Pagini

marți, 11 octombrie 2016

Accidentul care nu era sortit să se întîmple

    Felurite întîmplări se întîmplă pe această lume şi noi le numim pe fiecare după felul lor. Denumirea de accident este rezervată unei categorii speciale de evenimente despre care eu spun că merită să discutăm. De pildă, niciodată la categoria accidente nu sînt băgate evenimente ale căror urmări sînt considerate fericite. Nu auzim foarte des oameni lăudîndu-se că au avut un accident şi au cîştigat 1 million de euro la loterie şi nu auzim studenţii povestind despre accidentul pe care l-au avut cînd au luat o notă nesperat de mare la un examen. 
    Pe lîngă faptul că nu există accidente cu consecinţe pozitive, ceea ce este din nou clar, este că la categoria accident sînt incluse doar evenimente imprevizible, evenimente despre care oamenii spun că nu ar trebui să se întîmple sau că deraiază de la mersul normal al lucrurilor. De exemplu, nu am putea să numim un accident atunci cînd ne băgăm degetul în mijlocul unui cuib de viespi şi ne trezim că apoi degetul începe să se umfle.
    Din seria evenimentelor pe care le numim noi accidente ar face parte: vestitele accidente rutiere, situaţii în care unii oameni care practică sporturi extreme şi cumva o păţesc, Cernobîl, Fukushima, foarte multe accidente de muncă reprezentînd toate muncile posibile, un "prost" care s-a împuşcat singur cu arma de foc, altul, care a împuşcat pe altcineva din "greşeală", vreun tank petrolier a cărui încărcătură în loc să ajungă la rafinărie ajunge în ocean, căderea temporară a economiei, explozia unei fabrici de explozivi sau a unei rachete cosmice, colapsul vreunei clădiri pline de oameni şi eventual orice catastrofă ecologică produsă de om. Cei ca mine spun că atunci cînd clima planetei va ajunge cu adevarat inconfortabilă pentru traiul speciei umane, atunci oamenii se vor uita unii la alţii şi vor spune: ... a fost un accident! Cine ar fi crezut pe bune că aşa ceva s-ar putea întîmpla?
    Pentru discuţia care urmează o să luăm drept reprezentat al categoriei accidentelor un umil accident de maşină. Accidentele rutiere reprezintă a 9-a cauză de moarte la nivel global şi poate că poziţia asta nu pare ameninţătoare, însă ce putem să spunem cantitativ, este că accidentele rutiere ale secolului XX au provocat 60 000 000 de morţi, cam cît a provocat al II lea război mondial, cu Hiroshima şi Cu Nagasaki cu tot. Ceea ce putem să observăm foarte uşor din distribuţia accidentelor rutiere în spaţiu şi timp, este că ele au un obicei ciudat de-a se întîmpla cu o regularitate precisă, de parcă ar exista o lege a naturii care face aceste accidente să apară într-un mod complet neaccidental. Ceea ce oamenii nu vor să se întîmple şi spun că nu trebuie să se întîmple, că nu este normal să se întîmple, se întîmplă de parcă ar fi programat să se întîmple, de parcă ar fi scris să se întîmple pe undeva anume, prin legile fizicii - te pomeneşti.


 
                                Accidentul filozofului Albert Camus ... sau destinul său?
 
   Accidentele rutiere reprezintă cea mai importantă cauză a morţii pentru sectorul de populaţie cu vîrsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani şi a doua cauză de moarte pentru cei cu vîrsta cuprinsă între 5 şi 14 ani.  Aproape 1,3 milioane de oameni mor în fiecare an, în timp ce 20 - 50 de milioane rămîn paralizaţi, schingiuiţi, chirciţi, striviţi parţial, fără mîini ori picioare, strîmbaţi şi defectaţi în toate felurile. Şi e cazul să stăm şi să ne gîndim puţin dacă faptul că anual se moare de la autoturism mai abitir decît de la război e un lucru întîmplător, un accident, care nu ar fi trebuit să se întîmple, sau dacă nu cumva este ceva inevitabil. Tind să cred că a doua posibilitate este cea corectă mai ales avînd în vedere că un lucru odată întîmplat este o certitudine, nu o posibilitate, nu o probabilitate. Dacă ar muri unul odată, într-un oraş dintr-o ţară, s-ar mai preta să spunem că a fost un accident, însă cînd vedem că se moare în serie şi în paralel, de 3000 de ori pe zi, în toate ţările şi pe toate continentele, atunci e cazul să ne întrebăm dacă nu cumva există o regulă în spatele întîmplării.
    Adevărul este că accidentele există doar în imaginaţia umană, şi nu în realitate. În realitate nu există nici un pui de atom a cărui poziţie nu este conformă cu legile fizicii şi chiar dacă aşa ceva s-ar întîmpla, noi atunci ar trebui de îndată să începem să modificăm legile fizicii în aşa fel încît să acomodeze şi să integreze acest eveniment deosebit şi aparent miraculos. Faptul că oamenii care folosesc autoturisme mor pe capete nu a fost şi nu este un accident, ci este o consecinţă provenită din puterea tehnologiei. Tehnologia rutieră are puterea de-a transporta un trup uman cu viteze de pînă la 200 km/h, şi dacă acest mod de transportare nu ar fi atît de comun, el ar fi calificat fără doar şi poate ca unul dintre cele mai extreme sporturi. Acest mod de transport creează cea mai mare parte din condiţiile necesare pentru o moarte violentă prin strivire, condiţii care nu se găsesc în cazul transportului tradiţional pe două picioare. Accidentele sînt deci consecinţe directe a modului în care specia umană îşi organizează societăţile şi nu vreo pedeapsă coborîtă din cer de la vreun demiurg nervos pe noi. Nu este vorba de nici un ghinion, este vorba de cauză şi efect.
   Morţile, rănirile şi sechelele produse de "accidentele rutiere" reprezintă doar o infimă fracţiune din totalul de morţi provenite din interacţiunea dintre o tehnologie prea puternică şi o specie umană a cărei comportament este foarte uşor de prezis ca fiind adeseori haotic şi de aceea ultimul lucru de care avem nevoie este a masca această problemă de interes naţional, internaţional cît şi individual, sub masca numelui de accident. Pe lîngă tehnologia de transport, mai avem tehnologia comunicaţiilor, tehnologia nucleară, tehnologia petrolului şi a cărbunilor, tehnologiile de advertising, tehnologiile alimentare şi multe altele, iar impactul tuturor acestora asupra noastră se soldează cîteodată cu moartea soţului, a copiilor, a rudelor sau prietenilor noştri sau cu deteriorarea sănătăţii lor, nu cu nişte consecinţe care se manifestă undeva într-un univers alternativ.
   Oamenii care se perindă pe la conducerea structurilor sociale responsabile vor fi îndrăgostiţi de denumirea de accident, deoarece aceasta îi ajută să scape de responsabilitate, dînd vina pe nişte circumstanţe misterioase, pe imprevizibilitate, pe factori care spun ei că ar fi în afara controlului nostru, pe întîmplare şi pe ghinion, care sînt doar alte nume mai seculare, pentru vechile justificări magice înaintate în mod tradiţional de către conducători: pedeapsa de la Dumnezeu sau amăgirea de către Diavol.
   Nu există pedeapsă de la Dumnezeu, nici amăgire de către Diavol şi nici accidente care n-ar fi trebuit să se întîmple, există doar cauze şi efecte, iar pentru a scăpa de efecte nedorite trebuie înlăturate cauzele şi nu invocate de explicaţii magice, criptice şi fantasmagorice pentru evenimentele naturale. 

9 comentarii:

  1. Parlamentari PSD vor sa mareasca viteza limita in localitati la 70 Km/ora.

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate detin o firma de pompe funebre si vor sa le dea mai mult de lucru. Altfel nu-mi explic cum. Studiile si statisticile demonstreaza fara urma de indoiala ca o crestere a vitezei limita duce la o crestere a numarului de morti si raniti de pe strazi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Salutare,
    As dori sa analizez subiectul si sa-ti spui parerea despre asa ceva :

    https://www.youtube.com/watch?v=7uXmRvEL6W4

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am ascultat cite ceva din video insa nu am suficienta motivatie sa ascult tot deoarece exista citeva sute de milioane de videos pe youtube care omit sa spuna despre ce vorbesc ele de fapt.

      Fa-mi tu un rezumat si explica-mi despre ce i vorba.

      Ștergere
  4. La asta ma refer:

    http://fymaaa.blogspot.ro/2016/10/de-la-persoane-la-fiinte-suverane.html?m=1

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As fi fost fericit sa fi primit o intrebare punctuala si clara.
      In orice caz, dupa ce am trecut prin textul acela am vazut ca e vorba despre o argumentare a faptului ca puterea statului asupra individului ste bazata pe niste documente care contin fictiune - certificate, decrete, etc. - lucru care este corect.

      O sa las deoparte faptul ca autorul textului refuza anumite fictiuni (certificatul de nastere) dar accepta altele - drepturile la suveranitate a individului si liberul sau arbitru. Drepturile sint unele dintre cele mai ireale povesti inventate de oameni.
      Nu exista nici un fel de drepturi altundeva decit in mintile oamenilor.

      Oricum, ideea asta de-a ti declara personal independenta fata de stat nu are cum sa functioneze. Poti sa-ti dai seama de asta dupa cum functioneaza declararea idependentei chiar de catre entitati mai largi decit individul - declararea independentei unui sat, a unui oras sau a unei familii; nu inseamna nimic, nici nu se intimpla, iar atunci cind s-a intimplat , daca n-au avut putere de distrugere superioara, a venit statul si i-a executat.

      Nu inseamna nimic pentru ca nu garanteaza nimeni o astfel de indepdenta, oricine care are mai mare putere decit acea entitate care se declara independenta, poate veni si o poate abuza in toate felurile posibile; cine o sa o apere?

      Ca sa poti sa ai independenta de facto, iti trebuie sa ai control asupra entitatilor care ar atenta la suveranitatea ta, iti trebuie deci putere. Iar ca sa obtii putere trebuie sa te asociezi si sa cooperezi cu altii care au aceleasi interese, si oamenii au facut asta de foarte mult timp, inventind variate povestiri si sisteme de povestiri, precum religiile, dreptul, statul, natiunea, tribul, etc. Fara putere toata independenta ta nu este decit o fictiune, o poveste pe care ti-o spui.

      Ștergere
  5. Foarte bine punctat...Pai asa ma gandeam si eu ca trebuie sa fie dar nu cred ca reuseam sa ma exprim in cuvinte asa de succint. Thank you for that.

    RăspundețiȘtergere
  6. Salut godless, vreau sa-mi zici daca ai facut un articol despre penticostali, eu locuiesc cu rude penticostale si tare ma tem ca matusamea fooseste controlul mintii asupra mea si al fratelui mijlociu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am scris nimic despre penticosstali si ma indoiesc ca metodele matusii tale or sa functioneze pe tine daca tu umbli pe bloguri dn astea. Vezi totusi ca in afara de penticostali mai stau la coada sute de organizatii, numite sau nenumite, care cauta sa iti controleze mintea. In afara de religiosii traditionali mai exista statul si comerciantii care umbla cu controlul; e ca la colind... "primiti cu controlul mintii?". Pe masura ce inaintam in timp, potentialul de controlare a minitilor pentru religiile traditionale scade, in timp ce pentru religiile moderne si contemporane, acelasi potential creste. E treaba ta sa descoperi care-s acele religii.

      Ștergere