Ca unul ce am prins destul de bine perioada ceauşistă, am avut neplăcerea de-a degusta din propaganda care se făcea pe timpul acela pentru cultul personalităţii tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Presupun ca principala funcţie a acestui cult (de sorginte evident, religioasă) era deturnarea instinctului uman numit recunoştinţă şi îndreptarea acestuia către sus numitul tovarăş.
Fiind copil aveam destule lucruri pentru care puteam fi recunoscător însă nu ştiu din ce motiv tovarăşul nu mi-a inspirat niciodată recunoştinţă. Cred că din cauză că nu l-am văzut având grijă de mine, dându-mi de mâncare, nu l-am văzut spunându-mi poveşti sau distrându-mă în vreun fel, şi pe deasupra mai eram şi nervos pe el că nu ne dădea desene animate. Nu l-am văzut nici muncind în locul muncitorilor şi nici gândind în locul inginerilor şi tehnicienilor. Şi îmi scapă de ce, dar n-am văzut în el decât un om simplu, aşa cum îi văd pe toţi şi cum mă văd şi pe mine însumi.
Mamifere. Primate.
Asta suntem, şi eu am înţeles şi am ştiut lucrul ăsta dintotdeauna.
Ei bine, acum nu mai trăim în "monarhia comunistă" de dinainte de '89 şi nu mai avem parte de cultul personalităţii unei singure primate. Acum trăim în capitalism şi avem parte de cultul mai multor personalităţi: fotbalişti, vedete de televiziune, politicieni, jurnalişti, afacerişti, entertaineri, nu doar in ţara noastră ci şi de peste hotare, şi sunt prezentaţi exact aşa cum era prezentat tovarăşul Ceauşescu pe vremuri. Ca nişte oameni care sunt ceva mai mult decât oamenii normali. Un fel de sfinţi capitalişti care au venit să-l înlocuiască pe sfântul comunist Ceauşescu - sfântul comunist care era de fapt cel mai burghez dintre tovarăşi şi care trăia în cel mai mare lux posibil în ţara asta. Sfinţii capitalişti sunt un fel de modele de succes, ceva spre care toţi trebuie să aspirăm căci mă gândesc că din cauza asta sunt ostentativ expuşi şi arătaţi peste tot, or fi idealul de perfecţiune a sistemului capitalist.
Ceva în toată această afacere este cam greşit. Eu îmi imaginez că la câtă atenţie se doreşte şi se primeşte pentru aceste vedete, autohtone sau nu, trebuie măcar să aibă cel puţin două creiere şi putere cvadruplă de muncă dacă tot merită atît de multă consideraţie. Şi dacă m-aş uita la ei nu cred că aş descoperi nici mai multe creiere şi nici alte capacităţi supranaturale. Mie îmi par mai degraba ca nişte oameni pe care circumstanţele i-au adus în poziţiile sociale în care i-au adus în aceeaşi măsură în care circumstanţele m-au adus pe mine unde sunt şi în aceeaşi măsură în care circumstanţele îi aduc pe alţi oameni în situaţii foarte proaste. Să nu fi fost ei acolo, ar fi fost alţii în locul lor şi atât timp cât modul în care e construită societatea noastră oferă locuri vacante pentru astfel de vedete, oferă locuri pentru măturători de stradă, pentru femei cu 7 copii, locuri vacante pentru popi şi proxeneţi, se vor găsi mai devreme sau mai târziu unii care să le ocupe - şi pe cele privilegiate şi pe celelalte.
Cultul asta al personalitatii este un alt fel de abordare a conceptului de reclama, in care subiectul este o persoana, nu un produs comercial. Din punctul asta de vedere, a face o reclama continua unui om, ca e mare si tare si stie tot-tot este pe de-o parte cretin, insa pe de alta parte necesar pentru ca cei care aud reclama asta sa fie in pemrmanenta bombardati cu informatiile astea, pana ajung sa le creada, indiferent care e adevarul. Cu produsele comerciale nu merge asa simplu, insa bombardamentul asta de informatie (defecta sau nu, de regula defecta) are acelasi scop: spalarea la creieri, indobitocirea, asimilarea de informatii fara judecata.
RăspundețiȘtergerePe vremea lui Ceausescu totul se invartea in jurul partidului comunist, totul era controlat de acest sistem politic, iar faptul ca avea un singur cap a contat exact la fel de mult ca si in cazul unui sistem monarhic, unde regele eu .. tot. In amandoua cazurile "reclama" era absolut necesara, cat mai multa si cat mai stricta!
Cand is mai multi indivizi, practic apare acest sistem competitional, in care fiecare incearca sa-si faca "reclama" cat mai intensa, cat mai multa, cat mai agresiva, umfla cu pompa unele lucruri sau pur si simplu mint.. si asa ajungem si la ce vedem in jurul nostru: to tfelul de ciupalaci care se dau mari si tari, dar care de fapt sunt in imensa lor majoritate niste nulitati, insa au toti calitatea de a fi tupeisti!
Era si Elena acolo in tabloul propagandistic. Nicolae si Elena, familia care a ridicat Romania pe culmile socialismului, care cica era autoarea de facto a bunastarii din Epoca de Aur, pentru care ar fi trebuit sa am eu recunostinta eterna... s-a dus la dracu' toata propaganda ca nici atunci n-am dat bani multi pe ei si nici acum nu dau. Niste oameni care au nimerit sa fie in pozitiile de frunte ale sistemului.
RăspundețiȘtergereAcum se invata la scoala cum au fost niste tirani, ca au omorat oameni, ca au comis genocid... Nici asta nu-i a buna. Cum dracu' era sa faca astea doar doi oameni? Dar tot aparatul partidului comunist ce era, o masinarie fara creieri care era alipita la pupitrul de comanda al tovarasului Nicolae Ceausescu? Altceva a fost tiranic, atceva a facut genocid, nu doi indivizi de la Scornicesti. Foarte rau cu propaganda asta.
Eu sunt convins ca oamenii cand ajung in niste pozitii de conducere si trebuie sa ia decizii pentru grupuri foarte largi de alti oameni, atunci toate judecatile lor etice se duc la naiba. Dar nu vrea nimeni sa faca niste cercetari de psihologie cognitiva pe politicieni si functionari publici de rang inalt - se fac cercetari din astea doar pe electorat. Caci daca s-ar facea si pe politicieni astfel de cercetari sa vada cum se modifica judecatile si inutitiile morle atunci cand obiectul lor sunt sute de mii de cetateni - ei bine acestea ar fi niste lucruri care ar merita sa tina pagina ziarelor, sa fie vedete aceste cercetari, macar doua trei luni, nu doar Mihaela Radulescu si cu Cristi Chivu.
Cand is mai multi indivizi, practic apare acest sistem competitional, in care fiecare incearca sa-si faca "reclama" cat mai intensa, cat mai multa
Exact asa. Si ceea ce se rezolva cu competitia asta este mai mult stres pentru toti, nu se schimba ierarhia sociala tot aia ramane singura difereneta este sunt corzile si nervii intinsi la maxim si oamenii stresati.
"Era si Elena acolo"
RăspundețiȘtergereEra, dar mai catre final, de prin anii 80 doar.. inainte nu prea era bagata la inaintare, decat ocazional. Faza cu Elena a fost doar o chestiune de tactica, avea insa cam acelasi targhet: sprijinirea cultului lui Nicolae.