Parteneriatul stat - biserică este pro-ateism

    Unii dintre susţinătorii secularismului din această ţară au abordat tema parteneriatului dintre stat şi culte în câteva articole care sunt listate aici. Atmosfera generală exprimată în aceste articole este una negativistă însă eu am să fac un mic exerciţiu de perspectivă pentru a arăta că dracul teocrat nu este atât de negru pe cum pare.

    Aşa după cum ne-au obişnuit, guvernanţii noştri privesc lucrurile pe termen scurt şi foarte scurt, fiind probabil incapabili să gândească nişte politici care să aibă efect în viitorul îndepărtat. Nici măcar nu trebuie să gândească, mai ales că nu le place această activitate; ar putea foarte bine să se uite prin ograda vecinilor suedezi, norvegieni sau danezi ca să vadă cum se face treaba. Ei însă, preferă să se inspire de la colegii lor de specie din Arabia Saudită, confundând sursa bunăstării de acolo (petrolul) cu sistemul teocratic şi antiuman existent.

    Legea în sine este una obscenă, deoarece dă o mare parte din buget în administrarea celor care se ocupă în mod tradiţional cu practicile oculte, invocarea spiritelor, a morţilor şi spălarea pe creier a viilor. Unde anume se intersectează capacitatea de boscoroditor al aberaţiilor biblice cu cea de asistent social mie îmi scapă. Se intersectează în schimb banii publici cu setea neostoită de expansiune a BOR . Cei care depind de protecţia socială se pot aştepta în acest context la protecţie socială postmortem sau la protecţie socială de tip creştin-ortodox conformă cu versetul:

    1 Petru 4:12:   

Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi, dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui. 

    Actualmente, chiar dacă gradul de încredere al populaţiei în biserică este în scădere, el este de trei ori mai mare decât gradele de încredere pe care le au românii în instituţiile preşedinţiei, guvernului şi parlamentului însumate, nu luate separat. În caz că Traian Băsescu va promulga legea, responsabilitatea protecţiei sociale va coborî treptat de pe umerii guvernului şi se va urca pe umerii bisericii. Pe de altă parte, presiunea socială exercitată asupra reprezentanţilor bisericii este mult mai puternică decât cea exercitată asupra reprezentanţilor statului, din cauză că aceştia susţin că nu sunt nişte mamifere ordinare supuse greşelii, minciunii, avariţiei sau ipocriziei, ci papagalii lui Dumnezeu pe Pamânt. 

    Mai mult, în cazul promulgării legii, infracţiunile bisericeşti vor creşte şi se vor înmulţi mai abitir decât poporul lui Israel în Biblie. Presa de orice tip, inclusiv tabloidele, abia aşteapta să scrie materiale despre fapte şi întâmplări cu conotaţii negative şi ameninţătoare, care se pliază atât de bine pe circuitele neuronale ale românilor subculţi. În nici un caz nu ar putea să iasă rău pentru ateism, dar va ieşi din cale afară de rău pentru cei care depind de protecţia socială. Dacă se promulgă legea, statul o să pună cruce bisericii şi slujitorilor ei. Capitalul de încredere existent în prezent în biserică va descreşte mult mai rapid decât a făcut-o până acum.

    Totuşi, nu sunt atât de cinic şi de sarcastic încât să îmi doresc să treacă această lege infamă, doar pentru că pe baza suferinţei unor nefericiţi biserica o să piardă câteva procente. În materie de cinism şi sarcasm nu pot spera că o să ajung vreodată să mă compar cu statul român şi cu BOR, două organizaţii care pozează în apărătoare ale intereselor cetăţenilor din a căror bani trăiesc şi care sunt specializate doar în a ieşi bine în poze, pe cheltuiala noastră.