Credincioșii, nervoși pe atei

    Cea mai recenta intamplare care a tulburat comunitatea ateilor din Romania a fost stergerea catorva pagini si grupuri ateiste de catre Facebook, la sugestia, cu bunavointa si concursul catorva credinciosi.  

    Tin pe aceasta cale sa le multumesc acestor credinciosi, oricine ar fi ei, si sa le urez la mai multe astfel de ispravi marete si impliniri glorioase, savarsite prin puterea lui dumnezeu, adica a necunoasterii. Eu sunt convins ca acei oameni sunt bine intentionati, ca ei au crezut ca fac un lucru bun pentru religia lor, dar rezultatul este exact pe invers si acestia n-au reusit decat sa mai decoloreze putin cioara vopsita cu care umbla aceasta religie.

    Cioara ortodoxa este vopsita in alb si prezentata ca fiind porumbelul pacii. Ei bine, porumbelul pacii nu se ocupa cu distrugerea locurilor virtuale de intalnire a unor oameni care nu fac decat sa se distreze, pe baza unor propozitii si idei ce nu pot admite altceva decat distractie. Cum sa nu razi de teoria conform careia femeia a fost facuta din coasta unui barbat sau de teoria conform careia universul a inceput odata cu sumerienii, facut fiind de o creatura magica? N-ai cum sa nu te distrezi, cel putin in primele cateva instante in care gasesti indivizi ce reprezinta aceste teorii la modul serios; e adevarat ca dupa ceva vreme rasul cam dispare si incepi sa te intrebi ce s-a intamplat cu acesti indivizi si de ce sustin astfel de pareri deplasate.

    Exista o ipoteza care spune ca ritualurile si miturile religioase produc coeziune sporita intre cei care le impartasesc, cu cat sunt mai absurde, mai criptice si mai greu de implinit, si probabil ca exista ceva adevar in aceasta ipoteza. Dar credinta in lucruri absurde si nedovedite nu produce doar coeziune intre membrii unei comunitati, ci poate sa produca si disensiuni sau distrugerea acelei comunitati.

   Avem in istorie foarte putine exemple de ideologii sau de idei exterminate din sfera sociala prin metoda folosita de credinciosii nostri, iar cine crede ca daca darama o biserica va decrestina crestini si ca daca sterge un grup de facebook ateist ii va face pe aceia sa uite ca sunt atei se inseala grav. Avem insa in istorie foarte multe de ideologii care s-au raspandit tocmai din cauza represiunii indreptata impotriva lor, represiune care nu este decat una dintre cele mai tari si mai potente forme de publicitate. Stimabilii credinciosi au reusit fara intentie si gratis, sa faca ateismului o bruma de publicitate nesperata.

    Pe de alta parte, tot dezinformarea si informatiile mincinoase i-au calauzit pe crestinii nostri sa conlucreze la desfiintarea grupurilor ateiste si blasfemice, crezand ca in confruntarea ideologica dintre aceste doua parti ei vor iesi cumva mai bine chiar daca sunt pe post de agresori. N-au iesit bine si de regula, pozitia de agresor nu da bine la public pe termen lung, toata lumea civilizata stie asta: cei care pot, isi conduc afacerile in asa fel incat sa nu agreseze pe nimeni, iar cei care nu pot sa nu agreseze macar au un aparat tare de propaganda, care minte cu nerusinare negand agresiunea.

   Nu in ultimul rand, acele comunitati erau niste sisteme care existau intr-o stare de relativ echilibru; oamenii erau multumiti ca puteau schimba o vorba cu alti atei si ca pot face haz de numele lui D-zeu. Toti erau fericiti pentru ca puteau sa socializeze intre ei, sa-si schimbe impresii despre revelatiile ateiste si minunile stiintei, iar acum sunt mai preocupati de cum vor face ca sa puna pe picioare organizatii serioase care sa le apere drepturile si cum pot sa-si petreaca timpul intr-un mod mai daunator pentru credintele in dumnezei si magie.

    Sa fi cunoscut credinciosii nervosi teoria evolutiei, aceea care spune ca un organism este fortat sa evolueze atunci cand este supus la o presiune din partea mediului, poate s-ar fi gandit mai indelung inainte de-a faptui fapta. Sa fi cunoscut teoria evolutiei n-ar mai fi atat de nervosi pe atei, ba chiar le-ar multumi pentru presiunea constanta pe care o au exercitat-o si pe care o exercita asupra dogmelor religioase, presiune care le muta pe acestea de sute de ani mai departe de falsitate si mai aproape de adevar. Si este acum in secolul XXI aceasta presiune foarte sporita, deoarece doctrinele religioase sunt cam in urma fata de alte directii de dezvoltare ale umanitatii; mult prea in urma.