Creştinism versus evoluţionism - II

De ce exist eu?

Astfel de întrebări îşi pun oamenii fără ocupaţie.

După ce li se explică faptul că ei există din cauză că părinţii lor nu s-au putut abţine de la pornirile sexuale instinctive, sau au decis să-i conceapă (cazurile civilizate), bineinţeles că prin regresie aproape infinită se ajunge la întrebarea:

De ce există specia umană?

Şi avem două concurente pentru răspuns:

Răspuns 1:
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti. A fost când a fost, pe vremea când se potcovea puricele cu nouăzeci şi nouă ocă de fier la un picior, cu nouăzeci şi nouă ocă de oţel la alt picior, sărea în înaltul cerului şi tot i se părea că-i uşor, pe când plopul făcea pere şi răchita micşunele, pe când musca se scria pe perete, mai mincinos cine nu crede, ei, dragii moşului, pe vremea aia exista un dumnezeu. Şi acest dumnezeu, fiind singur prin Univers şi plictisindu-se din cauza asta, a luat un pumn de noroi, a zis hocus-pocus, şi a făcut un bărbat din noroi. Apoi, a zis odată abracadabra, l-a adormit, a scos o coastă din el, a mai abracadabrizat odată şi a făcut o femeie din coasta bărbatului făcut din noroi. Apoi, bărbatul din noroi şi cu femeia din coastă, s-au reprodus între ei, ei şi cu copiii lor şi astfel a apărut specia umană. Şi-am încălecat pe-o căpşună şi v-am expus o mare istorisire.


Răspuns 2:
Evoluţie prin selecţie naturală, pe parcursul a 3,8 miliarde de ani, un fapt demonstrat ştiinţific şi acceptat de toată lumea civilizată şi al cărui adevăr e atestat de 3,8 miliarde de dovezi.

Acuma... cineva poate să stea, să se scarpine în cap şi să se gândească îndelung. Oare care dintre ele o fi aia adevărată?

Hmmm...La fel de tare şi-au scărpinat cheliile teologii atunci când au fost puşi faţă în faţă cu selecţia naturală şi genetica. Bineînţeles că au început să facă ceea ce ştiu ei mai bine. Să mai taie nişte bucaţi din povestirile lor, să schimbe sensul cuvintelor, să facă echivocări ilogice, să zică că de fapt acolo unde scrie Adam, scrie altceva, şi acolo unde scrie creaţie, de fapt scrie creaţie prin selecţie naturală şi, deşi noi oamenii normali, putem vedea că scrie acolo că Dumnezeu a făcut-o pe Eva din coasta lui Adam, teologii, prin revelaţie divină văd că acolo scrie de fapt despre cum zbura Archaeopterix şi cum vânau neanderthalii mamuţi.

Ne scapă totuşi de ce nu au avut aceste revelaţii înainte de Darwin. Amuzant este efortul pe care-l fac teologii să împace evoluţia cu religia şi tot nu înţeleg de ce nu funcţionează. Le spun eu.
Teoria evoluţiei nu distruge religia pentru că contrazice câteva pasaje din Biblie. Biblia însăşi se contrazice cu realitatea în general, deci n-ar fi asta o problemă. Teoria evoluţiei furnizează răspunsul la întrebarea "de ce existăm" şi astfel, face răspunsul religios complet inutil.

Evoluţia e spaima lui Dumnezeu.

Dumnezeu e sclavul lui Darwin şi a lui Richard Dawkins!

Trăiască evoluţia!

Amin!