Anacronismul religiei în secolul XXI

Principalele funcţii ale religiei în epocile de mult apuse au fost acestea:

- Oferirea de explicaţii pentru procesele naturale şi întrebările existenţiale

- Menţinerea iluziei unei vieţi alternative în scopul reducerii suferinţei provocate de moartea în masă şi aparent arbitrară a membrilor speciei Homo Sapiens.

Să ne imaginăm tabloul din acele vremuri întunecate: oamenii nu ştiau ce sunt fulgerele, curcubeul, de ce se produc inundaţii, furtuni, de ce se produc cutremure, ce formă are planeta, ce înseamnă punctele albe de pe cer care apăreau în timpul nopţii, de ce există maree, de ce obiectele aruncate cad întotdeauna pe pământ, unii dintre ei ar fi putut da peste nişte fosile de dinozauri şi ar fi privit cu groază la oasele imense, de ce gândesc şi sunt diferiţi de animale, de ce unii au depresii psihice iar alţii suferă de schizofrenie  - şi lista poate continua la nesfârşit dacă luăm interviu unui copil curios care abia a învăţat să vorbească.

Inevitabil în contextul unei asemenea incertitudini, oamenii au dat naştere unei lumi fantasmagorice de dumnezei şi draci, balauri, spirite şi forţe supranaturale în faţa cărora ei nu aveau nici un fel de opţiune în afară de a se supune.

Tot în această epocă de tristă amintire pentru specia umană pe care religioşii adeseori o ridică în slăvi, speranţa de viaţă era de 30-40 de ani, iar cei care ajungeau la 50 se puteau chema de-a dreptul matusalemici. Foametea generală era adeseori pe post de regulă. Mortalitatea infantilă era de 30%; în timp ce femeile puteau foarte bine să moară la orice naştere, bărbaţii se omorau unii pe alţii pe motive mult mai variate decât lipsa teritoriului, triburi întregi se ucideau între ele şi lăsau în viaţă doar femeile pentru a le viola sau pentru a le face sclave aşa cum aflăm din Biblie. 

Nimic însă nu producea mai multă suferinţă decât catastrofele naturale, bolile şi epidemiile care făceau masacru. Nu existau oameni care să nu aibă mai multe rude şi prieteni pe tărâmul umbrelor şi de aici miturile diverse ale vieţilor ulterioare care oferă speranţa reîntâlnirii cu cei decedaţi.

Să ne uităm acum în prezent - filozofie, psihiatrie, psihologie, fiziologie, medicină, matematică, fizică, astronomie, cosmologie, logică, sociologie, evoluţionism, drepturile omului, chimie, ecologie, informatică, statistică, economie, geografie, agronomie, inginerie, vaccinuri, medicamente, chirurgie, consiliere psihologică, speranţă de viaţă de 80 de ani (mai mult decât să te plictiseşti de viaţă), distracţii şi informaţie, curent electric, sateliţi, telescoape, microscoape, navete spaţiale, telecomunicaţii mobile şi internet.

Inputurile informaţionale care ar duce la inventarea de monştri, dumnezei şi draci, balauri şi alte fiinţe supranaturale cu puteri nemărginite nu mai există. Chiar dacă acele instincte care ar putea fi activate de căre acele inputuri informaţionale mai există, aşa cum vedem prin Africa, în ţări în care educaţia sau bunăstarea sunt încă nişte vise, în ţările europene frica de moarte şi stupefacţia în faţa fenomenelor naturale ar trebui să dispară şi odată cu acestea, şi religia. 

Iar adevărul e că acest lucru se întâmplă, dar se întâmplă prea încet. Deoarece de mii de ani, categoriile sociale care s-au adaptat să trăiască de pe urma religiei, adică popii şi cu stăpânii de sclavi, nu vor sa-i dea drumul, ţin cu dinţii de religie iar la noi chiar o predau în şcoală, ştiu ei de ce. Religia merge mână în mână cu sărăcia, lipsa de educaţie şi nivelul scăzut de trai şi toate acestea se potenţează unele pe altele. Totodată religia a suferit mutaţii succesive şi s-a transformat într-un virus care atacă cu precădere copiii neştiutori şi care ştie că un om matur, cu un trai decent şi cu educaţie decentă este imun. Dar, ştiind noi care sunt condiţiile propice virusării omului ştim şi cum se poate scăpa de el.

Că nu putem noi ateii să ridicăm peste noapte nivelul de trai al concetăţenilor, o fi adevărat. Măcar să facem nişte educaţie şi să punem la dispoziţia doritorilor nişte informaţii adevărate, nu relicve ale copilăriei  întunecate şi dureroase a speciei umane, bune de pus într-un muzeu al fosilelor ideologice.

Aşa am predicat astăzi. Amin!