Pagini

joi, 19 mai 2011

Nu trebuie să asculţi manele ca să fii manelist

    Deşi suntem înconjuraţi de totul felul de obiecte, pe care le cumpărăm şi le utilizăm zilnic, puţină lume îşi ia un răgaz pentru a filozofa puţin pe tema acestor obiecte. Am să o fac eu, din moment ce deţin nişte recorduri teribil de negative la numărul de obiecte pe care le am în proprietate şi ca atare îmi vine mult mai uşor să o fac.
    Valoarea obiectelor are două componente, pe care eu le numesc valoare utilă şi valoare socială.
    Când vorbesc de valoare utilă, mă refer în cazul îmbrăcăminţii la faptul că este practic să fii îmbrăcat; textilele respective apără organismul de frig, de soare sau de incidente de natură mecanică. Totodată hainele reprezintă o modalitate de-a-ţi arăta individualitatea, statutul social, apartenenţa la un anumit grup, la o anumită direcţie culturală sau la o anumită categorie socială. Atunci când vedem pe cineva complet îmbrăcat în negru în miezul verii tragem imediat concluzia că ori este foarte ţicnit, ori aparţine vreunui ordin monahal. Ei bine, în asta constă valoarea socială a obiectelor, în concluziile pe care le trag ceilalţi despre un individ bazându-se pe obiectele deţinute de către acesta.
    Orice obiect are valoare utilă şi are valoare socială în anumite proporţii, care în principiu sunt imposibil de cuantificat. În ceea ce priveşte valoarea utilă a unui obiect, foarte puţine afirmaţii se pot face despre eventualele relaţii de ordine dintre valorile utile ale acelor obiecte. Este posibil să întâlnim în viaţă situaţii în care din punct de vedere strict practic a deţine o rangă este mult mai avantajos decât a deţine o maşină, situaţii în care este mult mai avantajos să deţii o maşină sau situaţii în care deţinerea unui telefon mobil poate fi vitală. În ceea ce priveşte valoarea socială a obiectelor lucrurile stau altfel. Putem afirma de exemplu cu un grad ridicat de certitudine că o foarfecă are o valoare socială mai mică decât un telefon mobil, care la rândul lui are o valoare socială mai mică decât o maşină. Nu de alta, dar nu o să vedem prea des indivizi care se laudă cu foarfecile lor spre deosebire de cazurile destul de dese în care vedem indivizi care se laudă cu telefoanele lor, cazuri mult mai rare faţă de acelea în care alţi indivizi îşi expun ostentativ maşinile pe care le deţin.
    Tot ca exemplificare, bijuteriile au foarte multă valoare socială şi valoare utilă aproape nulă  în timp ce bunurile de utilitate publică (poduri, străzi, parcuri) au valoare socială aproape zero şi valoare utilă maximă. Atunci când plătim pentru un inel nu plătim pentru a ţine o sârmă pe un deget ci pentru că apărem altfel cu el pe mână în ochii altora, iar când plătim pentru o bormaşină plătim pentru capacitatea ei de-a da găuri şi nimic mai mult.
    Din păcate specia umană este într-o continuă competiţie pentru statut social şi în contextul în care există o competiţie, în scurt timp gradul de sofisticare al mijloacelor angajate în susţinerea competiţiei va ajunge la paroxism. Este o lege a evoluţiei aceea care îmi permite să profeţesc astfel. Ştim din experienţă că oamenii nu s-au rezumat la a se ucide unii pe alţii cu pietre, săgeţi sau măciuci, deşi acestea funcţionau destul de bine; nu s-au rezumat la a se eviscera reciproc cu ajutorul săbiilor medievale, nu s-au liniştit până când nu au construit bombe nucleare, arme biologice şi rachete ghidate prin satelit. Toate aceste minuni ale tehnologiei sunt efectele competiţiei înarmării şi sunt construite pentru acelaşi motiv pentru care era confecţionată o spadă din Evul Mediu, motivul de-a suprima alte fiinţe umane şi nicidecum altul.
    În ceea ce priveşte prezentul subiect, în caz că vom înţelege pe viitor să purtăm competiţia pentru statut social în aceiaşi termeni, este inevitabilă dotarea tuturor obiectelor de care facem uz cu o anumită valoare socială iar apariţia WC-ului încrustat cu cristale Swarovsky şi a hârtiei igienice poleită cu aur este doar o chestiune de timp.
    Chiar dacă pentru mine asemenea obiecte sunt doar nişte crunte aberaţii rezultate din nişte instincte scăpate de sub control, există destui oameni care nu doar că le-ar considera valori, dar nici măcar nu ar fi satisfăcuţi cu a deţine un singur exemplar din fiecare ci vor dori mai multe. Astfel, cei care vor deţine cel puţin două WC-uri încrustate cu cristale Swarovsky şi cel puţin 10 de suluri de hârtie igienică poleită cu aur se vor simţi superiori faţă de sclavul nefericit şi inferior care are un singur WC încrustat şi un singur sul de hârtie igienică poleită cu aur. Mult mai nefericit decât aceştia doi va fi unul care are WC-ul încrustat cu nişte cristale de calitate mai proastă şi care costă mai puţin, sau care are hârtia igienică placată doar cu argint şi nu cu aur 24k, deoarece el va fi situat mai jos pe scara socială. Evident, conform cu această "logică", campionul frustrării absolute va fi cel care deţine un WC simplu şi funcţional fără nici un fel de brizbrizuri precum şi hârtie igienică pe măsură.
   Aceste comportamente poartă denumirea generică de manelism şi sunt incriminate de majoritatea cetăţenilor în timp ce sunt profesate cu sfinţenie de către aceeaşi majoritate. Diferenţele între ceea ce se poate observa prin versurile acelui gen muzical şi ceea ce se poate observa la români în general nu rezidă decât în formă şi nu în fond; la nivel de esenţă este vorba de acelaşi proces cognitiv şi aceleaşi dorinţe şi aspiraţii, ele diferă doar la modul în care sunt manifestate. Oamenii au trecut de mult de limita în care cumpără produse şi servicii pentru că au propriu-zis nevoie. Singura nevoie pe care doresc să şi-o satisfacă este aceea de-a fi priviţi altfel de către ceilalţi şi au decis că singurul mod prin care pot face asta nu constă în a-şi modifica în vreun fel propria persoană ci doar prin consumul exuberant de  produse şi servicii.
    Ei totuşi nu vor reuşi să ajungă vreodată la statutul social al lui Marcus Aurelius, împăratul roman care din acea poziţie putea fi considerat fără mari probleme stăpânul lumii din acea vreme, om care avea tot ceea ce îşi putea dori. Iată câteva gânduri ale acestui om:
     In everything you do, as a Roman and as a man, resolve yourself to do those things with dignity and humanity. Avoid being selfish, careless, or unreasonable. Do not try to impress others or think of yourself too highly. And do not let your thoughts turn to unhappiness. See how few things a man needs to master for his days to be peaceful and holy.
    The happiness of your life depends on the quality of your thoughts. So guard your thoughts and take care not to entertain any notions that are unsuitable to virtue or reason.
  

13 comentarii:

  1. Ai putea spune acelasi lucru si despre "patronii artelor", nu? Un tablou nu are cine stie ce valoare utila (doar ca acopera un perete care altfel ar sta gol), dar are valoare sociala daca e cat peretele, daca pictura e pe tavan etc. Putem merge mai departe si cu palatele regilor Frantei (Louvre) Pe vremea aia era greu cu incalzirea unei astfel de constructii si Franta nu-i chiar la Ecuator, deci valoarea utila nu era atat de insemnata. Putem deduce ca muzeul Lovre este un Muzeul al Manelismului Medieval? In fond diferenta dintre regii Frantei si manelarii de azi e de... "resurse". Cand ai doar o satra in subordine faci doar o vila de 3 etaje cu marmura pe pereti, cand ai in subordine zeci de mii de sclavi te incumeti sa faci o piramida.

    M-as avanta si mai mult si as spune ca Manelismul Medieval era "stimulat", pe langa nevoia de statut social, si de o oarecare plictiseala (ex: cand trimiti o scrisoare sau un sol trebuie sa ASTEPTI cateva zile sa primesti un raspuns); in schimb manelarii de azi se chinuie saracii doar sa scoata capul din multime.

    Pe de alta parte manelarii de ieri aveau avantajul faptului ca timpul se scurgea mai incet (vezi exemplul cu scrisoarea); cat timp asteptau sa primeasca un raspuns mai puneau mana pe-o carte, mai aveau discutii cu sfetnicii/matematicienii/arhitectii de la curte. Putem presupune ca gusturile artistice erau mai "cultivate". Dar, din nou, asta nu prea are legatura cu "valoarea utila" a lucrurilor.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Seychelles

    Pai, doar nu te asteptai sa fim in dezacord la toate capitolele :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Logosfera

    Treaba cu artele e mai complicata. De aia nici nu m-am legat de arta aici deoarece aia este o alta discutie.

    Duchamp Marcel este vestit pentru a pune in discutie chestiile la care te referi tu deoarece "fantana" lui poate fi privita si ca obiect de arta dar poti si sa faci pipi in ea. Si valoare utila si valoare artistica si intrebarea este de unde incepe una si unde se termina cealalta.

    Atunci cand vine vorba de arta nu poti sa nu te intrebi ce anume nu este arta. Gimnastica e o arta kinestezica de exemplu. Presupun ca exista o capacitate foarte primitiva a omului de-a confectiona obiecte / unelte si ca aceea este exersata prin arta la fel cum o pisica isi exerseaza "arta" de-a omori soareci atunci cand se joaca cu motoceii. Presupun ca mai exista o capacitate a creierului responsabila cu incadrarea informatiilor in context si ca aceea este exersata atunci cand se produc alte tipuri de arta.(poezie?) Prea mult de discutat aici. Arta e sportul creierului.

    E adevarat ca arta nu are valoare utila prea mare si ca are valoare sociala foarte ridicata insa de aici nu rezulta ca nu are si un alt tip de valoare. In mod clar sunt impotriva valorii sociale atasata creatiilor artistice dar in rest nu am nimic cu arta.

    Pasarea maiastra a lui Brancusi nu poate avea daca este expusa in casa lui Gigi Becali decat valoare sociala atunci cand se uita Gigi la ea, deoarece creierasul lui nu poate percepe care este ideea din spatele sculpturii, poate pricepe doar faptul ca unii oameni care sunt mai culti decat el apreciaza foarte mult acel obiect. Motivul pentru care aceia apreciaza obiectul cel mai probabil ca o sa-i scape. E bine sa fie facuta aceasta distinctie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Un obiect de artă poate avea valoare utilă în momentul în care contribuie la o atmosferă plăcută în locuința cuiva. O casă plăcută, ca refugiu, poate duce la diminuarea stresului (în măsura în care poate), ori asta-i conferă și o utilitate practică.

    De asemenea, și unele obiecte ce au mai degrabă valoare socială, pot avea avantaje. un om de afaceri îmbrăcat la costum, curat, prezintă altă imagine decât unul îmbrăcat cu „țoale”, ori asta, din nou, poate crea valoare utilă. Evident, aici e o lungă discuție axată pe valoarea socială ca mijloc de a obține ceva, precum și pe punctul optim de echilibru între valoare socială și utilă. La urma urmei și nevoile sociale sunt niște nevoi biologice, la fel ca și nevoia de hrană sau comfort.

    Mai e și un alt aspect. Comportamentul „manelist” are altă valoare socială pentru un grup social manelist, și altă valoare pentru un grup social intelectual.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pai, doar nu te asteptai sa fim in dezacord la toate capitolele :)

    Nu ma asteptam, "caraghiosule" :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @bezbojnic

    O casă plăcută, ca refugiu, poate duce la diminuarea stresului (în măsura în care poate), ori asta-i conferă și o utilitate practică.

    Sincer sa-ti spun nu am incredere in acele activitati care contribuie la diminuarea stresului, deoarece astfel de activitati fac ca stresul sa fie acceptabil. Ori stresul reprezinta tocmai faptul ca exista un dezechilibru intre individ si mediu iar acel dezechilibru trebuie rezolvat, nu eludat.

    De asemenea, și unele obiecte ce au mai degrabă valoare socială, pot avea avantaje. un om de afaceri îmbrăcat la costum, curat, prezintă altă imagine decât unul îmbrăcat cu „țoale”, ori asta, din nou, poate crea valoare utilă

    Ai vazut tu vreodata vreun mafiot (din asta de anvergura) care nu e imbracat in sacou? Teocratii nostri sunt imbracati in pantaloni scurti? Faptul ca un om poate fi calificat in vreun fel dupa imbracamintea pe care o poarta la modul la care se intampla asta in cazul sacoului e de-a dreptul tembel. Daca o piesa textila are puterea de-a il face pe un om decent
    sau cinstit si orice om poate sa faca rost de acea piesa textila inseamna ca toti cei care pot face rost de un sacou sunt cinstiti si decenti? Chiar imi scapa care este utilitatea tolerarii unei astfel de credinte irationale. Sunt ok cu hainele rockerilor de exemplu dar tocmai pentru faptul ca nu incearca sa transmita mesaje false. Hainele rockerilor spun doar ca ei asculta metal nu ca sunt cinstiti sau de incredere. Sacoul de regula este folosit pentru manipulari ieftine.

    La urma urmei și nevoile sociale sunt niște nevoi biologice, la fel ca și nevoia de hrană sau comfort.

    Adevarat insa depinde cum le rezolvi. Aici e vorba de-a crea o ierarhie sociala imaginara, iar aceasta se poate crea pe mai multe directii; uite, la femei e ceva mai simplu, e vorba de care dintre ele este mai frumoasa (caci nu prea am vazut sa faca competitie in materie de care-i mai isteata). Iar modul asta de-a construi ierarhii pe baza cantitatii de obiecte detinute / a banilor este foarte problematic. La ce crezi ca-i trebuie unuia care are 2 masini o a treia masina? Serios acum de ce crezi ca sunt oamenii lacomi? Daca competitia pentru status social nu ar fi dusa in acesti termeni ci in altii, de exemplu in materie de "cine are muschii mai mari" i-ai fi vazut pe toti la sala de forta nu disperati sa acumuleze si sa consume cat nu pot duce. Si evident, pe mine ma streseaza festivalul asta idiot deoarece implica o cantitate imensa de resurse intelectuale, energetice precum si multa munca folosite cu scopul de-a crea o ierarhie imaginara. Da-o dracu de treaba, dar altfel nu se pot crea ierarhii, asta este cea mai buna metoda care ne poate trece prin capete?

    RăspundețiȘtergere
  7. Excelent!
    Pe langa realism, mi'a placut evident cum l'ai condimentat cu umor.

    RăspundețiȘtergere
  8. ai scris asta:
    Atunci când vedem pe cineva complet îmbrăcat în negru în miezul verii tragem imediat concluzia că ori este foarte ţicnit, ori aparţine vreunui ordin monahal.


    Poate sa fie rocker sau fan black-metal adica muzica satanista :)). Si eu am avut o perioada cand umblam in negru atunci cand imi permitea clima, evident nu la peste 30 de grade.

    RăspundețiȘtergere
  9. http://home.howstuffworks.com/most-expensive-toilet-in-world.htm

    Nu are jvaroavsche, da-i clasa, neamule. Un sclav ca tine (presupun ca nivci Zewa roz nu folosesti) nu poate sa priceapa ce-i aia valoare.

    :D

    RăspundețiȘtergere
  10. @Gedo

    Metalistii care umbla vara in negru complet intra la capitolul ticniti. Si mie imi place black metal (fie slavit numele Antichristului) dar nu rezulta logic de aici ca trebuie sa ma imbrac musai in negru. Imbracamintea lor este un nonsequitur.

    @Freija

    Fac ceva in ea de buda de aur; ma lasa rece buda aia; as monta-o in centrul Bucurestiului pe post de WC public ca sa se cace si sa se pise toti sclavii in ea, cu mine in frunte. Iar asta intr-adevar ar reprezenta o opera de arta (scatologica) de valoare. Ba, as lua si taxa pentru folosirea budei. 50 de bani pentru o urina si 1 leu pentru un kkt ca sa fie profanarea desavarsita.

    RăspundețiȘtergere
  11. Noa, bravo. Acuma ai zis o treaba mare.

    RăspundețiȘtergere