Apelul la majoritate - III

   Nereuşind să mă răcoresc destul criticând apelul la majoritate în primele două articole, (primul şi al doilea) iată că îl scriu şi pe cel de-al treilea. În acesta voi prezenta o foarte sumară colecţie de idei din cale afară de ţicnite, idei care au fost sau sunt crezute de către numere impresionante de oameni.

 

     1. Ştiaţi bunăoară că printre canadienii secolului XVI era foarte răspândită ideea conform căreia testiculele de castor sunt bune pentru contracepţie? Le uscau, le puneau în alcool şi apoi beau "ceaiul". Nu ştim numărul de sarcini prevenite pe această cale, însă ştim că femeile care ingerau soluţia puternic alcoolizată de testicule de castor  măcar trăgeau o beţie cruntă.

     2. Imediat după aducerea lor în Europa, roşiile au fost cultivate pe post de plante ornamentale. A durat ceva vreme până când un deştept s-a prins că se mănâncă fructele, nu florile sau frunzele. Ceilalţi le ţineau probabil în glastre aşa cum ţinem noi acum muşcatele deoarece aşa văzuseră la vecini.

     3. Doar până acum câteva sute de ani, majoritatea problemelor de sănătate de la nivelul capului, de la migrene şi până la probleme psihice serioase, erau tratate printr-un procedeu numit "trepanaţie". Acesta consta în a da o gaură în craniul pacientului pentru ca spiritele rele să aibă pe unde ieşi sau pentru a se elimina o presupusă presiune intracraniană. Toată lumea făcea trepanaţii pentru că toată lumea făcea trepanaţii; dacă funcţiona sau nu, se pare că era irelevant. Bineînţeles că pacientul găurit în cap nu o mai ducea mult dar asta era pusă pe seama altor evenimente magice sau duhuri necurate.

    4. Probabil majoritatea speciei umane crede în prezent în faptul că există viaţă după moarte, deşi toate dovezile arată cu degetul spre faptul că omul mort e mort de-a binelea. Situaţia acestei credinţe iraţionale este ceva mai ciudată deoarece oamenii, chiar dacă afirmă credinţa în viaţă după moarte, adeseori se comportă ca şi cînd nici ei nu cred ce spun. De exemplu la o înmormântare creştinească ai fi crezut că ar trebui să sară toţi în sus de bucurie pentru norocul proaspătului decedat de-a păşi în viaţa eternă însă când te uiţi la ei bocesc de crapă şi pietrele cimitirului. Aceeaşi situaţie şi cu războaiele religioase sau cele purtate de oameni religioşi. Dacă tot cred în viaţă eternă atunci de ce se mai omoară? Mie mi s-ar părea inutil.

    5. Tot prin vremuri nu foarte de mult apuse, mercurul era privit ca un panaceu. Aveai diaree, luai mercur, aveai bronşită, luai tot mercur, erai impotent, se rezolva evident, cu mercur. Clar că oamenii habar nu aveau cât de toxică este substanţa, căci dacă ar fi avut habar nu s-ar mai fi chinuit să vindece orice cu mercur timp de 1000 de ani. Ar fi putut să-l folosească la termometru ca să ia temperatura bolnavului însă toată lumea susţinea că tratamentul cu mercur funcţionează în baza apelului la majoritate.

    6. Prin anii 1500 în Anglia, una dintre cele mai răspândite substanţe folosită în tratamentele de înfrumuseţare era pişatul de căţelandru. Acesta era un produs de lux şi doar doamnele din înalta societate şi-l permiteau. Se frecau cu mai sus numitul pişat pe faţă, se spălau pe dinţi, făceau baie în el ori îl administrau oral. A se nota că respectivele fiinţe nu sunt diferite la nivel genetic de ceea ce există în prezent că doar specia umană n-a evoluat deloc în 500 de ani. Ceea ce a evoluat a fost societatea şi din cauza asta nu ne mai frecăm feţele cu pişat de căţel ci cu creme şmechere pe care le găsim recomandate în revistele pentru femei astfel: avem poza unei cutii cu respectivul produs aşezată lângă poza unei femei frumoase. Corelaţia implica cauzalitate deci e clar că femeia respectivă e frumoasă din cauză că s-a dat cu smacsul din cutia care este afişată lângă poza ei.

    7. 42% dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului. Sunt mulţi, aproape 10 000 000. Şi numărul lor nu arată decât puterea deziluziei şi a prostiei colective. Adeseori cetăţenii din această categorie împing în faţă apelul la majoritate de fiecare dată când au ocazia pentru a-şi susţine părerile nefondate.

    8. În străvechea Mesopotamie se credea că pentru ca o femeie să fie fertilă trebuie să facă o excursie până la templul zeiţei Iştar şi să facă sex cu un necunoscut imediat ce se mărita. Astfel, proaspetele mirese se aşezau prin jurul templului şi aşteptau să vină un necunoscut să le abordeze, iar dacă aceasta se întâmpla, nu aveau dreptul să-l refuze. Da, este vorba tot de specia Homo Sapiens, aia din care facem noi parte. Până şi un câine dacă ar fi putut gândi s-ar fi stricat de râs la auzul acestora, neexplicându-şi cum pot fi atât de degenerate şi stupide unele animale (oamenii). Adică te însori şi-ţi trimiţi femeia să facă sex cu altul? Această metodă superbă de augmentare a fertilităţii a rezistat doar în baza faptului că toţi indivizii din comunitate credeau că funcţionează.

    9. Una dintre cele mai savurate metode de distracţie de pe vreme romanilor era uciderea unor fiinţe umane de către alte fiinţe umane sau de către animale. Lupte cu gladiatori sau uciderea creştinilor în arenă. Să ne imaginăm că în lipsa tehnologiei cinematografice, a cascadorilor şi a actorilor, romanii se uitau la măcelul din arenă cu aceeaşi implicare emoţională cu care ne uităm noi la "Braveheart", fără să le treacă prin cap că e ceva neregulă cu genul ăsta de distracţie. Le-ar fi trecut prin cap că e ceva în neregulă cu distracţia lor în aceeaşi măsură în care ne-ar trece nouă prin cap că e ceva în neregulă cu vizionarea de filme cu conţinut violent şi asta din cauză că era o chestiune acceptată la nivel cultural de către toţi.

    10. La un anumit moment din istoria omenirii 99% dintre oameni credeau că Pământul e plat. Asta în condiţiile în care curbura planetei este observabilă de pe orice munte mai înalt sau de pe malul mării. Toată lumea ştia că Pământul e plat, iar cei care ar fi susţinut altceva erau anihilaţi social sau executaţi direct.

    11. Foarte mult timp oamenii au crezut că bolile sunt provocate de mirosuri urâte făcând din nou confuzie între corelaţie şi cauzalitate. Măcar bolnavii care mureau în chinuri groznice o făceau într-un cadru mai parfumat, însă dacă i-ar fi trecut unuia prin cap că toţi ceilalţi se înşeală, mai ales având în vedere tabloul realităţii, poate că s-ar fi apucat chiar să facă investigaţii serioase.

    12. Credinţa în vrăjitorie, actualmente susţinută doar de câteva culturi retardate de prin Africa era pe post de regulă în Europa Evului Mediu. Persoana suspectată în cazul acesta chiar era testată prin aruncarea în apă; dacă plutea atunci rezulta că e vrăjitoare şi urma execuţia, dacă nu plutea atunci rezulta că nu e vrăjitoare, dar de înecat se îneca. Era de ajuns ca comunitatea să te suspecteze de vrăjitorie ca să ai semnat certificatul de deces.

    13. În materie de largime a colecţiei de idei tembele considerate ca fiind adevărate nimeni nu întrece marile religii. Cantitatea de absurd integrată într-un sistem de idei este direct proporţională cu nevoia acelui sistem de idei de-a produce decepţie colectivă. Putem observa asta uitându-ne la prescripţiile religiilor abrahamice relativ la necredincioşi sau eretici. Aceştia trebuie exterminaţi de urgenţă, cu toate că teoretic vor fi pedepsiţi întru eternitate. Adevărul este definit ca fiind ceea ce corespunde cu realitatea iar religiile sunt atât de depărtate de realitate încât este imposibil să nu fie corodate de critici justificate. Pentru ca procesul de coroziune să fie eliminat este necesar ca toţi apartenenţii la cultul respectiv să creadă doctrinele respective. În momentul actual, pentru religie există o singură opţiune, aceea de-a dispare. Iar acest lucru se va întâmpla mai devreme sau mai târziu, după cum criticile la adresa ei vor fi mai susţinute sau nu.

    Am fi crezut că după o lungă istorie a speciei presărată cu iraţionalitate colectivă şi idei teribil de false considerate de către majoritate ca fiind adevărate,  adeseori extrem de nocive si pentru susţinătorii lor şi pentru ceilalţi, ne-am fi lecuit de acest defect ereditar. Nu se întâmplă dintr-un motiv simplu, din cauză că apelul la majoritate este ceva acceptabil social. Este acceptabil social ca în susţinerea unei idei să se facă referire la numărul de indivizi care îl susţin ca şi cum acest fapt ar fi o dovadă pentru adevărul respectivei idei. Din punct de vedere strict logic, apelul la majoritate este un hering roşu, o tehnică de diversiune menită să scape individul de la prezentarea dovezilor pentru afirmaţiile pe care le face. Nu există nici un fel de diferenţă la nivel formal între propoziţiile următoare:

Cred că există dumnezei şi draci deoarece şi ceilalţi cred.

Cred că Pământul e plat deoarece şi ceilalţi cred.

Mă duc în arenă la spectacolul cu gladiatori deoarece şi ceilalţi fac la fel.

Cred că vrăjitoria e reală deoarece şi ceilalţi cred. 

În mod paradoxal, leacul pentru apelul la majoritate este el însuşi. Oamenii se vor feri să-l facă doar dacă va ajunge să fie inacceptabil social, iar asta se va întâmpla când un grup social foarte solid îl va expune ca ceea ce este. Nu este imposibil deloc; să nu uităm că până în 1971 în Elveţia, era acceptabil social să consideri femeile fiinţe inferioare, deci cetăţeni de mâna a doua fără drept de vot. Acum nu mai e acceptabil social şi ca atare au dreptul să voteze.