Corupţia la români

    Corupţia în România este un fenomen foarte vechi şi este răspândit pe o scară foarte largă; corupţia la noi reprezintă o adevărată tradiţie, iubită şi respectată de aproape toţi cetăţenii. Deşi majoritatea românilor înţelege că ceva este în neregulă cu acest comportament, aceeaşi majoritate subscrie cu habotnicie la tradiţia corupţiei.

    Cum este deci posibil ca cea mai mare parte a populaţiei să recunoască în mod corect că un anume comportament este dăunător societăţii dar reuşeşte totuşi să recurgă cu consecvenţă la acel comportament?

    În corupţie este vorba în esenţă despre faptul de-a obţine un profit personal în dauna profitului colectiv şi este cert că oamenilor li se pare mult mai avantajos în anumite situaţii să urmărească profitul propriu în dauna profitului colectiv. De ce le pare mai avantajos, este lesne de înţeles, însă se poate demonstra foarte uşor că părerile lor despre realitate şi cu realitatea nu coincid.

    Trebuie doar să extindem dimensiunile la care percepem lucrurile de la propria persoană la momentul în care se produce infracţiunea respectivă până la dimensiunile întregii societăţi timp de vreo 10 de ani şi apoi să calculăm avantajele şi dezavantajele acestor acte. Pentru o singură persoană din momentul prezent este probabil avantajos să primească o mită de câteva sute de euro, cu preţul de-a  încălca o regulă a sistemului, dar odată ce vom lua în calcul toate persoanele corupte şi toate sumele şi mijloacele pe care şi le adjudecă necuvenit o să avem un alt tablou.

   Să spunem că este vorba despre corupţia din administraţie, sectorul privat, educaţie sau politică. Oamenii care activează în aceste domenii trebuie să aibă grijă să construiască şi să întreţină o maşină care de care în ultimă instanţă toţi ne folosim - maşinăria societăţii. Dar unii dintre ei preferă să cumpere bujii de mâna a doua pentru motor şi să ia mită de la cei care vând astfel de bujii, alţii preferă să îşi sustragă nişte bani de la recondiţionarea ambielajului şi a plăcuţelor de frână. Alţii toarnă în rezervor urină în loc de benzină (pentru că e mai ieftină) şi îşi angajează nişte rude foarte incompetente să mânuiască volanul şi să vopsească maşinăria. Fiecare vrea să câştige ceva de pe urma maşinăriei şi cei mai mulţi o fac, câştigă mai bine sau mai puţin bine de pe urma ei, prin instrumente cât mai diverse şi mai perverse.

    O singură problemă există, aceea că fiecare individ care comite un act de corupţie, mai mic sau mai mare, trebuie dacă trăieşte în această ţară să utilizeze serviciile care sunt oferite de maşinăria de aici. Iar maşinăria de aici este un rablament antic, ruginit şi defect care de-abia se mişcă, din motivele pe care le-am expus mai sus. Şi există o diferenţă între un om corupt care trăieşte într-o societate afectată de corupţie sistemică şi unul care trăieşte într-o societate onestă. Cam aceeaşi diferenţă există între unul care se plimbă cu o căruţă hodorogită pe un drum pietruit dar are în buzunar o sumă de bani sau o diplomă nemeritată şi altul care nu are diploma şi banii însă ajunge la aceeaşi destinaţie pe un drum asfaltat într-o maşină de lux. Pe scurt e diferenţa intre primitivism şi civilizaţie, între avantaje reale şi avantaje imaginare.

    Deşi a pune interesul personal în faţa interesului colectiv reprezintă un atribut al naturii umane, se poate demonstra că sunt cazuri în care în avantajul individului este să urmărească interesul colectiv şi că în aceste cazuri a nu urmări interesul colectiv este în fapt dăunător individului. Şi chiar dacă unii au dificultăţi în a-şi depăşi sentimentele şi predispoziţiile, majoritatea oamenilor înţelege să acţioneze într-un mod specific dacă  acea acţiune este demonstrabil profitabilă.

   Ceea ce mă pasionează pe mine este următorul paradox:

pentru a rezolva problema corupţiei trebuie luate atât măsuri împotriva ei cât şi făcută educaţie anticorupţie. Dar cum procedezi atunci când chiar cei care trebuie să implementeze acele măsuri şi să facă acea educaţie sunt corupţi, când sistemul care trebuie să pună în aplicare respectivele măsuri suferă din plin de această boală?