Dezbaterea teism - ateism

    Probabil că doar oamenii din cale afară de inculţi sau orientaţi în irealitate mai susţin faptul că în România nu există o problemă deosebit de gravă cu incultura. De fapt incultura este doar o faţetă a problemei; cel puţin la fel de gravă este problema cu pseudocultura, care reprezintă nu lipsa unui corp de cunoştinţe utile şi adevărate ci existenţa unuia care conţine informaţii mincinoase, inutile sau contrautile indivizilor. Evident, componentele pseudoculturii nu au cum să nu foloseasca nimănui, există destule segmente ale populaţiei care au de profitat de pe urma informaţiilor mincinoase. 

    Este clar că este nevoie de cultură adevărată, şi aici nu mă refer la ceea ce este considerat în spaţiul românesc ca fiind cultură ci la fizică, chimie, biologie, zoologie, antropologie, geografie, geologie, sociologie, psihologie, astrofizică, cosmologie, istorie (dacă se poate adevărată), evoluţionism şi cel mai important - logica şi epistemologia, fundamentul tuturor celorlalte.

    Este imposibil ca toate acestea să fie cunoscute de către un singur om la nivel academic însă cunoştinţele de bază din aceste domenii lipsesc majorităţii compatrioţilor noştri, câteodată cu desăvârşire. Acestea sunt importante nu doar pentru a cunoaşte cum funcţionează lucrurile pe lumea asta, ci şi pentru viziunea individului despre realitate, despre specia umană, locul unui individ în cadrul ei şi locul acestei specii în Univers. Fără cunoştinţele menţionate, nu avem decât oameni cu mentalitate de Ev Mediu, care vor înţelege să se comporte şi să acţioneze în societate în conformitate cu o viziune anacronică despre realitate, una medievală, pe baza căreia vom putea construi eventual absolutism monarhic şi minuni inginereşti care datează de acum 500 de ani.

    Dezbaterea teism - ateism este cea mai simplă metodă de-a pune în discuţie toate domeniile de cunoaştere pe care le-am enumerat şi doar în cadrul acesteia o să vedem o astfel de desfăşurare de forţe şi de armament intelectual, adus pentru susţinerea uneia sau a celeilalte cauze. Nu doar coincidental se întâmplă astfel, ci datorită faptului că în această dezbatere este discutat întregul tablou al realităţii, unul care adesea este corelat cu emoţii puternice de susţinere sau dezaprobare din partea ambelor facţiuni. Este o luptă între două viziuni despre realitate, deci este o luptă dură şi controversată; eu însă promovez această dezbatere şi o caut în caz că nu se întâmplă, mai ales din cauză că erorile de cogniţie şi cele de logică nu vor fi discutate prea curând în cadrul unei campanii de informare a populaţiei. Acestea nu avantajează nici statul şi nici vreun agent economic, a căror activitate se bazează pe tehnicile de marketing care sunt poate doar cu puţin mai prejos decât cele folosite în îndoctrinarea religioasă. Diferenţa esenţială între unele şi altele este dată doar de natura serviciilor care sunt vândute: pe de-o parte serviciile economice mai mult sau mai puţin "reale" şi de cealaltă vânzarea serviciilor religioase care în mod clar sunt frauduloase şi a produsului numit "Dumnezeu".

    A atenţiona un om că greşeste atunci când greşeşte şi că este iraţional atunci când este, nu reprezintă nicidecum un act antisocial chiar dacă aşa dă impresia, ci un act de cultură menit să îmbunătăţească prestaţia intelectuală a acelui individ. Este ceva ce trebuie să se întâmple şi este prin excelenţă un act de solidaritate. Lipsa lui constituie decizia informată a unuia de-a-şi lăsa colegul de specie să persiste în eroare şi iraţionalism. Aş spune că cei care fac asta sunt egoişti, antisociali şi pe termen lung îşi produc lor înşişi un deserviciu prin acea preferinţa a lor - materializată în decizia de-a trăi într-un mediu plin de oameni dezinformaţi sau slabi informaţi.

    Ar fi frumos ca în viitor, studiul mecanismelor prin care religia a ajuns să fie cea mai mare deziluzie a omenirii va constitui un obiect special de studiu, însă mai şi trebuie să ajungem acolo. Dezbaterile publice prezente pe internet datorită noului val de ateism reprezintă doar primul pas în această întreprindere. Rămâne de văzut ce ne rezervă viitorul, viitor care nu este doar întâmplător, aşa cum dictează viziunea medievală despre viaţă, ci poate fi afectat de acţiunile fiecăruia dintre noi.