Religia şi medicina

    Citind un articol al lui LazyPawn în care este abordat mitul sacrificiului lui Cristos, am dat peste următorul comentariu lăsat de un creştin:

[...] cu adevarat oamenii hidosi moral sunt dintre cei “cu carte”, cu acces la resurse materiale peste medie si fara credinta : astia sunt prototipul omului hidos la costum, care e parfumat la exterior dar e plin de putoare in interiorul sufletului [...]

    Ei bine, acest comentariu care parcă este importat din scrierile senile ale lui Petre Ţuţea corelează nivelul de cultură şi pe cel economic al unui medic neurolog cu "hidoşenia morală". Cineva se poate întreba de ce ar avea ceva de împărţit propagandiştii religioşi cu angajaţii sistemului sanitar.

    Dintotdeauna credinţa în bazaconiile religioase s-a intersectat cu medicina într-un mod combativ iar istoria comună a religiei şi medicinei are un loc deosebit în cadrul confruntării dintre raţiune şi ignoranţă. Medicina actuală reprezintă un corp destul de larg al cunoaşterii umane şi împreună cu ştiinţele conexe ei a contribuit într-un mod decisiv la prăbuşirea religiei de pe înaltul piedestal al ignoranţei pe care se afla acum ceva vreme şi din înălţimea căruia avea pretenţia de-a ordona total vieţile oamenilor. 

    S-ar putea discuta despre modul în care studiul anatomiei umane a spulberat ideea că omul are o natură diferită de cea a animalelor şi că funcţionează pe alte principii, 

despre cum psihiatria a arătat că nu există oameni posedaţi de draci,

despre cum psihologia a evidenţiat mecanismele prin care religia acaparează minţile oamenilor bazându-se pe manifestările iraţionale ale creierului,

despre cum microbiologia şi patologia au arătat că bolile infecţioase nu sunt pedepse ale divintăţii ci sunt produse de microorganisme,

sau despre cum genetica şi embriologia au aşezat pe o bază incontestabilă evoluţionismul atât de drag clericilor şi credincioşilor deopotrivă.

    S-ar putea discuta despre cum cercetările din domeniul medicinei au scăzut într-un mod cât se poate de considerabil nevoia de religie prin eliminarea fricii de moarte, care prin secolele ignoranţei domina întreaga societate şi despre cum poveştile despre vindecări miraculoase au fost înlocuite de vindecări reale. S-ar putea menţiona cum medicina e eliminat suferinţa psihică pe scară largă, eliminând moartea pe aceeaşi scară şi astfel reducând drastic numărul de persoane apropiate care mureau în toate poziţiile şi în toate chinurile posibile.

    Însă nu doresc să discut punctual aceste lucruri despre care pot fi scrise sute de articole, ci tabloul general al relaţiei dintre medicină şi religie. Iar din acest tablou general o idee clară poate fi desprinsă: aceea că religia prosperă pe suferinţa fizică şi psihică a oamenilor în timp ce medicina vine să extermine această suferinţă. Religia este cancer pentru medicină în aceeaşi măsură în care medicina este cancer pentru religie. Ambele producţii culturale îşi dispută rolul de medicament pentru suferinţă; religia prin ocultism, şamanism, misticism şi promisiuni ale eliminării suferinţei după moarte, iar medicina prin cercetări ştiinţifice, anestezice, vaccinuri şi antibiotice. Vracilor, şamanilor, popilor le sunt opuşi chirurgii, pediatrii şi psihiatrii. Atât de mult a avansat psihiatria încât ar putea să-l aducă la realitate chiar şi pe unul ca Iisus Hristos. 

    În ceea ce priveşte suferinţa umană, medicina şi religia îşi dispută publicul consumator; şi ca într-o economie de piaţă există concurenţă între acestea două. Desfiinţarea pretenţiilor vracilor religioşi de către medicina modernă i-a adus pe aceştia la faliment, iar asta se poate observa prin campaniile antivaccinuri pe care le desfăşoară cu ardoare şi prin denigrarea actului medical. Ori din prostie crasă ori din mârşăvie o fac, conştienţi că orice sector al populaţiei care nu apelează la serviciile medicale va apela la serviciile vracilor de toate speciile, de la preoţii vânzători de moaşte până la homeopaţi, acupuncturişti şi ozonoterapeuţi. 

    Eu unul rămân credincios, nu în Hristos, ci în medicina modernă şi aştept cu nerăbdare medicamentele pentru creştinism şi iraţionalism.