Dumnezeu nu e vegetarian

Unii oameni de ştiinţă atei, fiind ispitiţi de satană vor să discrediteze religia şi din cauza asta spun că doar ştiinţa poate răspunde întrebarilor pe care le avem, iar teologia ba.

Dar dacă ar fi aşa, cum răspund ei la întrebarea asta: Este Dumnezeu vegetarian, carnivor sau omnivor? Nici nu au cum să-şi imagineze răspunsul măcar, deoarece Dumnezeu este supranatural şi transcendent, iar aceşti empirişti materialişti naturalişti spun că fiinţele supranaturale şi personajele de basm ca Moş Crăciun, Unicornul roz, Yeti, Darth Vader, Albă ca Zăpada, Greuceanu, zmeii, vrăjitoarele, Zeus şi Harry Potter nu există.

La aceste întrebări ne poate răspunde doar religia prin intermediul Sfintei Scripturi, a sfinţilor părinţi şi a sfinţilor teologi care de câteva mii de ani tot răspund la ele astfel încât creştinul să nu cumva să ducă lipsă de răspunsuri corecte la întrebările existenţiale pe care le are.

Iată deci ce spune scriptura despre gusturile şi mirosurile creatorului supranatural, imaterial şi transcendent al Universului:

Geneza 4:3
După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.
Geneza 4:4
Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;
Geneza 4:5
dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere.

Până şi acei oameni de ştiinţă atei pot să vadă de aici, cum interacţiunea dintre moleculele (materiale) care compuneau fumul ieşit din legumele coapte a lui Cain nu interacţionau în mod plăcut cu papilele imateriale olfactive şi cu papilele supranatural transcendent-gustative ale lui Dumnezeu în timp ce mirosul de sânge încins provenit de pe altarul lui Abel în urma combustiei parţiale a unui mamifer patruped rumegător din genul Ovis aries aries ajungea la papila imaterial-olfactivă a lui Dumnezeu.

Mai departe, teologii ne explică cum în nasul lui Dumnezeu au loc nişte reacţii chimice între supranatural şi material, între transcendent şi natural, între paranoia şi realitate, demenţă şi schizofrenie, cretinism şi psihoză, care fac posibilă trasmisia unui impuls nervos imaginar până la creierul omniscient al lui Dumnezeu, astfel eliberând mari cantităţi de epinefrină divină şi oxitocină transcendentă.

Să mai zică cineva acum că teologia este o activitate inutilă...şi că ea nu serveşte unor probleme esenţiale ale vieţii oamenilor, spre deosebire de ştiinţa materialistă din cauză căreia avem curent electric, frigidere, vaccinuri şi internet, prin intermediul căruia putem să promovăm adevărurile imuabile ale teologiei.