Pagini

miercuri, 24 aprilie 2013

Lipsit de orice speranță

    Mai deunăzi m-a întrebat un bun creștin dacă am vreo speranță în viață și i-am răspuns că nu, și nici nu vreau sa am vreuna. În cultura noastră speranța este echivalată cu o calitate; oamenii "promițători" sunt numiți mari speranțe iar despre cei ca mine, care se autonumesc lipsiți de speranță, se crede că sunt pe fundul prăpastiei, eventual într-o depresie gravă.
    Nu într-o depresie gravă, ci într-o eroare gravă se află oamenii plini de speranțe așa cum ne va arăta o scurtă analiză rațională a acestei noțiuni.
   Speranța este un sentiment care se învârte invariabil într-o sferă a incertitudinii; nimeni nu apasă butonul de parter și speră apoi că va coborî liftul - îl apasă și știe că liftul va coborî. Atunci când cineva lovește mingea cu piciorul, nu o face din cauză că are o speranță în deplasarea mingii - e convins că mingea se va deplasa. În schimb oamenii pot spera că va fi vreme favorabilă lor din cauză că nu știu sigur dacă va fi astfel și pot spera că vor câștiga la loterie din cauză că nu este complet exclus sa câștige. Acolo unde certitudinea există, speranța nu are loc.
   Pe de altă parte, speranța este asociată exclusiv cu un rezultat pe care individul îl consideră de dorit, cu un rezultat pozitiv pentru viața sa, de aceea constatăm că oamenii nu speră să își decopere vreo tumoare, să aibă un accident rutier, să fie trași pe sfoară sau să fie mințiți de partenerii lor de viață.
   Speranța se află deci la intersecția unei dorințe cu un scenariu greu predictibil, deși avem situații în care dorința este atât de puternică încât probabilitatea ca ea sa devină realitate este estimată cu cea mai mare eroare posibilă. Astfel se întâmplă în cazul speranței în câștigul la loterie sau în cazul speranței în viața după moarte, cazuri în care rezultatul este mult prea ușor de prevăzut. Practic, este doar o versiune a gândirii dezirative, acea eroare în care oamenii încearcă să conformeze realitatea factuală dorinței lor, folosindu-se nu de rațiune și de acțiune, ci de autoiluzionare.
   A te aștepta ca ceva pozitiv să se întâmple în viața ta fără să ai dovezi că se va întâmpla și fără a estima corect probabilitatea ca acela să se întâmple nu este o eroare trivială, deoarece această așteptare suspendă eventuale acțiuni ce ar trebui să fie executate pentru împlinirea rezultatului dorit. Decizia unui agricultor de-a nu investi în irigații pe baza speranței că va avea parte de vreme ploioasă îl poate duce la faliment.
    Cei ce speră la dreptate fără să aibă dovezi că se va întâmpla astfel și cei ce speră la bunăstare fără să aibă dovezi că vor avea bunăstare sunt cei ce vor eșua să întreprindă acțiuni pentru a împlini aceste deziderate, sunt cei ce vor rămane nedreptățiți și mizeri, vor trăi și vor muri nedreptățiți și mizeri, dar cu speranțele nespulberate. Știm cine sunt ei, și mai știm cine și ce le oferă lor aceste speranțe.
    Eu nu am speranțe, eu am scopuri și planuri și evit pe cât pot să-mi bazez acțiunile pe așteptări false despre realitate. Speranța a fost și este glorificată deoarece se spune că le dă motive unora să treacă peste momente dificile, dar pentru a depăși momentele dificile există motive mult mai bune decât iluziile. Este posibil ca cei ce își întemeiază viața doar pe niște iluzii să fie mai devreme sau mai târziu deziluzionați și atunci își vor pierde voința de trăi. Și este imposibil să fie deziluzionaţi cei care nu au fost în prealabil iluzionaţi, adică cei care își întemeiază viața pe fapte, pe dovezi și pe adevăruri.

54 de comentarii:

  1. Sa stii, draga godless1859, ca speranta este motorul vietii, iar speranta intr-o probabila viata vesnica isi are si ea avantajele ei. Un mare ateu din Rusia, Vitaliy Ginzburg, intr-un interviu dat postului national de televiziune remarca faptul ca ii invidiaza pe oamenii religiosi pentru faptul ca acestea au un sistem de gandire bazat pe o speranta viitoare. Chiar daca el recunoaste ca aceasta speranta este desarta, totusi ii recunoaste in acelasi timp si rolul pozitiv.
    In concluzie: in cele mai multe cazuri, oamenii AU NEVOIE de minciuni, pentru ca viata lor sa capete sens....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, speranta este departe de-a fi motorul vietii; motorul vietii este energia, este acelasi cu motorul focului, cu motorul miscarii rectilinii sau cu motorul unei explozii nucleare. Daca tai energia, se duce si viata si speranta odata cu ea. In lumea biologica a organismelor ceva mai complexe reponsabilul pentru viata se numeste "instinct de conservare". ala ii tine in viata pe majoritatea, nu speranta.

      Daca te uiti atent animalele n-au nevoie de nici un fel de speranta ca sa supravietuiasca, o fac in virtutea faptului ca sunt programate genetic.

      Problema asta cu sensul vietii a aparut pe scara evolutiei doar la noi, adica la animalele cu capacitati cognitive superioare, dar si cu erori cognitive pe masura. Este o problema pe care fiecare om trebuie s-o rezolve in felul lui, nu sa inghita explicatiile si inventiile unor primitivi.

      iar speranta intr-o probabila viata vesnica isi are si ea avantajele ei

      Daca-mi aduci si dovezi pentru aceste avantaje sau imi prezinti macar un rationament care sa demontreze cum decurg avantajele din aceasta idee falsa, poate ca am sa te cred. Apoi, insa va trebui sa contabilizam si dezavantajele.

      in cele mai multe cazuri, oamenii AU NEVOIE de minciuni, pentru ca viata lor sa capete sens....

      N-au nevoie de minciuni, asa cum eu si cu altii ca mine nu au. Aceste minciuni le sunt servite de mici copii, isi construiesc rutine psihologice pe baza lor si apoi cand sunt maturi le vine greu sa se desparta de aceste obisnuinte. Sperantele astea nu fac decat sa impiedice pe oameni sa-si creeze un adevarat sens in viata, sa-si justifice rational motivatiile si intentiile si sa isi puna intrebaril serioase legate de exsitenta lor pe aceasta planeta. Ii transforma din fiinte umane in mascarici incornorati, incornorati de catre popi si politicieni.

      Ștergere
    2. Interesant subiect, intotdeauna am vrut sa vad cine naiba poate dezbate putin si pe tema cu "speranta" pentru ca aud peste tot expresia "speranta moare ultima", fara sa vad pe cineva sa ridice un degete ca sa incerce "sa nu moara respectiva".

      Speranta este doar o simpla dorinta, felul in care noi vrem ca lucrurile sa fie, sa iasa. Cat despre speranta in viata vesnica, asta cam dispare cand esti pus fata-n fata cu faptul ca nu prea exista dovezi care sa ateste ca aceasta exista, si nu doar in mintile incetosate ale religiosilor.

      Totusi, imi place cum interlocutorul nostru recunoaste direct ca "oamenii au nevoie de minciuni pentru ca viata lor sa capete sens". Insfarsit ne confirma cineva din interior ca religia nu e altceva decat un alt vis umed pentru cei ce duc lipsa de activitate sexuala. Eu nu vreau minciuni, nu vreau inventii, eu vreau adevarul, si nu orice adevar, un adevar justificat si dovedit, nu inchipuit.

      In concluzie, omul este un animal social. Cand e pus la zid, instinctul de supravietuire isi face aparitia ca la orice alt animal. Pentru a supravietuii omul e in stare de orice, asta nu mai e un lucru nou de mult.

      Ștergere
  2. Cre(s)tinii stau toti cu burta in sus, "da-mi Doamne bani", "da-mi Doamne sanatate". Iti dai seama ce speranta au ?! :)) Chiar ca suntem o natie de retardati mintal. Nu suntem in stare de nimic si cerem ajutorul UNE FANTOME INEXISTENTE :))))) AFRICA scrie pe noi. O meritam !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Speranta il salveaza pe cel prost de boala psihica,asta daca..nu e bolnav deja,asta e presupusul avantaj al sperantei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cel mai probabil este ca ai dreptate si ca pe unii ii salveaza. Insa patologia individuala mascheaza boli sociale grave si a-i medica pe acesti indivizi cu speranta inseamna a masca efectele bolii sociale respective, care va produce victime din nou, din nou si din nou. Speranta - o solutie foarte proasta pentru o problema foarte serioasa; mascheaza efectele problemei, nu elimina cauzele ei.

      Apoi exista tehnici psihologice care ii pot scapa pe cei aflati in mizerie de dezechilibrele biochimice din creier fara sa fie nevoie sa intretina idei despre realitate care sunt ticnite in asemenea grad.

      Ceea ce mie imi apare foarte suspect este urmatorul lucru - ce mai inseamna aceea sanatate mintala daca pentru ca unii oameni sa fie echilibrati biochimic este necesar sa creada ceea ce doar un lunatic ar crede?

      Ștergere
    2. Cred ca intreg conceptul de sanatate mintala a ajuns sa fie la latitudinea fiecaruia. Si,sa fim seriosi,societatea impune ritmul bolii. Daca 89% din membrii unei societati aleg sa creada precum lunaticii,nu inseamna oare ca e normal? Aici este problema. Boala mintala este a celor care nu cred,pentru ca...nu-i asa? Asta predica societatea.

      Ștergere
    3. Eu as spune ca aici chiar avem un punct de sprijin pentru a defini sanatatea mintala - contactul cu realitatea. Stari psihice ca depresia sunt incluse tot la capitolul boli deoarece chiar daca provin dintr-un contact cu o fațetă ceva mai cruda a realitatii sfarsesc prin a deregla relatia psihicului cu realitatea in alte directii.

      Insa in ceea ce priveste pe credinciosi chiar si ei stiu care sunt cei ce se comporta ca niste lunatici; cu amuzament tin sa mentionez ca de cand le critic religia pe aici m-au acuzat de prostie, de imoralitate, rautate, de cruzime, nihilism, fascism si altele din acestea dar niciodata nu au spus despre mine ca as fi nebun. Probabil ca si ei intuiesc cat de tare m-as mai distra pe seama religiei lor in cazul unei astfel de afirmatii.

      Ștergere
    4. Si iar ne intoarcem la speranta. "Oamenii fara speranta ajung depresivi",asta este o chestie uzuala. Prin urmare,ne bazam pe niste idei cretine,ingropate in mormane de mizerie sociala. Fetitele bolnave de epilepsie erau considerate (si,daca nu ma insel,in unele grupuri,inca sunt) posedate. Deci contactul cu realitatea este si el limitat de spectacolul asta al credintei/conceptelor orbesti.Au,unde este sanatatea mintala?

      Ștergere
    5. Da, situatia este trista dintr-o anumita perspectiva, atunci cand vedem cat de lipsiti de contact cu realitatea sunt cei mai multi dintre oameni. Insa se intampla asa tocmai din cauza ca noi avem mult prea mult contact cu ea, suntem in sec XXI mult prea informati. Pana acum 100 de ani nici nu se intrevedea numarul imens de erori de cognitie, oamenii erau suficient de lipsiti de contact cu realitatea incat sa nu poata constata cat de lipsiti sunt de contactul cu realitatea. Se cheama ca s-a strabatut un drum lung si s-a facut progres remarcabil.
      Sunt fericit sa constat ca niciodata nu vom putea vorbi de o definitie a sanatatii mintale precisa, si ca intotdeauna vor mai fi lucruri de reglat in gandire si in perceptie, nu se vor plictisi din punctul asta de vedere decat cei carora nu le place sa gandeasca.

      Ștergere
  4. Mie mi se pare incompletă abordarea noţiunii, pentru că speranţa nu înseamnă doar o dorinţă aiurea, ci mai des este strâns legată de încrederea în şansele de reuşită, iar încrederea este cel mai des legată de faptul că există dovezi şi/sau argumente care să susţină o anumită probabilitate în toată acea incertitudine. Sigur că cu cât probabilitatea favorabilă scade, cu atît speranţa devine mai deşartă, mai ilogică, iar în sensul ăsta articolul e super, chiar am observat în comentariile tale anterioare o parte din ce aici ai expus aici mai pe larg.
    Când apeşi butonul la lift, probabilitatea ca acesta să şi pornească este foarte mare, aproape o certitudine, nu prea ai de ce să speri că va merge, e clar că va merge! Dar dacă e un lift cu probleme, care a mai ţinut oamenii bolcaţi în el, dacă mai ai şi tendinţe claustrofobe sau eşti doar grăbit, deja mi se pare normal să-şi doreşti să nu se strice, să speri că deşi există o prabilitate mică de a se defecta, ea să nu te afecteze tocmai pe tine.
    Atâta timp cât probabilitatea de reuşită sau de eşec există, va exista şi speranţa reuşitei sau cea de a nu fi afectaţi de eşec, mai logică sau mai puţin logică, în unele situaţii fiind chiar ridicolă.
    Nu cei care-şi doresc ceva au şansele cele mai mari, nu cei care-şi fac speranţe sunt cei care şi au şansele! Şansele sunt de partea celor care înţeleg cît de cît procesul şi contextul care favorizează creşterea probabilităţii şi acţionează conştient şi consecvent în consecinţă, îşi fac scopuri realizabile (adică cu probabilitate mare) şi planuri concrete de acţiune. Nu ţăranul careşi doreşte recolte bune va avea recoltele bune, ci cel care înţelege ca însămănţarea cea mai bună e la intervalul cutare, că sămânţa cea mai bună e cutare, că vremea poate fi capricioasă şi deci o irigare va putea face foarte mult bine etc. Şi nu numai că înţelege toate astea, dar şi acţionează pentru aşi mări şansele unei recolte bune. Astfel el poate spera că va avea recoltă bună, fără să fie cîtuşi de puţin ridicol, dimpotrivă, va avea speranţe chiar relaiste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur că cu cât probabilitatea favorabilă scade, cu atît speranţa devine mai deşartă

      Tocmai asta este ideea, ca daca ai dovezi ca exista 65% sanse ca un fenomen sa se intample poti sa spui precis asta deoarece o crezi si chiar daca exprima o incertitudine ea este exprimata intr-un mod exact. Exista dovezi ca sunt 65% sanse sa se produca X si n-ai de ce sa spui ca speri ca se va produce X.

      Oamenii care vorbesc despre speranta ori vorbesc despre fenomene a caror probabilitate este complet necunoscuta lor, ori despre fenomene a caror probabilitate o cunosc prea bine, este foarte scazuta, dar nu le convine cum sta treaba si incearca sa-si ajusteze perceptia realitatii ca sa le apara lumea mai in roz. Cand probabilitatea fenomenului de-a se produce este mare si este cunoscuta nu se foloseste cuvantul speranta desi asta e singurul caz in care este justificat sa crezi ceea ce cred oamenii care "spera".

      Ștergere
    2. La table nu ai 65% şanse să-ţi iasă zarul optim, dar asta nu te împiedică să speri la el! Ideea este că probabilităţile se raportează la un număr mare de încercări, iar aşa da, sunt foarte precise. Numai că atunci când vorbim de experienţe individuale, pe lângă faptul că sunt şi multe erori, mai sunt şi în număr mic. Nimeni nu a aruncat el personal de un miliard de ori zarul să vadă care e probabilitatea combinaţiei perfecte. Există multe variabile la aruncarea zarurilor, care afectează raţiile de probabilitate.
      Ce vreau eu să spun este faptul că speranţele sunt într-adevăr credinţe stimulate din dorinţe, iar scopurile sunt dorite, deci sunt dorinţe! Cine-şi propune ca scop să arunce de un milion de ori consecutiv 6-6 la zaruri are o problemă, asta deşi practic nu este imposibil, doar că şansele sunt infime, numărul de încercări pentru a reuşi aşa ceva ar trebui şi el să fie imens.
      Când însă aceste convingeri vin din fapte şi argumente logice, observaţii şi analize ale evenimentelor anterioare, când se poate şi chiar se intervine în proces pentru a afecta convenabil şansele care există oricum, deja putem vorbi de speranţe realiste, simultan cu speranţele ca evenimentele inconvenabile dar posibile şi acestea într-o măsură mai mică (din factori fie necunoscuţi, fie imposibil de luat în calcul), să nu se producă. Doar că a spera ca un anumit eveniment (inconvenabil) să nu se producă îmi pare un gen de gândire pesimistă, negativistă, nu mi se pare la fel de productivă sau de eficientă.

      Ștergere
    3. Am înţeles ideea ta, dar incertitudinile nu se pot exprima întotdeauna exact, există situaţii concrete când se poate estima chiar şi din calcule laborioase, dar tot o estimare rămâne, adică se adminte din start ca nu e exactă.
      Când vorbim de speranţa în viaţa de după moarte sigur că ne înfundă râsul, pentru că ideea este bazată pe o poveste, nu ai nimic concret care să argumenteze şi să susţină o astfel de posibilitate, dar oamenii visează, mintea poate crea scenarii fantastice, suprarealiste faţă de ce presupune înţelegerea realului la un moment dat. Ficţiunile sunt posibile la nivelul creierului şi chiar dacă e vorba de SF vorbim de cele mai multe ori de nişte basme interesante, însă care sunt doar un exerciţiu mental. Nu există nici o tehnologie care să permită realizarea lor, sau cel puţin nu a tuturor. Dar totuşi oameni visează, au diverse fantezii şi îşi doresc să se împlinească. Majoritatea sunt aiureli poate, dar există şi partea de speranţe în evenimente realizabile! Când însă fanteziile depăşesc sfera intimă şi intră în contradicţie cu realităţi şi alte intimităţi (cazul tuturor religiilor) este necesar să fie semnalizate deraiajele şi corectate.

      Asta mi s-a părut că lipseşte în abordarea din articol.

      Ștergere
    4. Probabilitatea sa-ti pice o anumita combinatie de numere prin zaruri ar fi( calculat dupa ureche) de vreo 3-4%. Daca tu speri la un 4:1 pe baza unei probabilitati de 3-4% eu as spune ca ai o speranta desarta.

      Acum, la un joc de table speranta in cauzul unei aruncari este destul de irelevanta din cauza ca o singura aruncare nu determina absolut soarta meciului, mai ai in ecuatie si "ghinionul" oponentului si apoi ai o groaza de table pe tabla si zeci de combinatii de mutari pe care le poti face cu zarurile care-ti pica, oricare ar fi ele. Sa fi avut la dispozitie o singura aruncare si doar doua table pe care le poti muta, poate ca de sperat tot ai spera dar nu cred ca ai fi fost prea optimist, si nici n-ar fi realist sa fii optimist in aceste conditii.

      Ca sa ridic miza. Sa spunem ca-ti joci la table casa si masina iar oponentul tau isi joaca averea de 10 000 0000 de euro, ca ai nevoie de un 2:1 ca sa castigi, ca altfel ai pierde si ca ai optiunea de-a da quit, si de-a ramane fiecare dintre voi cu ce aveati inaintea jocului.
      Ai opta sa arunci cu zarul in baza sperantei ca iti va pica 2:1 sau ai da quit?

      Când însă aceste convingeri vin din fapte şi argumente logice deja putem vorbi de speranţe realiste

      Da, eu zic ca atunci cand oamenii au motive intemeiate sa creada chestii, speranta incepe sa dispara din peisaj si este data afara de acolo de credinta informata. Uite chiar si credinciosii religiosi se impart in doua categorii, sunt cei care chiar cred ca au dovezi cum ca exista D-zeu, sunt convinsi de asta (cu dovezi foarte proaste, normal), ei totusi considera ca au dovezi si cred sincer in d-zei si in viata dupa moarte, la fel ca islamistii fanatici. Eu as spune ca astia ar fi o minoritate, credinciosi autentici, pe care ii apreciez pentru consistenta lor psihica. Ceilalti sunt din aceia cu gandire dezirativa, care stiu ca n-au dovezi tari, dar ar vrea atat de mult sa viata dupa moarte, incat ajung sa spere ca exista d-zei care or sa ii tina in poala o eternitate.

      Ștergere
    5. "Ai opta sa arunci cu zarul in baza sperantei ca iti va pica 2:1 sau ai da quit?"
      Judecând din prisma mea, eu care nu mă pot risca cu casa şi maşina, bineînţeles că aş da quit, chiar dacă miza e groasă. Dar hai să-ţi pun eu ceva la voleu: dacă acelaşi 2:1 ar rezolva problema religiilor, iar tu pui la bătaie casa şi maşina, ai da cu zarul sau ai da quit? ...:)..
      Până la urmă ajungem la ce? La faptul că speranţele sunt alimentate şi pe criterii emoţionale, care uneori sunt mai puternice şi mai împotriva firii decât raţiunea, lucru care se vede clar şi în cazul religiilor. Cu lucru ăsta sunt de acord, ţi-am spus deja. Dar nu e valabil întotdeauna asta, există şi situaţii când deşi şansele sunt foarte mici, dar cu perseverenţă şi consecvenţă, împreună cu un concurs de împrejurări favorabile care nu puteau fi cunoscute înainte, pot duce la succesul care statistic era evaluat cu probabilitate infimă. Gândeşte-te la şansele naufragiaţilor recuperaţi, la câştiguri mari la jocuri de noroc etc. Iniţial se ştia statistic situaţia şi raţional era să nu se bage nimeni în seamă, să renunţe, dar când joci unica şansă, miza devine speranţă şi scop, iar restul devine nesemnificativ. Pur şi simplu mintea se setează puternic să focalizeze acel scop şi face tot ce poate să îl atingă. Adrenalina chiar ajută în situaţii de astea. Că puţini reuşesc să aibă succes este absolut normal, majoritatea nu reuşesc, că doar statisticile rămân valabile, aşa apar de fapt ele, pentru că la calculul unei statistici contează reuşitele şi numărul total de încercări.

      "speranta incepe sa dispara din peisaj"
      Începe să dispară, dar nu dispare spectrul eşecului, care are şi el probabilitatea lui, însă care are o miză serioasă, iar asta este premiza speranţei "să nu se întâmple" ceva. Agricultorul deşi fate toate pregătirile, îşi asigură rezerve care să prevină situaţii de criză, totuşi nu poate evalua chiar tot, o singură furtună puternică poate distruge foarte mult din tot ce a pregătit cu grijă şi cu multă informare. Deci nu poate fi sigur, are o bună speranţă într-o recoltă, dar e foarte posibil să spere acum să nu dea furtuna aia peste el. Poate se şi roagă pentru asta.. :))..

      Ștergere
    6. Dar hai să-ţi pun eu ceva la voleu: dacă acelaşi 2:1 ar rezolva problema religiilor, iar tu pui la bătaie casa şi maşina, ai da cu zarul sau ai da quit?

      Avand in vedere miza as spune ca este un risc acceptabil pentru mine.

      există şi situaţii când deşi şansele sunt foarte mici, dar cu perseverenţă şi consecvenţă, împreună cu un concurs de împrejurări favorabile care nu puteau fi cunoscute înainte

      Deci tu vorbesti de ipostaza in care sansele de facto de-a se intampla x sunt destul de mari dar subiectul nostru crede ca sunt mai mici si speranta il ajuta sa supraliciteze ceea ce a sublicitat pe baza unor informatii defectuoase. Da, sunt de acord, falsul poate sa implice adevarul insa cazurile astea probabil ca sunt destul de rare, deoarece tendinta generala este de-a face mai mult estimari favorabile tie decat estimari nefavorabile.

      Gândeşte-te la şansele naufragiaţilor recuperaţi, la câştiguri mari la jocuri de noroc etc

      In cazul naufragiatilor as spune ca este rational sa-si joace cartea pana la capat, oricand se pot sinucide, nu-i nici o graba, moartea este o optiune perpetuu disponibila. Apoi nu cred ca-i lasa instinctul pe aceia sa crape pana cand nu sunt dleiti de orice fel de putere. Cu jocurile de noroc nu-s de acord. Clar ca un dobitoc poate avea bafta din cauza dobitociei lui insa cand tragem linie peste toata afacerea asta nu observam decat ca casele de pariuri, de jocuri de noroc si cazinourile nu sunt decat institutii pentru extorcarea oamenilor, bazate pe biasurile cognitive ale acestora, institutii parazite.

      Agricultorul deşi face toate pregătirile, îşi asigură rezerve care să prevină situaţii de criză, totuşi nu poate evalua chiar tot, o singură furtună puternică poate distruge foarte mult din tot ce a pregătit cu grijă şi cu multă informare

      As spune ca speranta lui este irelevanta daca tot s-a informat serios si a facut toate pregatirile. E relevanta speranta pentru mine atata timp cat actiuni sunt bazate pe ea in masura in care sunt bazate pe ea.

      Ștergere
    7. Exact... miza şi riscurile, adica ce câstigi si ce pierzi. Totul pare un pariu, iar in balanţă intra valori proprii.
      Nu, şansele pentru x nu erau mai mari de la început, dar un context favorabil poate fi şi acela când mai multe eveneimente favorabile dar cu şanse mici, se întâmplă să se producă simultan, generând astfel alte circumstanţe pentru producerea altor evenimente cu şanse mici, care depind de primele. Unii numesc asta noroc, iar speranţele de multe ori sunt legate de asemenea situaţii. Nu e cea mai bună idee, dar clar nu e nici imposibil, iar de dorit evident că este de dorit, aşa că e normal să poţi spera şi la aşa ceva, doar că nu te poţi baza pe asemenea situaţie. Succesul şi eşecul de multe ori sunt delimitate de un foarte foarte mic detaliu, care generează urale sau înjurături, după caz.

      Ștergere
  5. ..pai si atunci cum explici speranta in viata vesnica? poti exclude din ecuatie 'frica de moarte' sau 'instinctul de conservare'. un crestin practicant s ar lasa taiat in bucati decat sa si renege credinta/speranta si sunt suficiente exemple in istorie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite, cica doar 35% dintre romani cred in viata dupa moarte desi peste 90% se declara crestini.
      Deci avem 55% din populatie, crestini care nu cred in viata dupa moarte. Ha ha, hah vai, cata ipocrizie exista tara asta.
      Cat despre crestinii practicanti care s-ar lasa taiati pentru credinta lor.. aici ar trebui sa avem idee ce este aia un crestin practicant si nu prea avem.

      Cred ca frica de moarte este un motiv important pentru speranta / credinta in viata dupa moarte dar mai importanta este, zic eu, frica oamenilor ca n-au trait cum se cuvine si constiinta faptului ca n-au apreciat ceea ce trebuie sa aprecieze si n-au actionat cum ar fi trebuit sa actioneze in viata. Asta ii mana sa spere ca vor avea a doua sansa.

      Ștergere
  6. ' sa avem idee ce este un crestin practicant si nu prea avem'..ba avem, dar tre sa stii sa cauti..uite, niste intamplari relativ recente..
    www.razboiintrucuvant.ro/2011/04/27/noii-mucenici-de-la-optina-marturisitorii-invierii-tinerii-monahi-vasile-trofin-si-terapont-ucisi-in-1993-in-ziua-de-inviere-de-un-satanist/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai din cate am inteles calugarii aia au fost luati prin surprindere si omorati, asta ii face crestini practicanti sau faptul ca sunt calugari? E necesar sa fii calugar asasinat ca sa fii crestin practicant sau doar suficient? Tot nu m-ai lamurit ce-i aia crestin practicant, ce proprietati trebuie sa aiba, in afara de faptul de-a fi calugar?

      Apoi ar fi trebuit sa te bucuri pentru ei deoarece au fost martirizati pentru Hristos (de catre un satanist) care i-a trimis in Rai exact cu ocazia invierii, moment aniversar.

      Ștergere
  7. Luke@
    'cand vorbim de speranta in viata de dupa moarte sigur sigur ca ne infunda rasul..'..tu esti inca un tinerel smeker necercat de soarta..mai asteapta putin sa te pocneasca vreo boala incurabila sau sa te faca terci un tirist beat.. sau crezi ca tu esti nemuritor?..sa vezi ce ai sa scheauni dupa un 'popa' ca o cotarla lovita de jigodie, pe patul de moarte fiind ier familia ta isi va cheltui ultimii banuti pe o inmormantare 'decenta'..pariu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi chiar nu cred că-s nemuritor! De fapt sunt sigur că sunt muritor, iar tu eşti la fel. Se pot întâmpla multe în viaţă, lucruri care emoţional te pot afecta, însă mi se pare esenţial să poţi să rămâi lucid, iar ideea că cineva bun cu mine m-a făcut terci ca să-mi arate ce bun e cu mine .. nu mi se pare deloc lucidă, dimpotrivă!
      Deci da, mă înfundă râsul pe de-o parte, dar mă îngrijorează aspectul pe de altă parte, pentru că cei care cred în prostiile astea sunt peste tot în jurul meu, au o părere foare arogantă despre ei şi îmi încalcă drepturile, mă fură "cu voie şi fără de voie", sunt agresivi şi extrem de periculoşi uneori. Sunt în situaţie de autoapărare când îţi propun să îţi bagi ameninţările în cur! Nu sperii numai copiii cu chestii din astea...Pariu?

      Ștergere
    2. ... şi încă ceva: habar nu ai cât îs eu de "tinerel smeker".. asta e doar o altă mostră de "argumentaţie" creştinopată!

      Ștergere
  8. Speranta iti da puterea sa continui chiar si atunci cand sansele nu iti sunt deloc favorabile. Daca stramosii nostri nu aveau speranta ca zeii le vor da puterea sa vaneze sau le vor scoate ceva animale in cale, s-ar fi putut ca ei sa nu se mai oboseasca cu vantul, iar acum tu nu mai erai. Speranta are beneficile ei, mai ales cand este cu moralul la pamant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nene, chiar daca sansele nu sunt favorabile inainte sa iti dea speranta putere sa iesi la vanat exista foamea care te stimuleaza mult mai puternic. Tu crezi ca de aia ies animalele la vanat pana in momentul in care nu mai pot vana deloc, din cauza ca le dau zeii lor speranta in prada din viata de dupa moarte? Stai tu linistit ca foamea si cu instinctul de conservare ridica moralul de urgenta si te trimit la vanat mort, copt, cu sau fara speranta.

      Ștergere
  9. Important este ca esti mai fericit cand ai speranta spre deoasebire de un om fara speranta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exista lucruri mai importante decat fericirea, asa cum este de exemplu contactul cu realitatea. Daca esti fericit dar nu ai contact cu realitatea atunci fericirea ta nu este autentica iar tu esti numai bun de cazat la spitalul de nebuni.

      Ștergere
  10. 'contactul cu realitatea..'..omul este suma perceptiilor sale strict subiective acu depinde cum definesti tu realitatea. realitatea poate fi (si este!) o halucinatie indusa de procesele biochimice din creier si de perceptii senzoriale. deci tot ce numesti 'stiinta' sau 'realitate obiectiva' este un fake din paradigma asta, te agati de o iluzie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. realitatea poate fi (si este!) o halucinatie indusa de procesele biochimice din creier si de perceptii senzoriale

      "HALUCINÁŢIE, halucinaţii, s.f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate"

      Reformuland afirmatia ta: realitatea poate fi (si este!) o tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. Cum o fi aratand precis realitatea obiectiva poate ca nu stiu eu insa ceea ce se vede este ca afirmatiile tale sunt lipsite de coerenta. Exista toto felul de "tablouri" care pot fi construite de perceptiile individuale ale oamenilor si am ales sa le numim pe unele relitate iar pe altele halucinatii. Crezi ca nu avem criterii serioase sa deosebim pe unele de altele?

      deci tot ce numesti 'stiinta' sau 'realitate obiectiva' este un fake din paradigma asta, te agati de o iluzie

      Prostii, avem motive intemeiate pentru a baga oamenii la casa de nebuni; nu e ca si cum n-am putea sa deosebim pe un om sanatos la cap de altul care se crede Napoleon.

      Ștergere
  11. Stai linsitit domnule ca si tu ai o speranta, speranta ca Dumnezeu nu exista, in ciuda dovezilor cum ar fi originea universului. Tu ai credinta oarba ca totul a aparut din nimic in ciudata absurditatii aceste gandiri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exista teorii in fizica moderna care spun ca exista posibilitatea ca totul sa fi aparut din nimic. Ca ti se pare tie absurd, o fi, dar este improbabil ca intelegi matematica si fizica superioara asa ca ar fi bine sa-ti tii aprecierile despre absurditatea unor teorii stiintifice pentru tine. Este mai putin absurd faptul ca exista o creatura omnipotenta care a aparut... tot din nimic si care este dotata cu SENTIMENTE umane?
      Originea Universului este un subiect care este cel mult necunoscut iar necunoasterea reprezinta o dovada doar la crestini. La oamenii care sufera de logica a nu sti ceva nu dovedeste decat ca trebuie investigat mai departe.

      Ștergere
    2. Exista pe dracu, ia explica-mi si mie cum a aparut totul din nimic?
      Dumnezeu nu a aparut sau nu a fost creat, un asemenea Dumnezeu prin definitie este fals, Dumnezeu este etern.
      Nu este o necunoscuta originea universului, tine de logica elementara ca este necesar sa existe o cauzalitate pentru orice proces. Din nimic nu apare nimic oricat de stiintific ai arde-o.

      Amandoua teorii necestia credinta. Eu cred intr-un Dumnezeu etern care a generat energia necesara pentru crearea Universului, iar tu crezi intr-un univers care a fost creat din nimic si de nimeni. Este o chestiune de alegere.
      Oricine care stie chimie, biologie si fizica elementara ar putea constata toate erorile aceste teorii evolutioniste care se bazeaza mai mult pe credinta decat pe demonstratii prin metoda stiintifica.

      Ștergere
    3. Exista pe dracu, ia explica-mi si mie cum a aparut totul din nimic?

      Uite, iti explica Lawrence Krauss. Exista teorii stiintifice care arata cum a aparut totul din nimic nu tampenii elucubrate de niste oameni din epoca fierului. Aceia nu stiau nici macar sa se spele pe maini.

      Dumnezeu nu a aparut sau nu a fost creat, un asemenea Dumnezeu prin definitie este fals, Dumnezeu este etern

      Si de unde stii tu ca este acest D-zeu etern? cum ti-a pervenit aceasta informatie? Ai citit-o pe undeva, se poate demonstra ca d-zeu e musai etern?

      Nu este o necunoscuta originea universului, tine de logica elementara ca este necesar sa existe o cauzalitate pentru orice proces

      Despre cauzalitate si logica elementara poti vorbi in interiorul Universului (si prin anumite parti nici macar pe acolo) iar in afara lui este cat se poate de posibil sa opereze alte principii, care nu sunt valabile in interiorul lui.

      Amandoua teorii necestia credinta. Eu cred intr-un Dumnezeu etern care a generat energia necesara pentru crearea Universului

      De ce un d-zeu etern si nu un licurici etern sau o ciorba de cartofi eterna? De unde l-ai scos pe d-zeu? Credinta ta este fara dovezi iar ipoteza este ticnita rau de tot, de unde si pana unde ai ajuns la un d-zeu? Ca ti-au spus tie la biserica, foarte bine insa ar fi trebuit sa stii pana acum ca acea institutie traieste din vanzarea de minciuni la prosti. La fel ati facut timp de mii de ani cu fulgerele, cu cutremurele, bolile, etc, cum nu stiti ceva, il bagati la inaintare pe D-zeu - acelasi raspuns pentru orice intrebare, un raspuns care nu explica nimic. Bun de dat la gunoi. Explica-mi cum a creat D-zeu energia pentru Univers (din nimic) sau du-te si manifesta-te prin alte parti. Arata-mi ecuatiile care modeleaza creatia energiei Universului din nimic, de catre D-zeu.

      Ștergere
    4. CRISTIAN, fara cont

      Exista pe dracu, ia explica-mi si mie cum a aparut totul din nimic?

      Pe cuvant ca nu am citit mai departe, astept cu nerabdare continuarea de mai jos, dar "SPER" sa nu ma frig daca bag mana in foc imaginandu-mi ca vei intoarce si celalalt obraz la cat pari de nervos. Sa inteleg ca Dumnezeu oricum te iarta daca folosesti asemenea cuvinte. Evident asta implica faptul ca poti repeta la nesfarsit asemenea limbaj, sub poala slujitorilor sai te vindeci de pacate orice ai face, nu-i asa?

      Ștergere
  12. La un asemenea raspuns cu care faci de rusine rasa umana prin gandirea ta, nici nu mai meriti un raspuns.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La asemenea afirmaţie din inchiertura degetelor, faci cinste ignoranţei şi intoleranţei umane, nu te pune nimeni să te bagi în seamă dacă nu ai nimic de zis! Sau te pune?? Vreo chemare divină?

      Eu zic să răspunzi măcar ca să nu te acoperi de ridicolul specific cu care se acoperă cel care în locul unei argumentaţii cât de cât, atât cât poate, preferă super-tehnologia de tip "struţ în deşert"!

      Propun să se betoneze deşerturile!.... Mai ales alea mentale!

      Ștergere
    2. CRISTIAN, fara cont

      ...si uite ca nu m-am inselat... sub poala slujitorilor sai te vindeci de pacate orice ai face, nu-i asa?

      Ștergere
  13. 'tampenii elucubrate de niste oameni din epoca fierului..'..greseala ta godless, e ca subestimezi realizarile anticilor. pai oamenii aia incepand cu epoca pietrei(asa..rupti de foame, nespalati si 'primitivi') au fost mai destepti ca noi 'modernii' si au ridicat niste constructii ciclopice (megalitice)inclusiv unele scufundate in ocean sau aflate la mare altitudine, pe baza unor cunostiinte avansate de matematica si astronomie, cam peste tot in lume. astazi constructii de genul asta sunt imposibil de realizat din cauza costurilor imense.dovezile le gasesti pe net.
    (tot io)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. .. iar greşeala ta este că le "dedici" elucurbaţii unor oameni care chiar cunoşteau multe lucruri şi care e foarte posibil să nu fi spus prostii, sau cel puţin nu mari! Iar dacă au spus, habar nu ai care era contextul în care au făcut-o, care erau sentimentele lor legate de cele zise etc. Or fi fost şi dintre ei care au mai luat-o pe arătură, dar generalizarea asta e ridicolă, ilogică şi imposibil de dovedit! Putem însă să-i observăm pe cei care astăzi, deşi au foarte multă cunoaştere la îndemână, preferă să viseze la abureli, numai pentru că nu le convine că o să moară, iar cineva le-a promis un loc cu verdeaţă, aşa că.. no problem! Personal le găsesc multe circumstanţe atenuante, dar nu aşa multe ca celor din epoca fierului!

      Ștergere
  14. Faptul ca unii pot avea cunostinte de matematica sau de astronomie nu-i impiedica sa elucubreze tot felul de ineptii. Poti sa dai peste ei chiar si in ziua de astazi, in era informatiei, daramite prin vremurile in care cunoasterea era putina si greu accesibila.

    RăspundețiȘtergere
  15. Salut godless. Iti citesc de foarte mult timp articolele, ai foarte multa dreptate in legatura cu aceasta "speranta". Din pacate eu m-am nascut intr-o familie de indoctrinati, niste oameni spalati pe creier. In loc sa ma duca la un psiholog cand eram mai mic, ei au ales sa se "roage" pentru mine, ca vezi "doamne" poate ma va ajuta "bunul", pardon ratatul de d-zeu. Boala s-a agravat si acum ma lupt foarte greu cu ea. Din pacate asta e rezultatul acestor religii, inventate de niste oameni foarte destepti. Sper ca in maxim 50 de ani sa dispara toate religiile, sa ne trezim odata la realitate !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuze că mă bag, dar din aceste câteva rânduri pe care le-ai scris, mie îmi pare că totuşi exişti şi, cu luptă sau fără luptă, reuşeşti să gândeşti departe de limitele ce au încercat unii să ţi le pună!
      Numai bine!

      Ștergere
    2. Unii spun ca estimarea de 50 de ani e prea pesimista. Adevarul este ca e foarte dificil sa faci astfel de predictii in epoca in care traim noi. Lucrurile in ziua de astazi se shimba cu o viteza mult mai mare decat se schimbau acum 100 de ani si a face predictii absolute in acest punct este analog cu a calcula derivata unor functii prin punctele prin care nu-s derivabile. Totusi, de crapat religia va crapa, probabilitatea de-a renaste cumva in epoca informatiei este infima. De fapt singura posibilitate ca religia sa renasca este aceea ca internetul sa dispara. Rational este totusi sa perseveram in continuare in criticarea si desfiintarea progresiva a ideologiilor religioase. Fiecare om care este scos de scos de sub imperiul religiei reprezinta un profit inestimabil atat pentru el cat si pentru ceilalti. Cu cat mai repede, cu atat mai bine.

      Ștergere
  16. Luke, nu cred ca m-am facut bine inteles. Eu am vrut sa evidentiez unde se ajunge din cauza acestei doctrine religioase in anumite familii. Ca pot sa ma descurc si singur e partea a 2-a ;).

    RăspundețiȘtergere
  17. Inseamna ca de fapt speranta este un mod de a te minti frumos pe tine insuti. Care nu te face mai fericit, ci doar iti prelungeste ruperea de realitate

    RăspundețiȘtergere
  18. RATATI SUNTETI VOI...NU DUMNEZEU...SUNTETI INCONSTIENTI...CE VRETI SA DEMONSTRATI?...CA NU EXISTA DUMNEZEU?...CU CE VA AJUTA?...CE CREDETI CA O SA SCHIMBATI VOI PRIN ASTA?...O SA VA SCHIMBATI IN INTERIOR...DUMNEZEU VA DAT VIATA...VA IUBIT...SI INCA VA IUBESTE SI VA INTINDE MANA...DAR VOI CA NISTE INCONSTIENTI SI CU UN RATIONAMENT DE TOT RASUL SI TOATA RUSINEA INCERCATI SA ARGUMENTATI CA NU EXISTA...ASTA E...IMI PARE RAU PT VOI...DACA O SA CONTINUATI TOT ASA O SA VA PIERDETI SUFLETUL...CONTINUATI SA II INTOARCETI SPATELE...O SA VEDETI VOI...DUMNEZEU E BUN...DAR E SI DREPT...NU OI FI EU SFANT...DAR CRED IN EL...SI STIU CA MA IUBESTE...DEAIA LAM LUAT DE MANA SI AM INTORS FATA LA EL...SI AM ALES CALEA CEA DREAPTA...CAITIVA PANA NU O SA FIE PREA TARZIU!!!...DUMNEZEU VA POATE IERTA SI IN ULTIMA CLIPA...NUMAI SA CREDETI SU ADEVARAT IN EL...SAL IUBITI...SAI CERETI AJUTORUL...SA VORBITI CU EL...SA VA RUGATI LA EL...SI SA NU SPUNETI DOAR VORBE GOALE...INTOARCETIVA LA EL...PANA NU E PREA TARZIU!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...SA VORBITI CU EL...

      Adica sa monologhez...

      - Nu m-as ruga pentru sanatate si viata indelungata daca as face sport si as avea o dieta sanatoasa, dar lucru acesta implica efort fizic si psihic. Si cum as putea face asta daca sunt prea lenes?!
      - Nu m-as ruga pentru noroc si bunastare in viata daca as munci mai mult, dar lucrul acesta implica efort fizic si psihic. Si cum as putea face asta daca sunt prea lenes?!
      - Nu m-as ruga pentru copii mari, buni, ascultatori si care sa ajunga ceva in viata daca as aloca timpul meu pentru educatia lor, dar lucrul acesta implica efort fizic si psihic. Si cum as putea face asta daca sunt prea lenes?!

      Mai bine AS SPERA "sa-mi pice din cer" sanatatea, viata indelungata, norocul, bunastarea, educatia copiilor, decat SA FAC ceva in acest sens.
      Am inteles bine ceea ce tocmai ai spus, nu-i asa?!

      Ștergere
    2. ...SUNTETI INCONSTIENTI...CE VRETI SA DEMONSTRATI?...CA NU EXISTA DUMNEZEU?...CU CE VA AJUTA?...CE CREDETI CA O SA SCHIMBATI VOI PRIN ASTA?...

      Imagineaza-ti ca tocmai ai aflat ca nu exista Dumnezeu. Ce ai putea sa spui in cateva cuvinte la auzul acestui lucru?

      P.S.: Daca incepi propaganda ieftina cum ca nu se poate asa ceva si ca sunt un blasfemiator, mai bine abtine-te. Eu iti propun doar un exercitiu de imaginatie, sa vad cum sta treaba cu SPERANTA.

      Ștergere
  19. GODLESS...CE NUME!...PAI DACA O SA O TII TOT ASA CHIAR CA VEI FI...CUM SA SPUN...FARA DUMNEZEU!...SI CREDEMA...MAI INTOARCEI SPATELE...CA O SA ARZI IN INFERN PT O ETERNITATE...UITETE IN DICTIONAR LA SUBSTANTIVUL "ETERNITATE"...SPER CA INTELEGI CE VREAU SA SPUN...DA...DURERE...RUSINE...AGONIE...URGIE...INTRUN CUVANT: IAD...TREABA TA...E SPRE BINELE TAU...URMEAZA CALEA DOMNULUI SI VEI AVEA PARTE DE EL

    RăspundețiȘtergere
  20. P.S. ANONIMUL DE LA 16:42 E ACELASI DE LA 16:32 DE PE 28 IUNIE...IAR EU SUNT ACELASI

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. Nene sau tanti, ce vei fi tu... Pune mana si citeste despre ateism, ca sa afli macar ce inseamna. Ateii nu cred ca exista un astfel de d-zeu precum tu nu crezi ca vine acum Baba Cloanta si te mananca. Sa vorbesti la atei despre cat de tare si de fioros e dumnezeul tau este ca si cum le-ai vorbi depsre cat de fioroasa e Baba Cloanta si ce matura zburatoare are. Intreaba-te cat de tare iti este tie frica de zeul musulman sau de cei hindusi si ai sa afli cat de tare imi este mie frica toti acestia, cu dumnezeul tau laolalta.

      2. Dar daca ar exista acest d-zeu de ce are nevoie sa ma arda pe mine in infern o eternitate? Nu poate sa doarma fara, nu poate sa-si bea cafeaua daca nu sunt eu in infern, care-ar fi problema lui in opinia ta?
      Periculos dumnezeu, daca-i intorci spatele este in stare sa te tortureze o eternitate. Tu de ce te inchini la mizeria asta suprema, de frica?

      Ștergere
    2. Parca era milostiv si iertator. Brusc s-a transformat in Bau-Bau? Ce chestie...

      Ștergere