Religia şi ştiinţa

Există un mit conform căruia majoritatea creştinilor cred aberaţiile pe care le cred deoarece sunt dezinformaţi şi inculţi. Acesta este un mit, deoarece implicaţia nu este unisensuală ci bisensuală. Creştinii sunt dezinformaţi şi inculţi, în mare parte din cauza ideilor iraţionale pe care le acceptă.

Religia a fost şi este, cel mai mare obstacol pentru cunoaştere. Să ne amintim cum a început totul.
Cu nu foarte mult timp în urmă religia avea răspuns la orice întrebare pe care specia umană ar fi cutezat să şi-o pună.

Bolile erau pedeapsă de la Dumnezeu, cataclismele naturale erau pedeapsă de la Dumnezeu, viaţa de pe Terra era explicată ca fiind creată de către Dumnezeu prin magie, existenţa Universului era tot magie divină, fulgerele şi trăsnetele erau doar sunete scoase de carul Sf. Ilie care se plimba cu carul pe cer, până şi curcubeul era tot un semn de la Dumnezeu care atesta promisiunea lui de-a nu extermina încă odată întreaga specie umană (Geneza 9:12 - 13).

Nici vorbă de medicină, biologie, dinamica plăcilor tectonice, geologie, meteorologie, evoluţie, astrofizică, cosmologie, electromagnetism, mecanică sau optică.

Pentru ca aceste realizări ale speciei umane să existe, cineva a trebuit să nege religia şi pe Dumnezeu, să admită că nu este magie divină ci un fenomen care poate fi explicat. Explicaţia prin magie divină este de fapt o nonexplicaţie, deoarece nu spune în nici un fel în ce constă această magie. Pe scurt - ignoranţă. Astfel Dumnezeu este Ignoranţa supremă, Cristos, fiul Ignoranţei iar Sfântul Duh, esenţa ei.

Religia este venerarea imbecilistă a Ignoranţei.

Doar prin rejectarea ei omul poate spera să cunoască ceva. Nonexplicaţia prin magie divină a fost şi este folosită sistematic în toate domeniile de discurs cu un singur efect notabil: stoparea progresului ştiinţific. Toţi ignoranţii creştini se folosesc de ea cu o aroganţă similară omniscienţei divine iar teologii au ridicat această aroganţă la nivel de valoare publică, înfierând scepticismul ca şi când ar fi vreo boală. Cu stupoare mă uit cum departamentele academice sunt viciate de pretenţiile religioşilor la cunoaştere. Aceştia de fapt când rostesc cuvântul Dumnezeu nu îşi afirmă decât neştiinţa şi impotenţa de-a cunoaşte.

Este momentul ca specia umană să rezolve această inversare a valorilor, iar religioşii care flutură pe Dumnezeu ca răspuns la vreo întrebare, să fie trimişi acolo unde le este locul - la ciclul primar.

Dar nu! Uit că în România, la şcoală se predă ignoranţă încă din ciclul primar, prin puterea organizaţiei malefice numită stat, dornică de sclavi dezinformaţi şi creduli, numai buni de manipulat. După cum realitatea fizică este malformată în capul credincioşilor ca fiind doar suma de manifestări a divinităţii omnipotente căreia nu i te poţi impotrivi şi pe care nici nu o poţi explica, la fel şi realitatea socială este identificată cu manifestările omnipotente ale statului, pe care, evident, nu le poţi explica şi nici nu le poţi rejecta, ca şi când ar fi un dat.

Experienţa arată totuşi, că nu toţi se închină ignoranţei, iar cei care s-au închinat, se pot ridica şi o pot rejecta, în pofida circumstanţelor defavorabile. Chiar şi pentru aceştia, merită să mai basfemiem câte puţin şi să-l trimitem pe Dumnezeu unde merită, adică în bezna iraţionalităţilor primitive.

Dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie

Unii "filozofi" sunt de părere că acesta este un drept fundamental al individului, mai exact ei spun că societatea ar trebui să nu îngrădească în nici un fel libertatea de-a gândi sau aceea de-a avea o religie. O să las deoparte dreptul la libertatea de gândire şi conştiinţă şi o sa mă ocup în acest articol de dreptul la libertatea religioasă.

Metafizic mă întreb eu, în virtutea căror raţionamente se asumă că sintagma "libertate religioasă" are vreun sens, şi în cazul in care are, de ce această libertate religioasă ar fi ceva de dorit?
O să luăm pentru exemplificare religia creştină, care este religia supremă.

Creştinismul presupune următoarele:
Să nu te împotriveşti abuzurilor la care eşti supus, adică să fii sclav de bunăvoie.
Să nu păcătuieşti cumva cu gândul - chestiune care contrazice libertatea de gândire.
Să nu slujeşti alţi dumnezei - chestiune care contrazice libertatea de religie.
Să fii introdus prin ritualul numit botez, de către părinţii tăi, în acest cult, în lipsa voinţei tale - chestiune care contrazice libertatea de conştiinţă.
Să-ţi iubeşti duşmanii; eşti compulsionat să-i iubeşti chiar dacă poate în mod natural îi urăşti - chestiune care pe lângă faptul că este ilogică este şi antiumană.
Să nu deţii bunuri sau proprietăţi (are Dumnezeu grijă de tine).
Să nu blasfemiezi trinitatea - chestiune care încalcă libertatea de exprimare.

Practicarea creştinismului te condiţioneaza să respecţi toate dogmele, regulile, obiceiurile şi superstiţiile creştine (post, sărbători, interdicţia activităţilor sexuale, drumuri la biserică pentru spovediri şi împărtăşanii, respectarea sabatului etc.) Nici măcar una dintre aceste reguli nu reprezintă vreo libertate. Libertatea este lipsa regulilor, iar regulile sunt moartea libertăţii.

Cine a fost stupidul care a spus prima dată: "libertate de religie"? Libertatea de-a fi sclav este o libertate? Libertatea de-a-ţi interzice nişte lucruri pe care alţii le deţin şi care nu pot dăuna altor membri ai societăţii este o libertate? Este pe dracu! Sclavagismul religios nu este libertate, să fie clar. Această sintagmă sinistră şi ilogică - libertate de religie - ar trebui să dispară din toate locurile în care apare.

Libertatea, ca drept fundamental, presupune printre altele, lipsa religiei. Prin urmare, sintagma "libertate religioasă" ar trebui cel puţin eliminată din discursul public pentru simplul fapt că este o aberaţie obscenă.

Cum să-ţi faci femeie

În mare ei înţelepciune, Sfânta Scriptură ne învaţă tot felul de lucruri necesare vieţii, printre care se numără şi cea mai simplă modalitate de-a ţi face rost de o nevastă:

Deuteronomul 22:28 Dacă un om întâlneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, şi se întâmplă să fie prinşi,

Deuteronomul 22:29 omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint; şi, pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă, şi nu va putea s-o gonească, toată viaţa lui.

Cadouri? Invitaţii la cină? Frecţie prin discotecă? Conversaţii? Buchete de flori?
Ha ha haaaa ha ha!!!

Ăstea sunt doar pentru proşti. Dacă eşti creştin adevărat şi ţii la scriptură, pune mâna pe femeie (că doar de aia a făcut-o Dumnezeu) şi trage-i-o, nu sta şi te uita la ea, nu contează că vrea sau că nu vrea.
Ai grijă să fii şi prins în timpul violului, că altfel nu poţi s-o iei de nevastă conform legii date de creatorul omnibenevolent al Universului care l-a sacrificat pe fiul său pentru tine (altă soluţie n-a găsit).
Ai grijă să ai şi cei 50 de sicli de argint pe care să-i dai lui ta-su' (în banii noştrii 150 - 250 E).

Iar dacă cumva ai descoperit că nu-i virgină, adu-o la uşa lui taică-su şi omoar-o cu pietre pe târfa nesimţită, aşa cum scrie în Deuteronom ceva mai încolo.

Ceea ce este esenţial şi trebuie subliniat din nou, este că neapărat trebuie să fii prins atunci când o molestezi, că dacă nu eşti prins, rămâne un simplu viol şi nu se transformă în căsătorie.

Şi, după câţiva ani de mariaj fericit, în care ai făcut şi vreo zece prunci, învaţă-i pe cei de sex masculin să facă la fel cum ai făcut şi tu, iar în cazul în care se uită ciudat la tine, ia Sfânta Scriptură şi dă-le cu ea în cap până când Deuteronomul 22:28-29 li se impregnează pe creier aşa cum se impregnează urma de fier încins pe pielea vitelor marcate.

O reţetă pentru prepararea sclavilor

Iată aici o reţetă foarte simplă (pentru cei interesaţi de domeniul culinar) cu ajutorul căreia vă puteţi delecta cu nişte sclavi idioţi priponiţi la biserică.

Ingredientul principal este un grup de oameni (de preferinţă cât mai fragezi) dotaţi cu conceptele de vină şi pedeapsă. Ei bine, se iau aceşti oameni se adună la un loc ca o turmă de oi (de fapt li se spune că ei sunt o turmă) şi li se induce sentimentul de vinovăţie faţă de o entitate necognoscibilă, la care doar păstorul turmei are acces.

Astfel, peste aceşti oameni (sclavi in devenire) se presară păcate cu nemiluita până când se consideră atât de păcătoşi încât nu mai pot trăi astfel. Este esenţial ca indivizii să nu fie lăsaţi să gândească, deoarece asta elimină din ei aroma păcatului (originar sau nu). De asemenea nu trebuie să aibă contact cu informaţii diverse ca să nu li se altereze esenţa de sclav în devenire.

În momentul în care au ajuns într-atât de nefericiţi, dezinformaţi şi complexaţi, preotul (bucătarul), le spune că el are soluţia pentru nefericirea, dezinformarea şi complexele lor de inferioritate.
Se iau deci sclavii, se mint bine pe toate părţile cu minciuni de genul:
- o să fii fericit după moarte (dacă mă plăteşti pe mine),
- Dumnezeu are toate răspunsurile, şi ele sunt transmise prin Biblie şi prin gura preotului (contra cotizaţiei pentru biserică)
- chiar dacă eşti un gândac nemernic în faţa lui Dumnezeu, el te iubeşte, etc.

Se curăţă bine de bani până la moarte, şi ei şi copiii lor, cu tehnicile prezentate mai sus.

De notat că sclavii produşi de biserică pot fi sclaviţi concomitent şi de către stat cu rezultate excepţionale.

Poftă buna!