Pagini

miercuri, 6 iunie 2012

Cimitire

      Principala funcţie a religiei este aceea de-a-i ajuta pe oameni să depăşească problemele pe care le au făcându-i să se comporte ca şi cum acele probleme nu ar exista. Şi ne putem da seama cât de problematică este moartea pentru specia noastră doar atunci când contemplăm nivelul de ţicneală al ritualurilor religioase care vizează moartea. De exemplu, îngroparea morţilor are drept rol punerea în scena a unei piese de teatru din care să se desprindă ideea că morţii n-ar fi morţi de-a binelea.
    Dacă ai o maşină şi o striveşti de vreun copac, nu o duci acasa ca să o ţii într-un garaj mortuar şi să te urci în ea din când în când, nu mai bagi benzină în rezervorul spart şi nu mai întorci puţin de volanul stâlcit doar de dragul vremurilor bune. Dar atunci când moare o persoană, conform ritualurilor religioase trebuie s-o depozitezi într-un loc anume numit cimitir, să faci drumuri regulate pe-acolo şi să ai grijă de mormânt. De ce trebuie să ai grijă de mormânt? Evident, trebuie să ai grijă de mort, poate se îmbolnăveşte de sinuzită, cifoză, sau doamne fereşte, cancer.
     Aflu de pe wikipedia că în Japonia, 99,82% dintre trupurile celor decedaţi sunt descompuse prin incinerare şi nu prin tradiţionala metodă a viermilor, cea care se foloseşte în România. La unii dintre budiştii tibetani trupurile sunt tranşate şi apoi date vulturilor dar parcă tot e mai glorios decât metoda cu viermii. Clar îmi este că-i mult mai eficient din punct de vedere al spaţiului şi te mai şi scuteşte de absurdul faptului de-a dota un om mort cu drept de proprietate asupra gropii în care este repartizat. Bine măcar că morţii nu sunt împroprietăriţi pe viaţă şi pot fi scoşi după un timp pentru a face loc noilor veniţi.
     În Bucureşti de exemplu sunt vreo 15 cimitire şi un singur crematoriu - o teribilă risipă de spaţiu. Nu vreau să fiu înţeles greşit, acel spaţiu este folosit mult mai bine de un cimitir decât de un complex comercial, rezidenţial sau de vreo parcare. Măcar mai cresc nişte copaci, nişte buruieni prin cimitir iar o oază de verdeaţă este binevenită oriunde în acest deşert de beton, sticlă şi plastic care este capitala României. Din păcate există o modă a mormintelor care le obligă pe rudele defuncţilor să înalţe adevărate mausolee întru veşnica pomenire unor iluştri necunoscuţi şi de aceea, jumătate din spaţiul care ar fi fost altfel verde, este împestriţat cu plăci de marmură şi cu alte betoane.
    Există o competiţie a măreţiei monumentelor funerare, o funestă competiţie în care oamenii vor să arate că n-au trăit degeaba, că viaţa lor a avut o însemnătate şi că însemnătatea vieţii lor este proporţională cu greutatea plăcii de marmură şi cu soliditatea gardului de fier care împrejmuieşte micuţa mastaba. Eu credeam că daca vrei ca viaţa ta să aibe vreo însemnătate ar trebui să te gandeşti la lucrul ăsta atunci când eşti viu şi să acţionezi în consecinţă, dar se pare că unii au găsit o soluţie mult mai simplă pentru această problemă existenţială - se rezolvă cu o îngropăciune fastuoasă şi cu mai multă marmură.
   Ar folosi acele spaţii mult mai bine pe post de parc pentru cei vii decât ca orăşele ale celor morţi şi sunt sigur că aşa cum japonezii reuşesc să trăiască fără să locuiască în acelaşi oraş cu defuncţii lor vom reuşi şi noi vreodată să murim fără să mai avem pretenţia de-a locui cu vii. Iar dacă oamenii au dificultăţi în a accepta fenomenul biologic numit moarte, atunci soluţia nu este investiţia în ritualurile religioase din jurul trupurilor lipsite de viaţă, nici în plăcile de marmură din cimitire, ci investiţia în cercetare ştiinţifică în domeniul medicinei şi a ingineriei genetice.
   

14 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. În jurul morţii religia a facut o adevrată filozofie de ... viaţă. Problema că această filozofie este iluzorie, intangibilă, nedemonstrbilă, nu mai contează, rămâne importantă doar speranţa unei vieţi veşnice. În felul ăsta viaţa pe care tocmai o trăim fiecare dintre noi devine neimportantă, momentul prezent absolut neimportant, contează doar viitorul de după ce murim. Cel care se înhamă la acest jug işi concentrează o mare parte a atenţiei spre speranţă, iar tot ce face în această viaţă prezentă este guvernat de acest motto.
    Dupa cum spunea însă prietenul Sam Harris, prezentul aşa cum il conştientizăm este de fapt tot ce avem, trecutul sunt doar gânduri în memorie, viitorul e format de proiecţii la fel de mentale, adică tot în gânduri. Toate simţurile pe care le avem lucrează doar la momentul prezent, emoţiile sunt o realitate a prezentului, iar cele trecute sunt reproduse din memorie la momentul prezent, sau apar ca şi reacţie la gânduri de viitor, însă tot raportate la prezent sau trecutul memorat şi reprodus. Creierul nostru are originea temporală la momentul prezent, în schimb reuşeste să genereze o realitate virtuală care induce senzaţia de scară temporală şi s-o lungească pană la limita cuprinderii mentale. Faptul ca mulţi se folosesc (impropriu) de această posibilitate a creierului pentru a submina sau anula cât mai mult din prezent, se pare că e o problemă serioasă de atitudine faţă de viaţa prezentă, iar cimitirele împopoţonate sunt o dovadă pentru asta.
    Până când moartea nu v-a fi tratată cu o atitudine care să nu submineze realitatea prezentului, cimitirele cu morminte smintite vor fi unul din rezultatele proiecţiilor mentale ce nu au nici o legatură cu realitatea morţii, adică aceea că va fi in mod sigur prezentă in viaţa noastră. Moartea este regula, iar viaţa este o excepţie fantastică, nu invers, iar din punctul ăsta de vedere, trebuie să privim spre acest eveniment ca spre unul foarte natural şi foarte prezent în jurul nostru. Iar un mormânt trebuie să fie o cale sigură şi cât mai rapidă de intoarcere in mediu, nu tratat ca şi o poartă de unde cineva trebuie să apară mintenaş.

    Incinerarea nu e cea mai ecologica soluţie, nici foarte ieftină, însă în mod sigur rezolvă elegant, steril şi chiar etic o problemă destul de importantă: ce să faca vii cu morţii. Că pe morţi în mod sigur nu-i mai priveşte problema şi nici nu au cum să mai comenteze vreuna din soluţii. Mie personal mi-ar surâde o "ejectare" în spaţiu.. :))..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
    2. Cred ca oamenii ar trebui sa se gandeasca la moarte mai des. Si mai serios.
      Uite cum suna un fragment de text dintr-un articol:

      Suprafaţa totală a cimitirului este de 408.993 mp pe care există un număr de 80.900 locuri de veci. Din aceste locuri până la data de 1 mai 2012 s-au concesionat un număr de 77.553 locuri.

      Asta probabil e un cimitir foarte mic dar e suficient sa-ti treci prin cap ordinul de marime "zeci de mii" ca sa intelegi dimensiunea acestei practici. Inutile. Eu am o boala cu eficienta. Iar practica asta mi se pare extrem de ineficienta cel putin dpdv al energiilor consumate cu ea. Dar intr-adevar, e asa cum spui acolo, cel mai rau este ca le da oamenilor iluzia ca au rezolvat ceva...

      Mie personal mi-ar surâde o "ejectare" în spaţiu.. :))..

      Mie mi-a ramas inima la metoda cu vulturii. Dupa ce te ingurgiteaza vei zbura deodata in mai multe directii. Cati vulturi atatea directii.

      Trist ca oamenii nu inteleg faptul ca esenta identitatii lor nu sta in atomii din care sunt compusi ci in actiunile pe care le executa.

      Ștergere
    3. Dar daca esti doar o bucata de carne (mancata de vultur) cum poti spune despre tine ca vei zbura in mai multe directii? Nu inteleg ce importanta are pentru tine "cel viu" cum esti tratat si unde esti depozitat atunci cand ramai doar trup in descompunere. Adica "tu" nu mai existi...iar metoda prin care se debaraseaza rudele/ prietenii de corpul tau ar trebui sa fie irelevanta pentru o persoana care contesta cmportamentul ritualic al oamenilor. Daca nu vrei ritual ci eficienta atunci ar trebui sa te multumesti cu aruncarea tuturor mortilor la gramada in cuptor de catre un lucrator de la incinerare si gata...fara vulturi, cenusa pastrata sau aruncata in mare etc.

      Ștergere
    4. Dar daca esti doar o bucata de carne (mancata de vultur) cum poti spune despre tine ca vei zbura in mai multe directii?

      It was a joke.

      ar metoda prin care se debaraseaza rudele/ prietenii de corpul tau ar trebui sa fie irelevanta pentru o persoana care contesta cmportamentul ritualic al oamenilor

      Tu nu mai existi insa asta nu inseamna ca nu poti la lasi o declaratie postmortem. Poti sa-ti donezi trupul medicinei, sa dai organele inca functionale altora sau sa lasi vorba sa te dea la vulturi si chiar daca acest gest nu mai are vreo semnificatie sau vreo importanta pentru tine el are pentru altii. Sunt destule lucruri pe care le faci in viata doar asa, pentru ca semnifica ceva pentru alti oameni. Faptul ca semnifica ceva atat timp cat esti viu sau ca semnfica atunci cand esti mort este irelevant.

      Daca nu vrei ritual ci eficienta

      "Sky burial" este atat ritual cat si eficienta. Ritualul in sine consta in eficienta de-a scapa de trupul decedatului.

      Ștergere
  3. @Anonim

    Daca vrei sa comentezi ceva pe aici lasi remarcile despre persoane afara din discutie. Sunt alte locuri pe internet unde poti sa vorbesti depre cum e unul si celalalt iar acesta nu-i unul dintre acele locuri. Daca ai ceva de comentat comentezi la adresa vreunei idei nu a persoanei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut! Urmaresc blogul tau de ceva timp si intr-o proportie covarsitoare rezonez cu parerile tale despre religii si credinte in general. Legat de inmormantare sunt de acord ca ceea ce pune biserica in scena e doar o piesa de teatru ieftina pentru cei "slabi de inger" :). Cat despre utilitatea cimitirelor, eu zic ca nu sunt chiar initile. Pur si simplu unele persoane doresc sa isi aminteasca de cei dragi disparuti in anumite momente dar vor in acelasi timp sa asocieze ceva "fizic" cu acele persoane disparute. Pe de alta parte cimitirele sunt utile ca spatii verzi (cum ai precizat si tu) dar pot fi pana la urma si o forma de agrement. De exemplu Cimitirul Bellu care este "panteonul Romaniei" (ca sa ma exprim asa) si totodata prin ornamentatia bogata a mormintelor si cea mai mare colectie de sculpturi din tara si este de asemenea considerat muzeu si consider ca ar putea foarte bine fi mai promovat in tara si strainatate ca obiectiv turistic cultural. (Ca o precizare - poate trebuia sa o fac la inceput - si eu sunt tot ateu)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fa urmatorul experiment mental. Imagineaza-ti o lume in care dispare mormantul lui Eminescu cu oasele asociate dar raman poeziile, cartile lui prin biblioteci si prin capetele oamenilor, asa cum sunt acum. Apoi imagineaza-ti ipostaza in care poeziile lui dispar de peste tot, dar ramane mormantul lui din cimitirul Bellu. Ce relevanta o sa aiba acel mormant? Zero.

      Un mormant pentru mine nu este ceva care sa celebreze viata unui om, mai exact ceea ce a facut el in viata, e un monument funerar, e facut sa aminteasca de moartea respectivului. Daca e sa facem un panteon, pai facem unul virtual, o baza de date in care scrii cine a fost xulescu si cu ce s-a ocupat el; mi se pare mult mai civilizat.

      Pur si simplu unele persoane doresc sa isi aminteasca de cei dragi disparuti in anumite momente dar vor in acelasi timp sa asocieze ceva "fizic" cu acele persoane disparute

      Asta e o preferinta indusa cultural si se poate observa ca asa este uitandu-ne la acei budisti care nu au nevoia sa asocieze ceva fizic cu persoanele disparute deoarece asociaza alte lucruri. Si daca tot e indusa cultural eu zic ca se poate renunta la ea.

      N-am instigat acum la raderea cu buldozerul a tuturor cimitirelor. Insa pe la o vreme ar trebui ca oamenii sa renunte treptat, treptat la acest obicei. Pur si simplu traim pe o planeta finita si daca toti oamenii ar avea propriul mormant atunci am ajunge pe la o vreme in criza de spatiu.

      Ștergere
    2. cand se construiesc in prostie biserici ,catedrale,scoli religioase, ..., cand avem preoti fara nr. care termina bla bla, tu vrei sa renute la cimitire? ei din asta traiesc.AICI ESTE AFGANISTANUL EUROPEI

      Ștergere
  5. Pe pacatosii cei mai mari sa-i arda
    Pe oamenii care au fost cat de cat curati sa-i ingroape

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai voi spuneti ca pacatosii oricum au sa arda in Iad. Asa ca vezi bine, noi venim in intampinarea acestui fapt si ne ardem dinainte ca sa nu mai poata dumnezeul vostru s-o faca. Sa dea foc la cenusa eventual.

      Ștergere
  6. In mare parte sunt de acord cu articolul, dar comparatia ta cu masina e aberanta, deoarece de o masina nu te atasezi emotional la nivelul in care te atasezi de un om. Nu poti compara o "adunatura" de metale cu unu de celule.
    Cea mai eficienta si mai ecologica metoda este tot groapa cu viermi. Astfel ai ocazia sa devi ingrasamnt pentru pamant, si in loc de marmura putem planta un copacel care sa aline suferinta rudelor decedatului, fiindca cimitirele nu sunt pentru cei morti si pentru cei vi care incearca sa pastreze inca vie memoria acelei persoane care nu mai e.
    Gandeste-te cate milioane de arbori sau pomi fructiferi am fi avut daca s-ar fi aplicat aceasta metoda doar in Romania.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. deoarece de o masina nu te atasezi emotional la nivelul in care te atasezi de un om

      Cred ca tine de cultura; cum spuneam - in Tibet sunt transate trupurile si date la vulturi - ei acolo cred ca dupa moarte trupul este doar un recipient gol.

      Nu poti compara o "adunatura" de metale cu unu de celule.

      Masina nu-i o adunatura de metale; este o adunatura de dispozitive metalice si plastice care toate indeplinesc variate functii, la fel cum si componentele trupului uman servesc la ceea ce servesc.

      Gandeste-te cate milioane de arbori sau pomi fructiferi am fi avut daca s-ar fi aplicat aceasta metoda doar in Romania.

      Aici sunt de acord, dar sa fie arbori si iarba verde, nu ciment peste ciment peste ciment, asa cum vad in cimitirele actuale. Chiar mi-as petrece mai multa vreme la cimitir daca ar fi fost asa; ai putea sa reflectezi la moartea omului in mijlocul naturii, o ocupatie foarte interesanta.

      Ștergere