Se face ca multe erori, multe rautati si multe atrocitati se intampla
in lumea noastra, iar oameni setosi de dreptate isi trambiteaza aceasta
nevoie de dreptate solicitand pedepsirea faptasilor, pedepsirea
criminalilor. Am sa expun aici doar unul dintre motivele pentru
care eu sunt impotriva acestei practici, a pedepsirii criminalilor, si
poate in viitor, fara ajutorul lui Dumnezeu, am sa le expun si pe
celelalte.
Eu sunt impotriva pedepsei deoarece pedeapsa este
impotriva adevarului. Nu este declarata impotriva adevarului, ci
dimpotriva, adeptii pedepsei ar sustine ca ei fac un serviciu
diseminarii adevarului, atunci cand minciuna este pedepsita. In
realitate insa, lucrurile stau altfel.
De fiecare data cand o
eroare este comisa, "faptasul" este automat pedepsit, doar prin renumele
foarte prost pe care faptul de a gresi il are in societatea noastra,
deoarece noi stim ca de gresit, doar oamenii rai si prosti gresesc, in
timp ce oamenii buni si destepti nu gresesc niciodata. Un parinte
care-si admonesteaza coplilul pentru ca a luat nota 4 la chimie in loc
de 10, se afla in procesul de-a-i da o lectie importanta copilului sau,
tocmai il invata sa fie mincinos. Daca ar gandi rational, ar realiza ca
in cazul in care copilul nu devine un geniu al chimiei peste noapte, el
va deveni peste zi un expert in tainuirea sau distorsionarea
informatiilor legate de situatia sa de la chimie, lucru mult mai usor de
facut decat invatarea si intelegerea reactiilor din cartea de chimie,
care sunt scrise cel mai probabil in limba chineza, daca nu cumva in
greaca veche.
Chiar daca o mustrare sau simpla manifestare a dezamagirii unei
rude poate motiva pe cineva sa spuna tot felul de minciuni, cultura
noastra nu s-a multumit cu atat si a inventat pedepse adevarate care
sa-i motiveze pe oameni sa intretina minciuni gogonate de dimensiuni
impresionante, retele de minciuni si chiar intregi realitati alternative
care sunt sortite sa scape fiintele umane de la tot felul de pedepse,
pedepse inventate special pentru a le teroriza. Umilinta publica,
puscaria, confiscarea averii, retragerea drepturilor, desi nu la fel de
potente precum tortura si executiile, sunt mai mult decat suficiente in
a-i face pe oameni nu doar sa minta, ci sa comita crime special pentru a
ascunde alte crime, sa se angajeze in activitati de coruptie, sa comita
variate infractiuni doar pentru a acoperi alte activitati de coruptie
si alte infractiuni.
Daca erorile comise de catre oameni ar fi
abordate intr-un stil matur si modern, urmarindu-se prevenirea si
rezolvarea lor, in loc sa fie privite cu crispare si primitivism, atunci
autorii erorilor s-ar simti motivati sa spuna adevarul despre
problemele pe care le au, in loc sa fie motivati sa spuna minciuni sau
sa comita infractiuni suplimentare pentru a evita pedepsele.
Aceasta
cascada a infractiunilor morale prinde dimensiuni cu adevarat uriase
atunci cand nu mai vorbim de persoane particulare si crimele lor ci de
organizatii si colectivitati, de state intregi sau coalitii de state,
organizatii care comit erori pe masura si in consecinta trebuie sa
depuna o munca infractionala titanica pentru a-si ascunde nelegiuirile.
Cel mai
grav in aceasta situatie de ineptie generala in ceea ce priveste etica,
este faptul ca pentru bolile care sunt ascunse atat de ochiul
publicului cat si de cel al doctorului, nu vor fi gandite si fabricate
medicamente si nu vor fi gasite solutii. O problema a societatii despre
care se stie ca exista este mult mai putin problematica decat cea care
este ascunsa; de aceea trebuie sa se renunte la aceasta practica a
pedepsei, care ea insasi este unul dintre cei mai mari generatori de
minciuni, infractiuni, crima organizata si ... noi pedepse, intr-o
spirala a erorilor ce trebuie terminata degraba.