Taina canibalismului vampirist metaforic

Dragii mei concetăţeni, o să discutăm astăzi despre ceea ce creştinii numesc taina sfântă a împărtăşaniei. Mai exact, şamanul de serviciu numit în literatura populară preot, acest vajnic vrăjitor degrabă adunător de bani din buzunarul populaţiei, bolboroseşte abracadabric în limbajul creştin ortodox câteva arhaisme din care noi ateii nu înţelegem nimic, astfel transformând o bucată de pâine în hoitul lui Hristos şi un pahar de vin în sângele aceluiaşi Hristos.
După care pâinea respectivă se înmoaie în vin şi i se dă credinciosului să deguste, în traducere să canibalizeze pe cadavrul cristosului îmbibat în propriul sânge.

Acest ritual stă ca o dovadă, împotriva vremurilor şi a ştiinţei moderne, a puterilor magice rezidente întru Hristos şi slujitorii lui. Dacă Hristos abracadabrează transformând apa în vin, iată că urmaşii lui prin acelaşi procedeu transformă vinul în sânge desăvârşind astfel opera de mântuire prin acest ritual barbar de consumare metaforică de carne de om. Şi de ingerarea de sânge de om, ca să nu uit.

Consumarea de carne de om este metaforică doar din punctul de vedere al legilor fizicii, pentru că, să fim serioşi cine altcineva în afară de creştini îşi imaginează că pâinea se poate transforma în carne iar vinul în sânge, doar aşa, prin hocus pocus! Că vinul intră în sânge şi apoi se urcă la cap, făcându-l pe om să se comporte ca un creştin, asta se mai poate.

Dar iată ce susţin aceşti creştini:

Sfânta Euharistie este Taina în care, sub chipul pâinii şi al vinului, se împărtăşeşte credincioşilor însuşi Trupul şi Sângele lui Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, infăţişându-se real şi nesângeros jertfa de pe Cruce a Mântuitorului, prin prefacerea pâinii şi a vinului în insuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului, cu puterea Duhului Sfânt invo­cată de episcop sau preot. Despre prefacerea lor în mod real în insuşi Trupul şi Sângele Său ne asigură Hristos însuşi când zice apostolilor la Cina cea de Taină : "Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu" şi "Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor"

După cum vedeţi nu e nimic metaforic - episcopul / preotul, chiar îl invocă pe Sfântul Duh care cu puterea lui nemarginită transformă la modul propriu pâinea şi vinul în Hristos. De fapt nici nu ar trebui să ne mire având în vedere că din pământ Dumnezeu l-a făcut pe Adam, deci de ce nu ar putea să-l facă pe fiu-so' din pâine şi vin. Stăm totuşi şi ne întrebăm de ce nu l-a făcut şi prima data tot din pâine şi vin şi a avut nevoie de Fecioara Maria, dar nu avem cum să ne răspundem pentru că nu-i aşa, multe şi îmbârligate sunt cărările Domnului.

Atât de îmbârligate sunt, încât acest dumnezeu inventează defecte creaţiei sale perfecte, pentru ca mai apoi să-şi reperfecţioneze creaţia imperfectă prin consumarea cărnii şi sângelui unei alte creaţii de-a lui. Eu credeam că nu mai există canibalism, dar iată că din nou, creştinii vin în întâmpinarea mea arătându-mi că de fapt mai există, aşa cum o fac dealtfel şi în cazul sclavagismului, rasismului, tribalismului, xenofobiei, superstiţiei, homofobiei, masochismului, idioţeniei şi vrăjitoriei.

Creştinismul este moartea raţiunii şi a ideii de decenţă. Până nu o să scăpăm de el, o sa fim nişte iraţionali indecenţi, iar cei ce vor veni după noi, vor încerca un sentiment identic relativ la epoca noastră cu acela pe care-l încercăm noi când privim înspre epoca bronzului.