotdeauna aceia care au atins un grad ridicat de autocontrol si astfel au putut sa nu fie la fel de sclavi ca oamenii mediocri. Cei precum Isus, Diogene, Buddha, Heraclit si ceilalti ca ei, care au practicat abnegatia au reusit sa castige admiratia omului mediocru care nu putea decat sa viseze la capacitatile lor de autocontrol.

Oamenii ăia (afară de Cristos care e un retardat) au câştigat admiraţia mediocrilor pentru că au gândit, nu pentru că erau asceţi. Crezi că dacă mă pun acum şi ţin post de la orice îmi tună prin cap, devin guru? Să nu mai spui că ai uitat să menţionezi faptul că mai toţi filozofii recenţi au mâncat bine şi-au tras-o şi au gândit mult mai bine decât Cristos care, probabil din cauza halucinaţiilor nu mai deosebea realitatea de irealitate. Trist de ilogic.

Pretul platit pentru autocontrol este sacrificiul de sine iar rasplata este toleranta pentru suferinta vietii.

Toleranţa pentru suferinţa vieţii o să o ai atunci când vei depăşi solipsismul exacerbat, şi te vei poziţiona în Univers acolo unde ţi-e locul, adică pe tronul unui păduche infam subatomic care a existat o fracţiune infinitezimală a timpului şi a produs în acea fracţiune de timp mai multe materii fecale. Iar suferinţa unui păduche infam nu interesează pe nimeni, nici măcar pe acel păduche. Însă, în cazul în care păduchele este buricul Universului, atunci şi suferinţa lui capătă dimensiuni universale.

Puteti observa idiotii cum se distreaza zi de zi ca si cum fug de realitatea (irelevantei) vietii. Fie se ingrop in munca, fie beau si fumeaza pana li se prajeste organismul, fie se fut pana la plictiseala, fie se apuca de hobby-uri retardate sau isi gasesc implinirea prin simbolistica diplomelor sau premiilor.

Aici trebuie să mărturisesc că sunt de acord.