Teoria evoluţiei şi orientarea intelectuală

    Din teoria evoluţiei se desprinde o idee de bază, aceea că lucrurile evoluează de la simplu la complex, şi pe măsură ce înaintăm pe săgeata temporală ne putem aştepta să găsim lucruri din ce în mai complexe, interacţiuni şi relaţii din ce mai complicate între entităţile existente. De la aminoacizi se ajunge la proteine, acizi nucleici, protocelule, organisme unicelulare, creştini, bacterii, apoi la organisme pluricelulare, nevertebrate, vertebrate, peşti, amfibieni, reptile şi mamifere, mamifere aşa cum suntem noi, căci nu ştiu dacă a reuşit cineva să observe că femeile noastre produc lapte pentru a-şi hrăni progeniturile exact la fel ca celelalte mamifere. Direcţia evoluţiei este clară. Cel puţin e clară pentru aceia care o cunosc.

    Aceeaşi idee este la fel de valabilă şi în cazul comunităţilor şi societăţilor umane. În trecut au existat exclusiv comunităţi de culegători - vânători care trăiau în peşteri şi colibe, a căror viziune despre Cosmos se limita doar la câteva generaţii în timp şi la un cerc cu raza de câţiva kilometri în spaţiu. Lumea acestora era posedată de spirite necunoscute, de frica faţă de forţe ale naturii pe care nu ştiau cum să le controleze, aveau o speranţă de viaţă de maxim 30 de ani şi o cultură care nu este numită primitivă din motive neîntemeiate. Toată tehnologia acestor oameni se rezuma la obiecte de genul arcurilor cu săgeţi, a suliţelor şi cuţitelor de piatră.

 

    Pentru comparaţie, viziunea despre Cosmos a civilizaţiei actuale se întinde înapoi în spaţiu-timp până la 13 miliarde de ani de ani şi până la 10^100 (10 urmat de 100 de zerouri)  de ani în viitor. Avem fotografii ale unor galaxii a căror lumină a ajuns în telescoapele trimise de către noi în spaţiu într-un interval de timp de 13, 2 miliarde de ani, şi care a a parcurs o distanţă atât de mare încât capacităţile creierului uman sunt insuficiente chiar şi pentru a o imagina. Nu mai trăim în colibe ci în nişte zgârie nori la care aborigenii se uită la fel cum ne uităm noi la navele spaţiale din Star Trek. Tehnologia din prezent, construită pe baza cunoaşterii structurii subatomice nu ar putea fi calificată de către înaintaşii noştri decât ca o formă de magie ocultă. Mai nou, ştim că Universul nu este un glob de sticlă tapiţat în interior cu câteva luminiţe, ci o vastă imensitate cu peste 170 de miliarde de galaxii a câte 10 - 130 miliarde de stele.

     În ciuda realităţii şi a faptului că orice om care nu este senil poate observa direcţia în care a evoluat societatea umană, există anumiţi indivizi a căror minte este sucită de religie şi care văd lucrurile exact pe dos. Pentru aceştia sursa supremă de informaţii este reprezentată de cărţi şi mituri care au luat naştere în timpul copilariei speciei umane, cărţi şi mituri create de către unii dintre cei mai ignoranţi oameni care au existat vreodată pe faţa pământului. 

    Cunoaşterea extrem de redusă, falsă şi arhaică, existentă în vremuri demult apuse, este considerată cunoaşterea supremă, o cunoaştere izvorâtă adeseori din halucinaţiile şi pareidoliile unor ciobani care au trăit acum 2000 de ani. Şi această viziune primitivă despre lume aste acceptată în locul informaţiilor pe care le deţinem în prezent despre specia noastră şi despre Univers, informaţii care au fost produse în urma unor eforturi intelectuale susţinute şi în urma a sute de mii de experimente executate cu precizie, abnegaţie şi inventivitate de către oameni de ştiinţă adevăraţi. Ba, mai mult, teoriile ştiinţifice actuale sunt malformate de către religioşi în aşa fel încât să se poată potrivi cu sfintele scripturi ale ignoranţei, iar atunci când nu se potrivesc sub nici o formă, sunt negate cu o dexteritate care i-ar face invidioşi pe cei mai ţicniţi dintre psihopaţi. 

    Cei ce cunosc teoria evoluţiei pot foarte uşor să-şi imagineze existenţa unei civilizaţii umane peste 200 de ani. Ba chiar şi peste 1000 de ani sau peste 100 000 de ani. Gândiţi-vă cum ar putea arăta civilizaţia umană peste 100 000 de ani, mai ales având în vedere stadiul la care se prezenta în urmă cu 1000 de ani, atunci când religia domina societatea şi ce s-a realizat doar în această scurtă perioadă. Ar arăta foarte frumos, mai ales dacă se va reuşi eliminarea mentalităţilor şi comportamentelor demonstrabil nocive. Ei bine, un religios nu poate să-şi imagineze decât o o singură direcţie în care pot evolua lucrurile, aceea profeţită în scripturile lor - apocalipsa. Pentru aceşti oameni îndobitociţi de religie nu există un viitor al civilizaţiei, există doar o apocalipsă care pândeşte după colţ şi ca urmare nu simt imboldul de-a construi împreună cu ceilalţi ceva pentru viitor. 

   Religia poate suci intelectul unui om şi îi poate întoarce privirea într-un punct prin care am trecut acum 2000 de ani şi cu cât se va reuşi mai repede eliminarea acestui anacronism intelectual, cu atât mai repede lucrurile vor evolua înspre mai bine. Nu avem nevoie de valorile pe care le-au dictat strămoşii noştri în ignoranţa lor cruntă, nu avem nevoie de valorile epocii bronzului aplicate în epoca contemporană, avem nevoie de cele mai bune produse ale intelectului uman iar religia este departe de-a fi cea mai bună ideologie după care îşi poate organiza cineva viaţa. În fapt, oricare dintre noi poate inventa chiar acum o religie mai bună decât cele clasice. Şi asta ar trebui să ne dea de gândit.