Creştinismul este împotriva familiei

    Astăzi ne vom ocupa succint de nomenclatura religioasă în ceea ce priveşte personalul clerical şi zeii creştini.  Popii nu se numesc doar popi ci şi părinţi; călugăriţele sunt măicuţe, Dumnezeu este "tatăl ceresc", călugării sunt fraţi, popii mai renumiţi sunt numiţi sfinţi părinţi, iar tovarăşul Daniel Ciobotea e supranumit patriarh. Ceva este în neregulă aici. Cum pot fi călugăriţele maici când teoretic ar trebui să fie virgine? Un popă este părintele meu? Imposibil; tata nu e pop şi nici mama popă. Dacă Dumnezeu e tatăl nostru atunci cine este mama noastră? Astfel de întrebări pot fi puse mult şi bine iar religioşii nu pot decât să deraieze în metafizica metaforică a meandrelor irealităţii.

     Aceasta nu este decât o altă tehnică religioasă de-a deturna în folosul ei terminologia folosită în cadrul familiei. Terminologia familială evocă destul de multe şi puternice sentimente în cazul oricărui individ, deoarece părinţii sunt sursa primară de informaţii, de hrană, afecţiune şi securitate. Majoritatea nu conştientizează acest fapt tocmai din cauza încărcăturii emoţionale care îi leagă de familie. Pe de altă parte, amintirile din frageda pruncie, de pe vremea când pruncul nici nu ştia să vorbească sunt foarte bine stocate prin creier ca orice informaţii care sunt esenţiale pentru supravieţuire. 

    Deci cu informaţii, hrană, afecţiune şi securitate este asociat termenul de părinte care, printr-o nefericită întâmplare a ajuns să fie revendicat de religia creştină (printre altele). O tehnică de manipulare evoluată nu numai în creştinism ci în majoritatea cultelor de acest tip, care inversează sensurile cuvintelor şi le folosesc pentru propria expansiune. 

    Iată versetele relevante din Evanghelie care decretează desfiinţarea familiei biologice şi înlocuirea ei cu familia creştină:

Matei 12:47 - 50:    
    Atunci cineva I-a zis: "Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine."   
Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: "Cine este mama Mea, şi care sunt fraţii Mei?"
Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: "Iată mama Mea şi fraţii Mei!
Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă."
Matei 10:37:    
    Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. 

    Creştinismul e un fel de înjurătură la adresa speciei care spune că maică-ta nu e maică-ta, iar taică-tu nu e taică-tu. Maică-ta e Hristos, iar pe post de taică-tu sunt Dumnezeu şi cu popii. Astfel, printr-o mârşavă manipulare lingvistică, recunoştinţa şi respectul datorat celor care cu adevărat te-au conceput şi au avut grijă de tine sunt adjudecate popilor, cei care nici nu te-au conceput şi nici altă grijă nu au decât să te introducă în turma de credincioşi care nu doar întâmplător este numită turmă, ci pentru că în cadrul ei există material de muls.

    Ceea ce religiile au înţeles cu mult înainte ca psihologia să apară a fost faptul că manipulând cuvintele pot manipula gândurile oamenilor şi prin urmare acţiunile lor; o chestiune simplă derivată din faptul că oamenii gândesc în cuvinte. Ca şi când răul n-ar fi fost destul, de la religioşi au învăţat şi celelalte tipuri de şarlatani culminând cu apariţia unei întregi industrii de manipulare a cuvintelor, numită marketing. Singurul lucru pe care îl poate face un om pentru a se feri de aceşti specialişti ai decepţiei este să fie la fel de specialist ca ei şi să se întrebe de două ori ce înseamnă un cuvânt, în ce context este folosit şi cu ce scop.