Fraudă la nivel naţional

Creştinismul aplicat - fraudă la nivel naţional (de fapt internaţional).

Toate "serviciile" prestate de popi - botez, căsătorie religioasă, înmormântare, pomeni, draci, laci şi crocolaci presupun pentru platnicul creştin răsplata după moarte.

Numai şi numai după moarte, niciodată în timpul vieţii. În timpul vieţii suferinţa (mai ales aia provocată de sărăcie) e o virtute creştină care îţi va aduce mari bogăţii (bineînţeles, tot după moarte).

Dacă le dai bani - nu mai arzi în Iad (după ce mori).
Dacă le dai bani - o să bei bere cu Cristos în Rai şi o să poţi să-l slăveşti pe Dumnezeu, pe care nu l-ai mai putea slăvi dacă ai fi torturat la cazanul cu smoală pentru eternitate (după moarte) - ceea ce este foarte probabil să se întâmple, în cazul în care rudele tale nu le dau bani popilor ca să te înmormânteze cu o slujbă magico-religioasă prin invocarea la modul sclavagist al tiranului absolut:

- Iarta-ne Doamne!
- Miluieşte-ne Doamne!
- Iartă-l pe robul tău Paraschiv...
- Suntem toţi robii tăi - sclavii lui Dumnezeu...
- Apără-ne şi de dracu' că noi nu putem s-o facem, suntem vai de mama noastră fără tine, stăpânule de sclavi care eşti.
- Suntem toţi nişte nimicuri în faţa ta, la fel cum şi tu eşti un nimic în faţa ateilor nenorociţi care trebuie omorâţi cu pietre deoarece fac mişto de tine, Doamneeee...

O viaţă de creştin - o viaţă de achiziţie a serviciilor de care nu o să beneficiezi decât după moarte.

Până şi vrăjitorii, astrologii, ghicitorii în creieri de coropişniţe, comersanţii de piei de cloşcă, vânzătorii de cimpoaie din piele de ţanţar, vânătorii de fantome şi bioenergeticienii telepaţi şi urinoterapeuţi au decenţa să pretindă că rezultatul teoriilor lor pseudoştiinţifico-fantastice o să producă un rezultat în realitate.

Dintre toate speciile de şarlatanie şi escrocherie, cea mai ţicnită şi mai obscenă este aceea care pretinde că trebuie să plăteşti pentru ceva ce nu vei vedea niciodată. De la creştini oricum nu aveam pretenţii, deoarece acolo, la ei în creştinism, să fii sărac cu duhul e un scop în viaţă. Ceea ce este foarte grav este că există atei care participă la aceste festivaluri ale absurdului importate din epoca ignoranţei speciei umane şi care aduc tot felul de argumente ilogice pentru a scăpa de datoria morală de-a refuza să participe la această stupidă mascaradă creştină.

Ascultaţi-mă şi credeţi-mă când vă spun că toţi ateiştii cate păcătuiesc astfel împotriva raţiunii şi a decenţei vor fi arşi pentru eternitate în Iadul ateist, unde domnesc Bakunin şi cu Hitchens până când o să le sfârâie toţi neuronii ăia care nu au funcţionat cum trebuie atunci când a trebuit.

Iar asta, se va întâmpla, bineînţeles, tot după moarte.