De ziua naţională, antinaţionalist

    A fi naţionalist înseamnă a fi aderent la o ideologie care susţine un criteriu de divizare al comunităţilor umane pe baza etniei. Acum, daca vrea cineva să ma întrebe de ce nu consider că naţiunea română e în vreun fel mai presus de alte naţiuni, de ce etnia română nu merită vreun premiu special, pot doar să arăt cu degetul înspre afară, fără alte explicaţii şi să consider că am demonstrat teza. Nu merităm nici un premiu special pentru că suntem români. 

    Pe de altă parte, nu consider nici că alte naţiuni sunt mai presus de noi şi deci nici că acelea ar merita premii speciale şi asta este o poziţie pe care chiar şi naţionaliştii fanatici mi-ar cere sa o justific, deoarece până şi ei ştiu că mănâncă rahat cu polonicul atunci când afirmă că românii sunt mai breji decât alţii. 

    Desigur, norvegienii, suedezii şi danezii sunt mai civilizaţi decât noi şi au un nivel de trai mult mai ridicat, englezii şi evreii au dat oameni de ştiinţă renumiţi, germanii au avut mari filozofi, francezii artişti şi putem continua astfel, însă o întrebare rămâne:

    există ceva ce ţine de a fi norvegian şi te face civilizat, există ceva ce ţine de a fi german şi te face filozof, ceva ce ţine de-a fi englez şi te face om de ştiinţă? Nu, nu există. Există condiţii şi interacţiuni deosebit de complexe între condiţiile geopolitice care determină soarta naţiunilor şi destinul cetăţenilor din cadrul acelor naţiuni. Un copil de etnie norvegiană crescut în România poate foarte bine să ajungă vânzător la barul de la colţ, la fel cum un copil român crescut în Norvegia poate ajunge medic sau programator mult mai uşor decât s-ar fi întâmplat acelaşi lucru aici. Faptul că gândesc în limba română nu mă face pe mine prost, la fel cum faptul de-a gândi în limba franceză nu face pe cineva automat deştept. Suntem toţi oameni, dar dacă am fi seminţe, cei dintre noi care cresc pe terenuri mănoase ar naştere la plante luxuriante cu multe fructe, la fel cum cei din deşert ar da naştere la nişte plante mai pipernicite şi mai sărace. 

    În cei mai corecţi termeni, nu poţi compara pe unii cu ceilalţi poate decât într-un cadru static, înţepenit în timp, deoarece pe termen lung de prea multe ori apele s-au revărsat prin deşerturi în timp ce terenurile mănoase au fost secătuite în această rotaţie amestecată a culturilor şi civilizaţiilor. Să ne gândim de exemplu la greci, la măreţia Greciei antice şi la criza economică a Greciei actuale.

    Odată cu fenomenul globalizării şi cu accesul la informaţie, diferenţele dintre posibilităţile la care au acces oamenii se uniformizează şi asta se întâmplă din cauza accesului la educaţie, din cauza accesului la aceleaşi informaţii. Diferenţe există şi vor exista însă pe termen lung tendinţa de uniformizare este clară, şi în acest context al ei a promova ideologiile naţionaliste este pur şi simplu contraproductiv. Cei care vor promova aşa ceva vor avea de pierdut invariabil.

    Trăim într-o lume complexă şi dinamică, o lume care este o piaţă a ideilor şi a valorilor. A te izola de ea din cauză că valorile şi ideile tale sunt mai bune decât valorile şi ideile altora pentru că sunt ale tale, constituie în sine imbecilism cu premeditare. Ideile şi valorile nu sunt bune pentru că sunt ale unora sau ale altora ci doar dacă transpuse în practică dau rezultate excelente, situaţie în care acestea trebuie adoptate. Corupţia e o idee la fel de proastă în orice ţară ar fi promovată sau tolerată, în timp ce tranzistorul va funcţiona excelent oriunde pe planeta asta, indiferent de etnia celui care l-a inventat.

    Eu sunt un cetăţean al planetei, n-am nevoie să fiu naţionalist român, n-am nevoie să mă izolez intelectual de cultura şi civilizaţia întregii omeniri ca nu cumva să simt că-mi pierd identitatea. Dacă vrea cineva să se declare naţionalist român cu adevărat şi dacă mai vrea să fie luat în serios atunci trebuie să facă un lucru foarte simplu. Să renunţe la a utiliza tot ceea ce nu este exclusiv de sorginte românească. Să înceapă dacă se poate cu televizorul, internetul şi radio-ul, adică mijloacele prin care se împrăştie propaganda naţionalistă.