Ce înseamnă sclav în opinia mea

Sclavia desemnează condiţia umană a persoanelor (sclavii) care lucrează pentru un stăpân fără remuneraţie şi ce nu dispun de drepturi asupra propriei persoane.

Asta scrie pe wikipedia românească despre sclavi. Şi daca asta este o definiţie corectă, eu sunt Iisus Christos reîncarnat în ateu. În prima parte a "definiţiei" este implicată noţiunea de "remuneraţie" - care reprezintă un trafic de servicii virtuale între doi indivizi sau între două grupuri sociale. Se naşte următoarea întrebare: În caz că sclavul, în loc să fie remunerat cu 0 lei este remunerat cu 1 leu, înseamnă că nu mai este sclav, deoarece este remunerat cu o sumă diferită de 0?

Cum se stabileşte limita, în funcţie de remuneraţie, astfel încât cei care sunt remuneraţi sub acea limită să poată fi numiţi sclavi, iar cei care sunt remuneraţi peste acea limită să poată fi numiţi nesclavi? Este, bineînţeles o întrebare retorică, menită a-l responsabiliza pe cel care este sclav, dar consideră că nu este, şi nici nu realizează faptul că este.

Mai continuă definiţia noastră cu sintagma "nu dispun de drepturi asupra propriei persoane". Oare ce vrea să însemne asta? Dreptul la avort, de exemplu poate fi calificat ca drept asupra propriei persoane a femeilor? În caz că da, toate femeile din Polonia sunt nişte sclave. (în secolul XXI) . Ce înseamnă mai exact drept asupra propriei persoane?

Este doar o exprimare foarte vagă şi care, după cum bine ştim, a suferit modificări pe parcursul timpului şi pe parcursul maturizării speciei umane. Ceea ce ar vrea de fapt să releve sintagma de sclav, prin "lipsa de drepturi asupra propriei persoane" este de fapt lipsa unui singur drept: dreptul de a lua decizii care vizează propria persoană. Odată ce societatea s-a născut, a apărut şi moralitatea, şi odată cu ea sclavia. Un om singur, pe o insulă pustie, doar acela este absolut liber. Orice îi este permis. Orice doi oameni care împărtăşesc un singur lucru încep uşor să fie unul sclavul altuia, deoarece deciziile unuia vor viza inevitabil persoana celuilalt. Este un truistic fapt care ţine de mecanică şi de interacţiunea a două corpuri.

Simpla acţiune de a socializa sau de a interacţiona cu alţi oameni se traduce prin faptul că unii iau decizii care îi afectează pe ceilalţi. Trist este că din această situaţie nu există ieşire sau cel puţin eu nu o întrevăd. Ceea ce este clar deocamdată, este că opusul sclaviei, adică libertatea, poate fi maximizată prin mininizarea impactului pe care le au deciziile celorlalţi asupra individului x.
Cele mai importante forme de existenţă ale societăţii umane care promovează sclavagismul sunt statul şi "democraţia". Acestea două vizează luarea unei decizii în primul caz de către un grup foarte mic pentru cei mulţi, şi în al doilea luarea unei decizii de către cei mulţi pentru cei puţini. Ceea ce în aceste cazuri foarte defect este faptul că niciunde nu este implicată în vreun fel corectitudinea, realismul şi beneficiul comun posibil al acelei decizii care urmează a fi luată.

Ca un sistem social să fie funcţional şi etic, atunci, modalităţile prin care sunt luate decizii de către unii membri asupra celorlalţi ar trebui să aibă drept caracteristică esenţială viabilitatea şi maximizarea libertăţii indivizilor, nimic altceva, aşa cum se întâmplă în cazul de faţă.

Singurul sistem care în opinia mea ar fi etic, sau cel puţin ar tinde să fie unul etic, este dictatura raţionalismului, şi când spun asta nu mă refer la dictatura unor oameni, fie ei chiar şi raţionali, ci la dictatura unei anume ideologii, cam în acelaşi fel în care în capul credincioşilor dictează iraţionalismul şi credinţa oarbă în dumnezeul ignoranţei. Aceasta nu numai că ar duce la uniformizarea concepţiilor apartenenţilor la specie, (chestiune pe care o urmăresc de obiecei sistemele totalitare, cu alte scopuri, însă) dar, aceasta întâmplându-se va duce la eliminarea existenţei unor decizii care sunt contrare una alteia. Ca să dau un exemplu - toată lumea ar considera că actualii candidaţi la prezidenţiale sunt imorali deoarece folosesc credinţele mistice pentru a acumula voturi, în loc să prezinte programe viabile care pot fi analizate în mod raţional.

Poate pare ciudat, dar în momentul în care toţi indivizii unui grup iau aceeaşi decizie prin simplul fapt că sunt circuitaţi la fel (cu circuite eminamente raţionale), atunci, nimeni nu mai decide pentru nimeni, deci sclavia ar fi eliminată în mod natural. Mi se pare ceva deosebit de simplu şi de avantajos pentru noi toţi şi sunt foarte nervos pe cei care consideră că ignoranţa altora îi face pe ei să beneficieze. Pe termen lung, ignoranţa altora nu poate aduce nimănui vreun avantaj, ci doar mimează nişte avantaje care nu sunt reale.

De aceea voi milita în continuare pentru raţionalism, şi, mai rău de asta voi fi un fanatic împotriva iraţionalismului, care este cea mai dreaptă cale către segregaţie şi către dependenţa indivizilor unii de alţii. Sper că am reuşit să pun nişte întrebari serioase cuiva.