Ateu intolerant

    Mi s-a reproşat recent cum că aş fi intolerant faţă de credinţele religioase şi recunosc că aşa este, însă nu recunosc faptul că această intoleranţă a mea nu e justificată. În primul rând, singurul nivel la care sunt intolerant faţă de creştini este acela al conversaţiei, ba chiar sunt împotriva oricărui alt tip de persecuţie deoarece această religie ţicnită a dezvoltat în timp nişte mecanisme care o fac să prospere şi să prindă rădăcini mai adânci proporţional cu nefericirea şi cu gradul în care se simt persecutaţi apartenenţii ei la nivel fizic.

    Mi se pare totuşi ofensator faptul că nişte oameni în a căror carte sfântă scrie că cei ca mine trebuie ucişi cu pietre (versiunea veche) şi torturaţi în cele mai groaznice chinuri (versiunea nouă) pretind din partea mea toleranţă pentru inepţiile pe care le debitează fără ruşine dar cu mult spor. Mai exact, pretind din partea mea ca atunci când ei spun că există dumnezei şi draci eu ar trebui să nu replic că mănâncă rahat ci că mănâncă doar răhăţel.   

    Răhăţel, răhăţel - dar când se strânge tot răhăţelul, se adună prin şcoli şi intră în cap la copii, atunci când statul investeşte sume imense în acest răhăţel, atunci când milioane de oameni sunt deposedaţi de bani pe baza acestui răhăţel, el devine un mare căcat.

    Nu-mi amintesc care este ultima dată la care a pretins cineva toleranţă din partea mea faţă de credinţa conform căreia există spiriduşi, goblini sau orci, dar mi se tot cere să fiu tolerant faţă de credinţa în existenţa dumnezeilor, îngerilor, dracilor şi a oamenilor-jedi numiţi în religia creştină sfinţi. 

    Totodată, nu văd de ce un om ar cere ca credinţele lui în existenţa gravitaţiei, în heliocentrism, legea lui Arhimede sau evoluţionism să fie tolerate în vreun fel când toate acestea corespund cu realitatea, sunt demonstrabile şi oricine poate să constate adevărul sau falsul lor. Dacă această religie creştină este adevărată, de ce ar mai necesita toleranţă din partea celor care o critică?

    Dimpotrivă, nu reuşesc să-i înţeleg pe oamenii care nu tratează aceste credinţe iraţionale exact ca pe restul credinţelor iraţionale. Ori creştinismul este adevărat, ori este fals. În caz că este fals, atunci:

- botezurile sunt degeaba

- cununiile religioase sunt degeaba

- înmormântările, tot degeaba

- rugăciunile, inutile

- pomenile - la fel de inutile

- slujbele religioase - un teatru de prost gust

- construcţia bisericilor - o imensă idioţenie

- religia în şcoli - copii minţiţi în mod sfruntat pe banii noştri

- facultăţile de teologie - un caraghioslâc

- seminariile teologice - o bazaconie medievală

- pupatul moaştelor - o înşelăciune

- taxele percepute pentru "serviciile" religioase - idem

- cimitirele - împroprietărirea temporară a unor persoane decedate

- îndoctrinarea religioasă - o oroare

- personalul clerical - o haită de paraziţi

- propaganda împotriva minorităţilor sexuale - o sursă inutilă de nefericire pentru acei oameni

- propaganda pro-life - propagandă pentru suferinţă şi sărăcie

- credinţa în viaţă după moarte - o credinţă în cai verzi pe pereţi

- averea bisericii - o sumă imensă de bani folosită pentru îndobitocirea populaţiei

- intruziunea religiei în politică - o aberaţie feudală

- religia - o frază de dânşii inventată
  Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
  Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
  După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
  Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

    A se nota că oricare dintre manifestările sociale revendicate de religie pot avea loc fără religie. Oamenii pot oricand să celebreze naşterea unui copil şi să dea o petrecere fără să li se afirme că acela s-a născut păcătos, pot oricând să se bucure de căsătoria unor tineri fără ca un popă să-i spună miresei că este o fiinţă inferioară şi trebuie să fie o maşină de produs prunci, oamenii se pot întâlni oricând pentru a comemora moartea unei persoane apropiate fără popi şi referinţe la superstiţii primitive şi imbecile. Oamenii chiar pot să-şi iubească aproapele şi să fie caritabili fără să fie ameninţaţi cu personaje invizibile şi psihopate care îi vor face să sufere o eternitate.

   Cât despre adevărul creştinismului şi faptul că vreuna din acţiunile prezentate mai sus ar fi justificate în vreun fel, cred că am aşteptat destul. Religioşii n-au dus lipsă de bani, de putere sau de alte lucruri pentru a produce o singură dovadă că există vreun dumnezeu, acela pe care sunt întemeiate toate doctrinele şi pretenţiile lor. Am fi crezut că în 2000 de ani ar fi reuşit să producă vreo dovadă pentru adevărul unui set de doctrine de la care au pretenţia de-a dicta în amănunt reguli de comportament în societate, politici publice, pe cine omorâm şi pe cine lăsăm în viaţă, unde investim bani şi ce predăm prin şcoli. Eu zic că e destul. Au fost produse dovezi pentru fapte mult mai nesemnificative în ceea ce priveşte modul în care ar trebui să interacţionăm pe această planetă pentru a ne fi mai bine tuturor, aşa cum sunt dovezile pentru existenţa celor 170 000 000 000 de galaxii din Univers, iar printre acestea nu s-a găsit nici o urmă de dumnezei sau de draci. Eu am căutat chiar şi sub preşul din faţa uşii dar tot nimic n-am găsit. Mi se pare raţional şi de bun simţ ca nişte oameni care au pretenţia de-a dicta politici publice să aibă la mână ceva mai mult decât halucinaţii, anecdote şi texte mitologice din antichitate.

   Ca atare nu văd cum este justificată toleranţa în secolul XXI faţă de credinţe cu nimic mai presus decât cele în vampiri şi fantome şi nu văd de ce ar fi trataţi la nivel conversaţional acestea într-un mod diferit din moment ce sunt la fel de paralele cu realitatea. Nu numai atât, dar pe deasupra mai şi consider că orice om care ţine cât de puţin la abordarea în mod raţional a problemelor cu care ne confruntăm noi toţi are datoria de-a exprima public faptul că mitologia din epoca bronzului trebuie să fie tratată ca ceea ce este. Mitologie.