Soluţie pentru criza petrolului

    Sigur că pentru criza petrolului nu poate exista o singură soluţie ci mai multe soluţii, care împreună să rezolve această problemă. Eu am să prezint aici doar pe una dintre acestea.

    Există un număr considerabil de indivizi care lucrează în prezent în birouri în faţa unui computer conectat la internet şi care în fiecare zi lucrătoare parcurg înainte şi înapoi drumul de la casa lor şi până la locul de muncă. Unii pe jos, alţii cu bicicleta, cu autoturismele personale sau cu transportul în comun. Toată treaba acestor oameni este lucrul cu informaţia, nu lucrul cu microscopul, cu tractorul sau cu alte utilaje extrem de rare iar ocupaţia lor nu necesită un loc anume, aceştia nu muncesc la vreo centrală atomoelectrică şi ar putea fi cazaţi în orice fel de încăpere dotată cu o conexiune la internet, fie ea situată în Congo, în Tibet, Ecuador sau Adunaţii Copăceni.

    Ei bine, aceştia trebuie să fie toţi trimişi să lucreze la casele lor pe computerul personal. Cu toţi cei care lucrează doar cu informaţia trebuie să se întâmple astfel; lucrul cu informaţia se poate face în condiţiile existenţei internetului din orice punct al planetei conectat la internet. În prezent toţi aceşti indivizi, al căror număr este de ordinul zecilor de milioane, sunt ridicaţi zilnic din faţa calculatoarelor personale, urcaţi în maşini, metrouri şi alte mijloace de transport, descărcaţi în faţa firmelor respective, totul pentru a se ajunge la situaţia iniţială, aceea în care stăteau pe un scaun, în faţa unui calculator conectat la internet. Absurd, absurd, absurd!

    Stând ei acolo în faţa calculatorului, eventual înghesuiţi ca nişte vite într-o atmosferă încinsă, sunt puşi să facă ceea ce ar fi făcut la fel de bine de acasă, ba chiar mult mai bine ar fi făcut de acasă, iar apoi sunt urcaţi din nou în mijloacele de transport şi trimişi la casele lor. Cu desăvârşire absurd!

    Daca ai avea nişte informaţie de transmis de la un calculator la altul cu ce-ai trimite-o de la unul la celălalt cu pachetele IP sau cu omul? Omul ca să ajungă dintr-un punct în altul trebuie urcat în maşină, maşina trebuie pornită, consumă benzină, aşteaptă cu minutele la intersecţii şi abia apoi ajunge pe când pachetul ip ajunge din America până în Europa cât ai zice "ping" şi pe de altă parte a trimite un email e de câteva zeci de mii de ori mai ieftin decât un litru de benzină.

   Această hâţâială zilnică a zeci de milioane de oameni dintr-un loc în altul consumă nu doar importante resurse energetice şi poluează atmosfera, ea este şi o mare consumatoare de timp, este o atrocitate din punctul acesta de vedere. Un astfel de om îşi pierde într-o zi pe drum cam o oră (dus-întors) deşi pot fi unii care îşi pierd mult mai mult. O oră pe zi pierdută înseamnă un an pierdut la 24 de ani de muncă. E suficient să iei 24 000 din aceşti oameni şi să calculezi că dacă îi pui pe drumuri în loc să-i laşi acasă ai făcut un genocid egal cu viaţa a 1000 de oameni. Şi nu sunt ultimii oameni ci oameni destul de educaţi, oameni importanţi pentru societate, cu aptitudinile intelectuale cultivate şi deţinători ai unor cunoştinţe foarte utile.

    Acum spune drept, cum ai dori să-ţi petreci un an din viaţa ta: făcând sex cu partenerul, ieşind la iarbă verde, citind cărţi, jucând cărţi, stând la plajă sau injurând ca toţi dracii în trafic? Nu ai vrea măcar să ai de ales între aceste două situaţii?

    Chiar şi firmele ar avea de câştigat astfel prin faptul că ar elibera spaţii prin sediile lor iar consumul de curent din acele sedii ar trece eventual în plata muncitorului.

   O astfel de măsură nu ar salva importante cantităţi de resurse materiale şi umane dar ar decongestiona o parte din traficul în oraşele mari, ar face oamenii mai prietenoşi cu propria muncă, mai puţin stresaţi şi ar decongestiona puţin şi aglomeraţiile urbane. Lucrurile despre care am vorbit eu reprezintă optimizarea unui singur sector al populaţiei, unul reprezentativ pentru chestiunea pe care am prezentat-o eu, dar mai există multe alte sectoare ale activităţilor umane care sunt executate într-unele din cele mai ineficiente moduri cu putinţă când vine vorba de traficarea informaţiei sau a oricăror alte valori.

    Aceste lucruri chiar sunt implementate pe ici şi pe colo şi funcţionează perfect; ne întrebăm de ce nu sunt implementate peste tot şi iată de ce nu sunt: în mandatul de execuţie al guvernelor nu scrie pe nicăieri ceva de ştiinţă. Nu scrie că aceştia trebuie să conducă afacerile ţării după ştiinţă, după logică şi nu sunt răspunzători deci în acest sens. Mandatul de execuţie al guvernelor este dat unor oameni care ar activa mult mai bine în slujba de saltimbanc decât în aceea de guvernant al unui sistem economic şi de aceea spectacolul pe care îl oferă se aseamănă mai mult cu circul decât cu o treabă serioasă făcută cu cap.

          

    VREM SĂ FIM GUVERNAŢI DE ŞTIINŢĂ, NU DE VISELE DE PESTE NOAPTE ALE UNOR NEPRICEPUŢI!