Ce sunt ateii?

    Termenul "ateism" a fost inventat de către credincioşii în dumnezei pentru a imprima ideea că teismul este o normă generală adoptată într-o societate iar aceşti "atei" sunt oameni care deraiază de la normă, astfel încât să fie facilitată persecutarea lor. Motivele pentru care ateii nu cred în existenţa dumnezeilor şi a dracilor sunt diverse, cele mai des întâlnite sunt ori sărăcia de dovezi serioase pentru aceste ipoteze ţicnite ori bogăţia exuberantă de poveşti fantastice, minciuni sfruntate şi fabule caraghioase ce fac credinţa în dumnezei incredibil de incredibilă.

    Ateii totuşi ar fi trebuit să fie numiţi după ideologiile şi filozofiile de viaţă la care aderau, nu după cele pe care nu le susţineau. Ar fi trebuit să fie numiţi eventual doritori de dovezi, şi există în vocabular cuvinte care desemnează spectrul ateist într-un mod care atestă prezenţa unei filozofii de viaţă şi nu lipsa alteia, există cuvinte ca raţionalist, umanist, liber cugetător, secularist, realist, sceptic sau naturalist. Interesant este că avem o progresie care începe de la aceste filozofii ce nu neagă în mod explicit credinţele în zei, trece prin câteva poziţii care parcă fac eschivă de la întrebare, aşa cum este agnosticismul, se întăreşte considerabil ca în cazul nonteismului, ajunge la ateism şi apoi promovează la opoziţia declarată făţiş teismului numită antiteism.

   A eticheta o persoană prin faptul că nu acceptă o singură idee, a eticheta persoana după o singură caracteristică a ei nu spune prea multe despre acea persoană, nu exprimă nimic despre calitatea, moralitatea sau statura intelectuală a acelei persoane. Ce concluzii poţi să tragi despre cineva care este impotriva fumatului în spaţiile publice, despre cineva care nu crede că porcul zboară, despre cineva căruia nu-i place cum miros zambilele sau despre cineva care nu e de acord cu argumentul ontologic despre existenţa lui Dumnezeu? Ce concluzii poţi să tragi despre personalitatea unuia care nu cunoaşte ecuaţiile lui Maxwell?

   Este amuzant că toţi oamenii lipsiţi de proprietatea de-a crede în existenţa unui dumnezeu au fost băgaţi în aceeaşi oală, fără respect pentru diferenţele dintre ei, ca şi cum ne-am apuca acum să arătăm cu degetul înspre grupul de necunoscători al ecuaţiilor lui Maxwell sau înspre grupul neconsumatorilor de băuturi carbogazoase. Ei bine, credincioşii au crezut că va fi utilă religiei lor menţinerea acestei etichetări însă n-a fost nici prima şi nici ultima lor credinţă falsă. Această etichetare a produs coalizarea mai puternică a unor oameni care nu s-ar fi asociat altfel.

   Există un proces socio-lingvistic prin care înţelesul denumirii unui grup social se modifică după proprietăţile  membrilor acelui grup social. Şi în prezent grupul social al ateilor predomină cel mai puternic nu în tagma  infractorilor, nici în tagma turnătorilor, a cerşetorilor, a paznicilor de noapte sau a tâmplarilor, ci în tagma laureaţilor Premiului Nobel. Acolo este cea mai mare densitate de atei. O densitate apropiată se află în rândul oamenilor de ştiinţă de excepţie, unii dintre ei fiind liderii ateismului militant, şi pe măsură ce coborâm pe scara educaţiei şi a performanţei academice ateismul se diluează iar credinţa în dumnezei şi draci începe să-şi arate întunecata faţă. Tot coborând pe această linie vom ajunge la cei mai needucaţi dintre oameni, cei mai dezinformaţi şi mai ignoranţi, iar în această categorie ateii nu pot fi găsiţi nici căutând cu lumânarea şi doar cu lumânarea se pot căuta lucruri prin această zonă deoarece aici domneşte în deplinătate întunericul religios.

    Nu întâmplător ateii sunt reprezentaţi majoritar prin stările sociale cu venituri decente şi cu siguranţă socială, deoarece acestea două şi cu educaţia unui individ vin de regulă la pachet şi se întâmplă astfel deoarece educaţia implică venituri decente iar veniturile decente implică educaţie. Nu întâmplător există corelaţie puternică între ateism, educaţie şi bunăstare socială, care ţine nu doar în cadrul unei ţări, ţine şi peste unităţile teritoriale ale unei ţări, cu repartizarea ateilor preponderent la oraşe, ţine şi peste statele din componenţa S.U.A., cu mai mulţi atei în statele prospere şi educate şi cu mai mulţi religioşi în statele sărace material şi intelectual. În sfârşit, ţările în care ateismul este majoritar sunt şi cele mai pacifiste, mai educate, mai darnice şi această corelaţie ţine şi chiar peste istorie - religia şi fundamentalismul religios au dominat perioade nu prea glorioase precum Evul Mediu în timp ce ateismul este o trăsătură culturală ce se mlădiază pe progresul social şi intelectual al speciei noastre.

    Este mult prea clar ce sunt ateii, sunt cel mai progresist sector al populaţiei şi la fel de clar este ce sunt religioşii, sunt cel mai retrograd şi conservator sector al populaţiei, iar extremele acestor direcţii culturale, antiteismul deoparte şi fundamentalismul religios de cealaltă, respectă întocmai acest tipar. În timp ce fanaticii antireligioşi ca mine militează de la tastatura proprie promovând adevăr, ştiinţă şi drepturi pentru minorităţi, egalitate de şanse pentru toţi, cu logică si apel la dovezi, în timp ce alţii activează în asociaţii şi caută să îndeplinească aceleaşi obiective prin instanţele de judecată şi prin presă, fanaticii religioşi ucid oameni cu practici medievale ca exorcizarea, promovează ignoranţa şi credulitatea, se luptă prin intermediul organizaţiei malefice numită biserică să ţină femeile într-o stare socială inferioară prin minciuni, prin manipulare emoţională şi spălarea pe creier, se luptă cu progresul ştiinţei, bubuie avioane în zgârie-nori şi unii chiar îşi doresc şi conlucrează pentru distrugerea civilizaţiei noastre, pentru apocalipsă!

    Minunat cum sensul unui cuvânt se schimbă după cum arată cei cărora le este aplicat acel sens. Şi dacă acum câteva sute de ani acuzaţia de ateism era echivalentă cu o acuzaţie de atrocitate extremă şi pedeapsa era moartea, în prezent eticheta de ateism nu semnifică decât sănătatea mintală şi educaţia. Noi suntem dovadă pentru ceea ce înseamnă ateism, nu minciunile religioase. Acelea n-au fost niciodată dovadă pentru ceva şi nici n-au să fie vreodată.