Capitalistul

    In ciuda unor lucruri pe care le-am scris pe acest site este bine de stiut ca eu sunt un vajnic adept al doctrinei capitaliste. Eu sustin valorile capitaliste - profitul, lacomia si mai presus de toate, exploatarea omului de catre om. Iar bunastarea indivizilor sau a speciei este un lucru secundar care nu poate sa fie important decat ca un vector al urmaririi absolutelor virtuti enumerate mai sus.

    Eu insa, spre deosebire de acesti amatori capitalisti pe care ii vedem prin sfera publica, sunt capitalist adevarat, din acela care se culca cu profitul in gand, se scoala cu el in gand, a carui lacomie tine de domeniul patologicului si care tine exploatarea omului de catre om precum tine un fanatic religios credinta in dumnezeu; adica eu chiar iau in serios ideologia capitalista si mi-o asum.  

    De aceea nu m-am gandit doar cum sa exploatam pe unii oameni ci cum sa-i exploatam pe absolut toti cu cel mai mare profit pe care pot sa-l genereze. Si tot gandidu-ma cum se poate pune in practica exploatarea maximala a fiintelor umane am ajuns la concluzia ca aceasta se poate face doar prin organizarea unui tip de societate care este recunoscuta in limbajul comun sub numele de anarhie comunista.

    Stim ca exploatarea omului de catre om are radacini indepartate prin natura noastra animala, caci animalele toate traiesc si prospera peste unele pe seama altora forme de viata, si noi toti prosperam si parazitam pe seama luminii de la Soare, desi am putea sa ne fandosim si sa spunem ca suntem o alta forma de existenta a luminii solare. Cert este ca omul imediat cum a avut constiinta s-a apucat sa-l exploateze pe aproapele sau prin diferite metode, mai mult sau mai putin eficiente.

    Existau (se zice) prin Biblie unii care se duceau peste un trib vecin si il exterminau cu desavarsire, cu copiii si cu toate animalele domestice cu tot si care le ocupau pamantul ca sa-l munceasca ei, ca sa-si creasca propriile animale domestice. Ineficienta acestei forme de producere a profitului a fost aratata de catre alti mari inovatori capitalisti, care au reformat practicile militariste ale exploatarii omului de catre om, inventand sclavagismul. Ei in loc sa distruga acareturile si vietile celor exploatati au persistat in lacomie si i-au lasat pe aceia in viata ca sa-i poata exploata mai departe, cu un profit considerabil mai mare. Ba chiar au dat legi impotriva uciderii sclavilor, care astfel au promovat la stadiul de bun de consum ce poate fi vandut si cumparat intr-o economie de piata cu desavarsire libera; adica sclavii au inceput sa aiba valoare - din aceea despre care mai auzim cateodata prin diferite manele.

    Cu timpul dovezile s-au adunat si a reiesit in urma unor experimente sociale ca cei mai productivi sclavi sunt cei sanatosi, imbracati, mancati, care au familie si ca sunt chiar mai profitabili daca au educatie. Unele idei revolutionare spuneau chiar ca sclavii sunt oameni precum oamenii normali si nu animale de muls si tuns.

    Nu dupa mult timp a aparut pe piata profitului iobagia, in care sclavului i se da si propriul sau pamant pe care sa-l munceasca, nu sa-l detina, desigur. Se mai practica chiar si in ziua de astazi pe scara larga dar ii spune altfel, ceea ce atesta succesul acestei metode. Alte dovezi au venit din partea unor mici rascoale ale sclavilor sau iobagilor, care ne-au invatat ca daca te infrupti mult prea repede din sangele poporului, el se face searbad la gust, iar dupa aceea devine amar, ca la petrecerea din 1907.

    Si aceasta evolutie a practicilor exploatatoare spun eu ca trebuie dusa la concluzia ei finala, care trebuie sa fie raspunsul la intrebarea: "cum trebuie sa evolueze un om ca sa produca profit maxim?" Exista din fericire tot felul de studii stiintifice care ne raspund la intrebare. Unul de exemplu zice ca oamenii care au pe cap griji financiare, aceia a caror nevoi de baza nu sunt satisfacute, au IQ-ul scazut cu 13 puncte, ceea ce nu-i bine pentru afaceri, nici pentru profit, nu-i deloc bine. Altul spune ca cele mai egalitariste societati sunt cele mai sanatoase din punct de vedere social si de aceea aceasta masura este foarte profitabila, deoarece te salveaza de la costurile cu politia sau justitia. Altele spun ca oamenii nu exceleaza daca le dai recompense mai mari decat daca e vorba de activitati fizice si dimpotriva, le dauneaza muncii lor daca aceasta este una intelectuala, asa ca prea multi bani nu il fac pe om mai bun ci il strica, asa cum putem sa constatam din plin si pana la refuz, doar aruncandu-ne ochii putin la parvenitii care se sparg in figuri zilnic pe la TV.

   Cel mai profitabil om pentru cei din preajma lui nu traieste de pe o zi pe alta, nu este prost, nu e criminal, nu-i nebun, nu-i depresiv, nu are deziluzii de grandoare. Tratamentul prost aplicat unui om este la fel de profitabil precum este tratamentul prost aplicat unui cal, care nu are sa mai traga bine la caruta daca-i nemancat, nici daca-i obez, si care poate-ti da si o copita-n ficati daca il mai mangai mult cu biciul pe spate.
    Adevarat va spun, daca nici macar nu-ti trece prin cap cum trebuie sa faci ca sa cresti bine o vaca, atunci esti un bou. Nevoile oamenilor trebuie sa fie satisfacute daca vrem sa iasa ceva din ei, asa cum recunoastem acest lucru cand e vorba de rudele, copiii sau prietenii nostri, si trebuie satisfacute in mod neaparat de la fiecare, dupa posibilitati - asa cum scrie la comunisti. Cel mai profitabil om pentru ceilalti, este unul pasnic si educat, care nu doar ca munceste pentru altii, dar pe deasupra o mai si face de placere - asta reprezentand cu adevarat culmea capitalismului, a sclavagismului si a exploatarii.

    Veti intreba acum - bine, cei exploatati sa traiasca in comunism, am inteles, dar trebuie si noi capitalistii sa traim tot in comunism? Iar raspunsul este ca un capitalist adevarat nu trebuie sa fie comunist, ci trebuie sa fie cel mai comunist dintre ei, de-a dreptul stoic. Capitalistul perfect este comunistul suprem. Daca urmezi calea cea dreapta a lacomiei pana la capat, nu vei pregeta sa sacrifici amagirea fugara a unei inghetate cu ciocolata si capsuni in favoarea unei investitii chiar minore in cel mai profitabil domeniu de afaceri care s-a inventat vreodata - robotii umani. O perspectiva pur capitalista asupra aproapelui tau este aceea de-a te uita la el ca la o masinarie complicata, fara sa ai sentimente sau oprelisti morale fata de ea; o masinarie care poate sa fie programata prin cultura, educatie si protectie sociala sa ajunga echivalentul unui procesor multi-core sau care poate fi programata prin propaganda manelista sa consume, sa consume si iar sa consume, sa se gandeasca la barfa, fotbal, margele, inele, vopsele, manele, lovele si telenovele, cu puterea unui procesor defect din generatia 286. Nu-i prea profitabil stimati domni capitalisti si tovarasi comunisti, nu-i prea profitabil.

    Dealtfel capitalistii adevarati si credinciosi ferventi intru doctrina profitului (pe care eu ii apreciez), dupa ce au castigat averi imense si-au pastrat un procent infim pentru ei, si restul au investit in biblioteci, educatie sau protectie sociala. Din pacate acestia sunt prea putini, sunt prea putini capitalisti care gandesc pe termen lung si prea multi care mananca intodeauna inghetata cu ciocolata, isi mai trag niste iahturi, niste case de vacanta si investesc intr-un sport ciudat numit razboi - despre care am auzit ca nu produce decat profit ci si daune. Ii pun pe oameni sa produca lucruri de care n-au nevoie si sa isi ocupe timpul pana la refuz cu consumarea lor in loc sa le lase timp sa gandeasca, sa traiasca, sa evolueze si sa creeze lucruri care sa aduca beneficii intregii civilizatii. Nu-i prea profitabil, nu-s afaceri bune, iar cei care procedeaza astfel sunt niste falsi capitalisti care intentionat se declara astfel, pentru a tarai prin mocirla sfantul nume al religiei profitului. Atat de mlastinoasa  si de oribila arata oranduirea capitalista actualmente incat multora le este rusine sa se declare capitalisti, in ciuda sumelor imense de bani care sunt investite in propaganda pro-capitalista.

   Sa militam deci pentru exploatarea rationala a omului de catre om, la fel cum am milita pentru exploatarea rationala a animalelor si a bogatiilor naturale, caci o fiinta umana nu este altceva decat un animal si o bogatie naturala. Omul nu este doar o resursa regenerabila, este cea mai profitabila resursa naturala si exploatarea acestei resurse necesita intelepciunea pe care o aflam prin stiinta iar nu impulsurile primitive ale celor cu mintea scurta care nu inteleg ca vaca hamesita si bolnava de TBC nu produce decat foarte putin lapte tebecist care in loc sa-l hraneasca pe stapan il trimite la doctor, si l-ar trimite si la moarte daca niste indivizi educati care nu erau angajati la uzina n-ar fi fost mancati de curiozitatea de-a se uita printr-un microscop.

Moarte libertății!

    Una dintre cele mai mari minciuni care este servita populatiei in prezent este aceea ca exista un lucru numit libertate si ca este bine sa ai cat mai multa libertate posibil. Sa ne legam deci de viata  acestui concept care este cu multa ardoare ridicat in slavi de mai toate aparatele de propaganda de pe fata pamantului.

    La inceput am crezut ca cei care vorbesc de libertate vorbesc despre aceasta ca un atribut fizic ce apartine unui om, ceea ce este un nonsens. Apoi am observat ca oamenii cand vorbesc de libertate se refera la faptul de-a si impune vointa fara sa fie constransi altfel de o alta persoana;  de-a fi lasat un lucru la decizia lor si nu a altora, de-a fi in pozitia de-a face o alegere intre multiple alternative.

    Oamenii de asemeni urasc profund regimurile care le interzic deciziile, libertatile si ii molesteaza, numindu-le totalitare, in acelasi timp in care practica exact aceleasi lucruri cu cele mai pretioase fiinte pentru ei, cu copiii lor. Este acelasi regim de privatiuni, de interdictii, de negare fara discutii a vointei copilului si cateodata din pacate de traume fizice sau psihice sau recurs la violenta. Macar putina atentie merita aceasta forma de schizofrenie sociala generala.

    Stim ca fiinta umana isi pretuieste mai mult progenitura decat pe ea insasi din cauza ca parintii ar alege in vasta majoritate a cazurilor sa moara ei in locul copiilor; de ce atunci le neaga in mod repetat acestor pretuite fiinte libertatea de-a actiona sau pe aceea de gandi la anumite lucruri (despre care nu se vorbeste la anumite varste).

    Si stim si de ce o fac, pentru ca ei cred ca cunosc mai multe, pentru ca ei stiu mai bine. Unii o fac intr-un mod gentil si inteligent, tinand cutia cu chibrituri acolo unde copilul n-o poate ajunge si impartasindu-le cunoasterea lor despre nenorocirile pe care le poate aduce libertatea copilului de-a se juca cu chibriturile dupa propria sa vrere. Altii vor bate la ei ca la fasole dupa metoda biblica "cine cruta toiagul isi uraste copiii" cautand sa-i conditioneze sa nu se mai angajeze in activitati despre care se crede ca le vor aduce daune mult mai mari decat o "sfanta" bataie. In mod cert nu exista democratie cu copiii, mai ales in familiile cu multi copii. Este clar ca libertatea copiilor de-a decide este restransa la decizii minore, care nu le pot afecta puternic viata. 

    Vointa pe care un copil o manifesta de-a-si baga mana in foc descreste considerabil odata cu calitatea indrumarilor calduroase din partea parintelui de-a nu comite aceasta fapta, mai ales daca el are incredere in parinte. Va descreste si mai puternic daca parintele ii administreaza o bataie buna vazandu-l ca vrea sa-si bage mainile in foc. Tot la fel de bine va descreste daca i se va arata copilului efectul supra altor materiale asemanatoare cu carnea lui, precum carnatii sau fleicile, iar familiile sadice pot turna benzina pe o pisica si apoi o pot executa in stilul Inchizitiei pentru a arata micutilor sadici efectele focului asupra fiintelor vii. In ultima instanta poate fi indrumat sub supravegherea parintelui sa-si apropie treptat degetul de flacara, sa vada daca ii place ceea ce simte sau nu.

    Eu unul cred ca o inregistrare video si niste poze sunt mai mult decat suficiente. Exista nenumarate metode de-a reduce la zero absolut vointa unui om de-a face ceva, si daca libertatea este capacitatea de-a ti manifesta vointa inseamna ca distrugand vointa ucizi libertatea?

   Nu, nu inseamna; inseamna ca daca vointa este anihilata, libertatea de-a manifesta acea vointa devine irelevanta. Libertatea este posibilitatea de-a actiona in necunostinta de cauza si cu cat cunoasterea pe care o ai despre subiect este mai precisa, cu atat optiunile sunt mai restranse si decizia mai clar si mai puternic conturata. Cand esti constrans de ratiune nu mai esti liber, esti constrans sa mergi pe drumul adevarului. Nu vei argumenta pentru pozitia ta spunand ca e libertatea ta, vointa ta sau dreptul tau, vei spune ca este avantajos sa se procedeze intr-un anume fel si nu in altele si vei prezenta si dovezile si justificarile.

    Libertatea este o ruda foarte apropiata a lui Dumnezeu, ea infloreste in absenta cunoasterii si se ofileste in prezenta ei. Stiu ca revolutionarii francezi si-au ales libertatea ca slogan dar eu sustin ca libertatea ar fi fost singura care trebuia sa moara pe esafod. Libertatea de-a omori oameni.

    Se va argumenta ca nu prezint decat o parte a situatiei, si ca nu ma refer la cazurile in care cel caruia ii este negata vointa este de fapt justificat in vrerea lui, dar faptul ca el este constrans si de forte exterioare sa nu actioneze conform vrerii sale nu-l face sa fie mai putin constrans de adevarul ei. Odata ce cunosti consecintele unei eventuale actiuni, ceata intelectuala numita libertate dispare, dispar si optiunile si alternativele, cunoasterea iti arata calea pe care trebuie s-o urmezi, nu iti arata caile pe care poti sa le urmezi.

    Se considera ca odata ce face 18 ani, sau in alte tari 21 sau 16, omul inceteaza sa fie copil, devine adult, si odata cu asta ia in primire tot felul de libertati pe care le au oamenii maturi, asa cum e votul, in timp ce adevarul este ca aceasta trecere de la copil la adult nu este chiar atat de brusca, si nu se intampla in timpul petrecerii de majorat. Exista chiar oameni batrani care dau in mintea copiilor. Cei mai multi indivizi numiti maturi se manifesta pueril destul de des, si nu intamplator aceste manifestari au loc in domeniile de activitate in care ei nu sunt prea experimentati; suntem toti niste copiii la un capitol sau altul deoarece nu detine nimeni cunoastere totala asupra subiectelor relevante.

    Una peste alta oamenii vor libertati, vor sa fie ei decidentii, vor sa aleaga ei optiunea preferata cand singurul lucru pe care trebuie sa-l vrei atunci cand ai de facut o alegere este sa soliciti informatie pana cand alegerea devine de la sine evidenta. Libertatea in mana unui om dezinformat este o loterie si pentru el si pentru altii in timp ce cunoasterea despre consecintele derivate din alegerea unei optiuni sau a alteia este profit sigur.

   Discutia generala ar trebui sa fie despre caile in care putem repartiza cunoasterea astfel incat libertatea sa devina irelevanta, nu despre modul in care sa distribuim cat mai multe libertati. Nu trebuie decat sa imaginam o societate in care orice om, de la pruncul de 2 ani si pana la batranul senil au stipulat prin lege dreptul la propriile decizii indiferent de gradul de informare asupra consecintelor acelor decizii, si sa o comparam cu o societate "totalitarista" unde toate deciziile sunt constranse de ratiune, adevar si dovezi.