Morala creştină - de sorginte divină sau umană? - III

Tot nu m-am săturat să vorbesc despre moralitatea creştină, deoarece mi se pare absurd modul în care religioşii au deturnat setul de reguli de comportament evoluat prin selecţie naturală şi apoi prin selecţie culturală, numit moralitate şi şi l-au asumat ca şi când ar fi avut vreo atribuţie în generarea lui.

Singura atribuţie pe care au avut-o şi încă o au religioşii este aceea de-a stagna evoluţia continuă a moralităţii şi o vor face în continuare, în conformitate cu cărţile lor sfinte care datează de pe vremea când era moral să omori cu pietre o femeie care a fost violată (deoarece îşi dezonorase familia).

Recunosc - morala mea ateistă, învăţată de la părinţii mei şi apoi rafinată de lecturile de psihologie evoluţionistă, psihologie socială, sociobiologie, antropologie, filozofie şi alte nenorociri din astea care se intersectează din părţi cu Biblia, mă face să mă gândesc că şi teologii fac parte din aceeaşi specie cu mine, că au familie, copii, că trebuie sa-i întreţină pe aceia, că poate au fost îndoctrinaţi şi ei cu religia creştină atunci când erau copii, că poate părinţii lor le-au spus că e bine să-i slujească lui Dumnezeu, că poate chiar dacă acum nu mai cred, nu mai au cum să iasă de pe drumul pe care au apucat-o din cauză că s-ar sinucide social, că sunt la fel de mamifere ca şi alţii şi că mai bine ar muri decât să devină din teolog cerşetor, că poate nu am eu dreptul de-a decide destinul lor, şi aşa mai departe...

Mare noroc au că nu m-am născut în vreo cultură echivalentă cu cea a Evului Mediu (acolo unde vor să ne aducă ei), că de iute la mânie, sunt iute! Cum prind ţânţarul că mă suge de sînge, cum îl pleznesc. N-aş fi avut nici o milă pentru ei.

Şi când îi văd cum mint de rup pe seama moralei creştine care e venită de la Dumnezeu, tot sper că în viitorul îndepărtat, ipocrizia de acest tip va fi măcar amendată. Măcar amendată la nivel social.
Ei când spun asta, contrazic primele versete din scriptura aia nenorocită a lor, n-au cum să nu le fi citit:

Geneza 3:1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?"

Geneza 3:2 Femeia a răspuns şarpelui: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină."

Geneza 3:3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: "Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi."

Geneza 3:4 Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri:

Geneza 3:5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Geneza 3:6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

Aşa, stimaţi atei şi nestimaţi creştini (deoarece nu ştiţi ce scrie în Biblie) a intrat omul în posesia moralităţii (creştine sau nu). Prin interacţiunea complexă dintre şarpe, pomul cunoştinţei, şi Eva, şi în ciuda lui Dumnezeu, care a lăsat instrucţiuni precise care stipulau că omul nu are voie să cunoască ceea ce este bine şi ceea ce este rău, adică să fie moral.

Cum poate să spună cineva că moralitatea vine de la Dumnezeu, când moralitatea vine, conform religiei creştine dintr-un pom, la sugestia unui şarpe, prin pofta femeii şi în ciuda lui Dumnezeu? Iar Dumnezeu a fost atât de înciudat pentru acest fapt încât i-a izgonit din Eden pe Adam şi Eva şi i-a pedepsit crunt până la a n-şpea speţă pe copiii lor.

Asta până cînd i-a venit ideea strălucită de-a trimite pe Sfântul Duh pe pământ ca să o anunţe pe Maria că, vrând-nevrând o să facă sex cu el, pentru a-l concepe pe Hristos, care ulterior va fi torturat şi sacrificat pentru păcatul inexistent al Evei, inventat de Dumnezeu, deoarece Eva nu avea cum să păcătuiască în lipsa simţului moral.

Ce păcat că Dumnezeu n-a mâncat şi el din acel copac, probabil are alergie la vegetale. Că dacă mânca poate găsea şi el o soluţie mai bună decât torturarea unui nevinovat pentru nepăcatele altor nevinovaţi. Chiar daca aş da cu zarul tot aş ajunge la nişte soluţii mai morale decât acelea la care ajunge dumnezeul creştinesc.

Lăsând aceste absurdităţi deoparte, pe care teologii le promovează ca şi când ar avea vreo valoare afară de cea umoristică, stau şi contemplu situaţia în care singurul mod de acţiune al unui ateu împotriva regilor absurdului sunt doar nişte cuvinte, deoarece moralitatea mea ateistă îmi zice că libertatea de exprimare este sfântă (ca şi blasfemia dealtfel) şi îmi imaginez cum m-ar fi pregătit la foc mic teologii acum vreo 300 de ani pentru ceea ce spun, teologând teologic dacă e bine să mă pună la pripon, la rotisor sau la cazan.

Clar nu există Dumnezeu drept - asta nu e dreptate!