BOR şi Securitatea

    Aşa după cum bine ştim, vânzătorii de servicii inexistente numiţi popi, nu pot fi verificaţi de către CNSAS decât la solicitarea conducerii ocultului de care aparţin. În traducere: toţi românii sunt egali în faţa legii numai că popii sunt mai egali decât restul! Sau, ocultele religioase, pe lângă faptul că sunt autonome faţă de stat, sunt autonome şi faţă de lege. Iar atunci când legea spune altfel, atunci ea este modificată în favoarea preoţilor aşa cum de altfel s-a şi întâmplat. 

    Se poate observa un tipar comun Bisericii Catolice şi Bisericii Ortodoxe Române, două instituţii care susţin că este necesar ca ele să îşi administreze singure scandalurile din interior, şi care în fapt sunt dispuse să treacă peste orice standard moral pentru a-şi menţine o imagine complet diferită de cea reală, o imagine cu desăvârşire mincinoasă. În timp ce catolicii au suferit o catastrofă reputaţională prin explozia numarului de preoţi pedofili expuşi în adevărata lor splendoare, Biserica Ortodoxă din România s-a fofilat pe lângă clasa conducătoare şi a evitat un dezastru care ar fi putut fi mult mai dur decât cel creat de pedofilia din sânul Bisericii Catolice.
    Cel puţin pedofilii sunt nişte psihopaţi de la care nu prea există pretenţii decât din partea spitalului de psihiatrie, însă popii ortodocşi informatori la Securitate fac parte din cea mai urâtă şi mai sinistră specie de şarlatani, aceea a detractorilor, a turnătorilor profesionişti, jigodii umane lipsite de orice fel de scrupule, indivizi care ar trebui expuşi de urgenţă în sectorul public la capitolul "AŞA NU!". Cu atât mai obscen este faptul, din cauză că acest tip de turnător, are în sfera ocultului religios funcţia de duhovnic, de om la care alţii se duc să se confeseze, să-şi exprime problemele intime şi secretele, unul căruia "deontologia profesională" i-ar interzice să facă orice fel de uz de informaţiile obţinute în acest fel. 

    Să se gândească cineva cam ce efect ar fi avut asupra a ceea ce numesc ortodocşii "spovedanie" expunerea în mass-media a celor două sute de dosare de prelaţi care erau pe rol la CNSAS cu câteva zile înainte de-a fi modificată legea.

    Să se gândească cineva cum ar mai fi apărut popii pe ecranele televizoarele incriminând regimul comunist "ateu", acela pentru care colegii lor de breaslă au turnat cu spor ce-au ascultat la spovedanie. Când tocmai şeful lor, Teoctist Arăpaşu, ridica nişte imnuri de slavă conducătorului iubit care l-ar fi făcut pe Yahve să moară de invidie, credeţi că ceilalţi slujitori ai Partidului Ortodox Român făceau notă discordantă cu direcţia impusă de la centru?

    Acum nu putem decât să ne imaginăm cum ar fi fost, datorită unor politicieni care nu reprezintă interesele populaţiei ci interesele unor clici mafiote şi ale unor organizaţii infestate de specimene imorale care îşi adjudecă rolul de garant şi ocrotitor al moralităţii în spaţiul românesc, cu maximă ipocrizie şi neruşinare. 

    Lăsând aceste aspecte deoparte,  modificarea legii, este din punct de vedere logic o aberaţie. Să laşi la latitudinea bisericii decizia de-a solicita cercetarea dosarului vreunuia dintre susţinătorii ei este ca şi cum te-ai duce la la un infractor de drept comun şi ai aştepta ca acesta să se pedepsească singur, construindu-şi propria puşcărie pentru ispăşirea pedepsei. La fel, să acorzi bisericii decizia de-a solicita cercetarea dosarului vreunui popă suspectat de colaborare cu Securitatea este ca şi cum ai oferi lui Gregorian Bivolaru ultimul cuvânt în ceea ce priveşte cercetarea colaborării cu securitatea al vreunui membru al MISA. Dacă vrea Gregorian, i se publică dosarul, dacă nu vrea Gregorian, nu i se publică. În viziunea legiuitorului român, legea se aplică după cum li se năzare cultelor religioase, nu după cum e just. Acest legiuitor este un legiuitor de factură teocrată, aservit intereselor BOR, nu intereselor cetăţenilor şi ca atare vă pun în vedere ca la următorul vot să nu uitaţi să nu votaţi sub nici o formă astfel de indivizi, fie ei din PNL, PSD, PDL sau alte grupări care nu au nici un fel de respect pentru adevăr şi pentru utilitate publică ci doar pentru propria lor propăşire, întocmai ca popii turnători la Securitate. 

     Atunci când asociaţia de vânzători de mitologie şi ocult are parte de un tratament diferit din partea unei instituţii publice în comparaţie cu cetăţeanul obişnuit, acel stat nu mai este demult unul secular ci unul cu grave deraieri teocratice, iar acest fapt ar trebui să ridice nişte semne de întrebare în minţile acelora cărora încă nu visează la dreptate şi adevăr doar în viaţa de după moarte.

Teocraţia tâmpeşte România. Luaţi poziţie!