Evoluţie sau creaţie?

    Există actualmente un grup de oameni care provine aproape exclusiv din rândul credincioşilor creştini şi care nu crede în adevărul teoriei evoluţioniste. Am să încerc să arăt de ce aceştia se află într-o mare greşeală care le poate afecta viaţa într-un mod decisiv, şi am să fac acest lucru pe limba lor:

    Întotdeauna evoluţionismul provoacă, nelinişteşte, şi mulţi oameni au trecut printr-o perioadă de frământări, înainte de-a accepta dreapta credinţă în teoria evoluţionistă. Până şi Charles Darwin s-a îndoit multă vreme de adevărul evoluţiei, chiar dacă lui i se revelase acest adevăr într-un mod privat pe vremea când hălăduia prin pustietatea Insulelor Galapagos. El nu a fost convins pe loc ci a ţinut morţiş să demonstreze adevărul evoluţiei crescând porumbei timp de mai mulţi ani şi selectându-i după anumite trăsături. Teoria evoluţionistă a schimbat viaţa a milioane de oameni, şi ţi-o poate schimba şi ţie dacă îţi vei deschide inima şi vei lăsă la o parte pentru un moment orice fel de îndoială.

     Ca să înţelegi evoluţionismul trebuie să crezi că este adevărat, să vrei să crezi că este adevărat, să te rogi cu ardoare să ţi se reveleze adevărul, la fel cum şi mie mi s-a revelat cînd m-am uitat prin atlasul botanic şi prin cel zoologic, ce-i drept, fără să mă rog prea mult. 

     Uite-te la virusuri, la streptococi şi stafilococi, la viermi şi paraziţi, la ploşniţe, purici şi ţânţari, uite-te cum se măncâncă animalele unele pe altele şi cum mor în chinuri groaznice, cum ai putea să crezi că vreun dumnezeu a lăsat lucrurile astfel? Uite-te la păsărele, la floricele, la albinuţe şi la căţelandri, la ursul polar şi la ursul panda, cum ai putea să crezi că aceste vieţuitoare minunate au apărut aici deodată prin magie? Este ca şi cum ai crede că un om ar apărea pe planetă dintr-un accident, dar noi ştim că pentru ca omul să apară este nevoie ca părinţii lui să lucreze din greu şi în repetate rânduri pentru a-l concepe, să transpire efectiv muncind la conceperea lui dintr-un spermatozoid şi un ovul. Noi ştim că omul nu ajunge să existe deodată, ci stă în burta mamei sale vreo nouă luni, timp în care îi dă acesteia dureri de şale, apoi se naşte, e mic, idiot, căcăcios şi plângăcios şi te scoate din toţi pepenii, mai apoi ajunge adolescent şi începe să se certe cu tine şi abia după aceea se maturizează, dar lucrul ăsta nu se întâmplă deodată, pocnind din degete, sau în timpul somnului din vreo coastă, ci într-un timp lung de peste 20 de ani printr-o evoluţie graduală.

    Există multe minuni care atestă adevărul evoluţiei şi mulţi oameni sfinţi care mărturisesc acest adevăr, oameni care au văzut fosile şi apariţia unor specii noi, oameni care au primit revelaţia evoluţiei din morfologie şi biologie moleculară, din embriologie şi distribuţia geografică a organismelor. Noi trebuie să ne încredem în spusele acestora, fără să ne gândim că ar putea să greşească deoarece ei sunt nişte sfinţi oameni de ştiinţă, nişte autorităţi în domeniul lor care ştiu mai bine decât noi despre ce vorbesc. 

     De asemeni nu trebuie să punem la îndoială cuvântul cărţilor sfinte, cum sunt Originea Speciilor a lui Darwin sau Gena Egoistă a lui Dawkins, căci dacă am pune la îndoială cuvântul cărţilor sfinte, atunci cum am mai putea să spunem că sunt sfinte?

     Desigur, nu avem nevoie de cărţi sfinte, nici de profeţi şi nici de minuni, este suficient să ne uităm la un schelet de maimuţoi şi la unul de om, să vedem că sunt aproximativ identice şi lucrurile sunt clare, însă adevărul este că anumite detalii tehnice şi cunoştinţe ne scapă.  Adevărul este că raţiunea noastră nu poate pricepe cum stă treaba cu ADN-ul şi cu bazele lui heterociclice azotate, purinice şi pirimidinice şi că nu putem cunoaşte absolut toate mecanismele evoluţiei şi toată biochimia pe care se întemeiază. 

    Iar  prin părţile pe unde nu ne ajută mintea, noi trebuie să avem credinţă în evoluţie, credinţă neştirbită, şi în evoluţie şi în sfinţii ei parinti, Darwin, Haeckel şi cu ceilalţi oameni de ştiinţă. Noi nu trebuie sa punem la îndoiala adevărul evoluţiei deoarece exista un dragon invizibil în ceruri, un dragon evoluat prin selecţie supranaturală, care o sa ne ardă cu focul lui întru eternitate dacă blasfemiem împotriva sfintei evoluţii. Dacă însa vom apăra sfânta credinţă în evoluţie, atunci au să ne crească aripi printr-o mutaţie ADN şi vom putea zbura până în ceruri unde o sa avem o viaţă eternă în sânul dragonului invizibil iar acolo vom avea tot ceea ce ne vom dori să avem.

    În numele lui Darwin,  al lui Wallace şi al sfântului Dawkins - Archaeopteryx!