Omul în centrul Universului

    Pentru că anul e pe sfârşite am putea să vedem ce s-a mai întâmplat pe planetă în decursul acestuia. Ei bine, s-au născut 127 279 089 de copii şi au murit 55 612 181 de oameni, s-au vândut 261 471 356 de computere şi s-au publicat 918 566 de cărţi.

    126 858 de specii au ajuns la extincţie, iar 19 873 de oameni au murit de foame, în timp ce 10 091 009 de copii cu vârsta până în 5 ani n-au reuşit să treacă mai departe în viaţă. Au avut loc 42 093 925 de avorturi şi 579 629 de femei au murit la naştere. Tot în decursul acestui an s-au sfârşit din cauza malariei 922 607 indivizi, din cauza cancerului 6 948 381 iar din cauza accidentelor de maşină 1 191 908. 

Astăzi, până la ora la care am preluat statisticile de pe internet s-au născut 165 462 de copii, au murit 115 989 de oameni şi s-au vândut 2 366 680 de celulare.

Anual, au loc în medie cam 15 cutremure cu magnitudinea într 7 şi 7,9 grade, unul cu magnitudinea mai mare de 8 şi cam 130 cu magnitudinea între 6 şi 7 grade.

    În acest context mai larg, naşterea unui copil, căsătoria, moartea unei persoane apropiate sau achiziţia unui automobil nu reprezintă nimic ieşit din comun, ci dimpotrivă un fapt cât se poate de probabil şi de anost. Ţine de viziunea omului asupra vieţii şi a locului în care trăieşte. Această viziune însă variază de la o extremă la cealaltă; de la una care include începuturile Universului în spaţiu-timp şi până la cea în care piatra filozofală este reprezentată de ultima bârfă din vecini sau de modul în care a pierdut echipa favorită de fotbal.

    Există oameni a căror viaţă se învârte în jurul acestor "evenimente" şi a căror viziune despre Univers include doar câţiva kilometri pătraţi şi face uz de foarte puţini neuroni. Aceştia încă nu au promovat din Evul Mediu. Pot fi observaţi zilnic înjurând în trafic, citind în metrou presa de scandal, purtând discuţii cu un grad de imbecilitate ridicat şi valorificând într-un mod extrem nişte lucruri de care chiar şi banalul se sperie. 

    Ei au fost violaţi în creiere de religie, de mass media, de şcoala de proastă calitate, de stat şi de un mediu cultural evoluat în aşa fel încât să să transforme indivizii în surse de venituri pentru alţii, la fel de "vizionari" ca primii. Metoda de discriminare între valoare şi nonvaloare în societatea actuală este banul. Dacă ceva produce bani, atunci este o valoare, daca nu produce este o nonvaloare. Pe baza acestei reţete s-a ajuns la specularea celor mai primitive instincte ale specimenelor umane, deoarece acestea sunt şi cele mai uşor de speculat şi pe spinarea lor se fac bani cel mai eficient. Foarte puţine servicii se adresează raţiunii; majoritatea inventează nevoi artificiale şi fac apel la frică sau lipsă de securitate cu singurul scop de a se vinde. 

    Religia vrea să te facă să crezi că ai nevoie de ea; statul te invaţă să crezi că nu eşti în stare să îţi administrezi singur câştigurile, că eşti imatur şi nu poţi să ai grijă singur de tine; iar reclamele te lovesc inconştient, producându-ţi nevoi pe care nu ai fi crezut că o să le ai vreodată. Toate aceste se adreseaza unor oameni care se cred centrul Universului, şi care ridica la rang de problemă esenţială absolut orice bazaconie din spaţiul adiacent lor. Iar marea problemă este că acele grupuri de oameni care sunt interesate de a-şi vinde produsele, sunt la fel de interesate de-a crea şi de-a menţine piaţa pentru acele produse din a căror vânzare câştigă. Toate acele grupuri depind în mod direct de gradul de scepticism şi de gândirea critică a eventualilor cumpărători; cu cât aceştia sunt mai naivi şi mai inculţi, cu atât serviciile bazaconice se vând mai bine şi ca atare nu vor promova altceva decât viziunea homocentristă, pseudocultura şi incultura. Un individ care este bine pus la punct cu tehnicile de manipulare s-ar simţi foarte repede agresat de această reclamă omniprezentă care transmite acelaşi tip de mesaj: 

    Tu eşti centrul Universului, iar noi venim în ajutorul nevoilor tale.

    (în traducere: "vrem să fii prost ca să-ţi tocăm banii şi timpul; îţi spunem noi de ce ai nevoie şi de ce nu, n-ai voie să gândeşti singur)

    Detaşat privind lucrurile, aceasta este doar o cale pe care a evoluat societatea umană; însă astfel mult timp nu mai poate continua; trebuie să ajungă la extincţie şi această "ramură evolutivă". Deci să-i facem mediul advers propovăduind scepticismul şi gândirea critică fără să fim plătiţi, doar ne facem în primul rând un serviciu nouă. Şi o plăcere totodată.

Creştin versus ateu în viaţa reală

    Viaţa reală este aceasta în care acţionăm şi luăm decizii, spre deosebire de cea imaginară, existentă doar în capul credincioşilor în supranatural care preferă din motive obscure să înlocuiască realitatea cu irealitatea, probabil din pură invidie faţă de oamenii care au halucinaţii sau dintr-un instinct exacerbat de competiţie cu aceştia. 

     Creştinul va pune pe seama unor agenţi supranaturali câteva din lucrurile care se întâmplă în realitate, eliminând explicaţiile naturaliste dacă acestea există şi totodată va trebui să accepte că există nişte probleme care se manifestă sau se vor manifesta în "mediul supranatural" şi care necesită rezolvare prin acţiuni care sunt executate în mediul natural. Evident, nici un creştin nu va reuşi să ajungă la performanţa  negativă de-a pune pe seama supranaturalului tot ceea ce i se întâmplă; există grade diferite de creştinism, trebuie să recunoaştem. Acest mod de gândire îl va determina pe creştin să ia decizii greşite pentru rezolvarea unor probleme reale şi decizii inutile şi detrimentale lui pentru rezolvarea problemelor imaginare. 

     În prima categorie de probleme, acelea care sunt reale, se pot include bolile, seceta, inundaţiile, mai toate catastrofele, lipsa de resurse financiare (şi eventual intelectuale), accidentele şi cam tot ceea ce poate fi considerat problemă. Mulţi credincioşi îşi vor explica aceste situaţii prin vestitele clişee: ne-a bătut Dumnezeu; suntem prea păcătoşi,  nu există plăci tectonice şi gândirea teleologică ne spune că tot ceea ce se întâmplă se întâmplă din cauza lui Dumnezeu (sau Satana) care nu au un hobby mai mare decât lupta lor eternă pentru sufletele oamenilor. Nici măcar nu le-ar trece prin cap că plăcilor tectonice le pasă de ei în aceeaşi măsură în care îi pasă unui bolovan care se rostogoleşte pe o pantă dacă trece sau nu peste vreun muşuroi de furnici. Acestea fiind problemele şi acestea fiind explicaţiile ataşate lor, deciziile rezultă într-un mod logic; trebuie să fie influenţate entităţile supranaturale în aşa fel încât prin voia lor problemele să dispară. Iar pe baza deciziilor se efectuează acţiunile: rugaciuni, exorcizări, excursii pentru pupatul moaştelor, construcţia de biserici, pocainţă şi altele din această categorie, acţiuni care ar fi produs numai beneficii speciei umane daca aceasta ar fi fost formată exclusiv din şamani şi popi. 

    Cât despre problema imaginară, inventată de religia creştină - arderea în focul etern - soluţia pentru rezolvarea ei vine evident, tot din religie. Aşa cum se spune, creştinismul centrează şi tot el dă cu capul; el inventează probleme şi tot el le rezolvă (cel mai des contra cost). Cum le rezolvă? Obligându-l pe credincios să se abţină de la activităţi normale care nu produc nici un fel de deservicii necredincioşilor: mâncare, sex, (blasfemie?), să investească în acţiuni cu desăvârşire ridicole aşa cum sunt ritualurile religioase, să-şi desfacă buzunarele prin biserici, şi să facă prozelitism şi propagandă ca nu cumva vreun alt individ să se prăjească prin focul Iadului. Bine că avem nişte legi acum în epoca modernă care îi împiedică să ne tortureze şi să ne ardă prin pieţe ca să ne purifice şi să ne salveze sufletele eretice.

    Într-adevăr, ateismul nu presupune absolut nimic în afară de necredinţa în dumnezei şi draci, dar de regulă ateismul vine la pachet cu naturalismul, adică, pe lângă faptul că exclude dumnezeii mai exclude şi supranaturalul. Orice adept al filozofiei naturaliste este implicit ateu iar cel puţin neo-ateismul, cunoscut şi sub numele de "noul ateism" este o mişcare care are la bază filozofia naturalistă. Din start, acea problemă inventată de creştinism care este echivalentă cu tortura psihică - frica turbată de Iad - a fost exclusă. La fel de exclus este şi timpul pierdut cu rugăciuni şi ritualuri religioase, iar banii pentru plata acestor piese de teatru absurd vor rămâne în buzunarul omului care a muncit acei bani în loc să se ducă la nişte personaje care ar trebui să încerce măcar odată munca cinstită. 

    Odată ce supranaturalul a fost exclus, tot ceea ce se întâmplă are cauze naturale şi explicaţii naturale şi ca atare singurul tip de decizii şi de acţiuni executate în virtutea  filozofiei naturaliste este menit să afecteze şi să influenţeze mediul înconjurător. În cazul oricărei necunoscute, ateul va căuta explicaţii folosind logica şi metoda ştiinţifică, iar în cazul oricărei probleme care necesită rezolvare ateul va recurge la tehnologie.
    Pentru a preveni efectele unui cutremur se construieşte o casă mai sănătoasă, pentru a vindeca o boală se construieşte un spital şi se face cercetare în domeniul medicinei, pentru a evita o inundaţie se va construi un dig, pentru a evita moartea într-un accident se va purta centura de siguranţă şi se va dota maşina cu airbaguri, iar pentru a scăpa de ignoranţă şi prostie se va construi o şcoală şi se va face educaţie. Istoria ne arată că atunci când explicaţiile naturale sunt preferate celor religioase problemele sunt rezolvate prin mijloace care stau la dispoziţia noastră. Toată ştiinţa, tehnologia şi bunăstarea pe care o avem în momentul actual este un produs al filozofiei naturaliste, nu al religiei.  

Niciodată gândirea de tip religios nu a adus vreun beneficiu omenirii.  

Niciodată vreun dumnezeu sau vreun drac a fost responsabil pentru ceea ce ni se întâmplă.  

Niciodată rugăciunile către Dumnezeu nu au rezolvat ceva.  

Dumnezeu nu există. Nici Dracul.  

Chiar dacă noi nu suntem complet responsabili pentru ceea ce se întâmplă pe această planetă, doar noi putem rezolva problemele cu care ne confruntăm, nu Dumnezeu şi nici Dracul. 

     Acestea sunt nişte superstiţii care datează de pe timpul copilăriei speciei umane, şi aşa cum copiii ajung la adolescenţă şi încetează să mai creadă în Moş Crăciun la fel trebuie să se întâmple şi cu specia umană. Să ajungă măcar la adolescenţă. Şi apoi, cine ştie, la maturitate.

BOR şi Securitatea

    Aşa după cum bine ştim, vânzătorii de servicii inexistente numiţi popi, nu pot fi verificaţi de către CNSAS decât la solicitarea conducerii ocultului de care aparţin. În traducere: toţi românii sunt egali în faţa legii numai că popii sunt mai egali decât restul! Sau, ocultele religioase, pe lângă faptul că sunt autonome faţă de stat, sunt autonome şi faţă de lege. Iar atunci când legea spune altfel, atunci ea este modificată în favoarea preoţilor aşa cum de altfel s-a şi întâmplat. 

    Se poate observa un tipar comun Bisericii Catolice şi Bisericii Ortodoxe Române, două instituţii care susţin că este necesar ca ele să îşi administreze singure scandalurile din interior, şi care în fapt sunt dispuse să treacă peste orice standard moral pentru a-şi menţine o imagine complet diferită de cea reală, o imagine cu desăvârşire mincinoasă. În timp ce catolicii au suferit o catastrofă reputaţională prin explozia numarului de preoţi pedofili expuşi în adevărata lor splendoare, Biserica Ortodoxă din România s-a fofilat pe lângă clasa conducătoare şi a evitat un dezastru care ar fi putut fi mult mai dur decât cel creat de pedofilia din sânul Bisericii Catolice.
    Cel puţin pedofilii sunt nişte psihopaţi de la care nu prea există pretenţii decât din partea spitalului de psihiatrie, însă popii ortodocşi informatori la Securitate fac parte din cea mai urâtă şi mai sinistră specie de şarlatani, aceea a detractorilor, a turnătorilor profesionişti, jigodii umane lipsite de orice fel de scrupule, indivizi care ar trebui expuşi de urgenţă în sectorul public la capitolul "AŞA NU!". Cu atât mai obscen este faptul, din cauză că acest tip de turnător, are în sfera ocultului religios funcţia de duhovnic, de om la care alţii se duc să se confeseze, să-şi exprime problemele intime şi secretele, unul căruia "deontologia profesională" i-ar interzice să facă orice fel de uz de informaţiile obţinute în acest fel. 

    Să se gândească cineva cam ce efect ar fi avut asupra a ceea ce numesc ortodocşii "spovedanie" expunerea în mass-media a celor două sute de dosare de prelaţi care erau pe rol la CNSAS cu câteva zile înainte de-a fi modificată legea.

    Să se gândească cineva cum ar mai fi apărut popii pe ecranele televizoarele incriminând regimul comunist "ateu", acela pentru care colegii lor de breaslă au turnat cu spor ce-au ascultat la spovedanie. Când tocmai şeful lor, Teoctist Arăpaşu, ridica nişte imnuri de slavă conducătorului iubit care l-ar fi făcut pe Yahve să moară de invidie, credeţi că ceilalţi slujitori ai Partidului Ortodox Român făceau notă discordantă cu direcţia impusă de la centru?

    Acum nu putem decât să ne imaginăm cum ar fi fost, datorită unor politicieni care nu reprezintă interesele populaţiei ci interesele unor clici mafiote şi ale unor organizaţii infestate de specimene imorale care îşi adjudecă rolul de garant şi ocrotitor al moralităţii în spaţiul românesc, cu maximă ipocrizie şi neruşinare. 

    Lăsând aceste aspecte deoparte,  modificarea legii, este din punct de vedere logic o aberaţie. Să laşi la latitudinea bisericii decizia de-a solicita cercetarea dosarului vreunuia dintre susţinătorii ei este ca şi cum te-ai duce la la un infractor de drept comun şi ai aştepta ca acesta să se pedepsească singur, construindu-şi propria puşcărie pentru ispăşirea pedepsei. La fel, să acorzi bisericii decizia de-a solicita cercetarea dosarului vreunui popă suspectat de colaborare cu Securitatea este ca şi cum ai oferi lui Gregorian Bivolaru ultimul cuvânt în ceea ce priveşte cercetarea colaborării cu securitatea al vreunui membru al MISA. Dacă vrea Gregorian, i se publică dosarul, dacă nu vrea Gregorian, nu i se publică. În viziunea legiuitorului român, legea se aplică după cum li se năzare cultelor religioase, nu după cum e just. Acest legiuitor este un legiuitor de factură teocrată, aservit intereselor BOR, nu intereselor cetăţenilor şi ca atare vă pun în vedere ca la următorul vot să nu uitaţi să nu votaţi sub nici o formă astfel de indivizi, fie ei din PNL, PSD, PDL sau alte grupări care nu au nici un fel de respect pentru adevăr şi pentru utilitate publică ci doar pentru propria lor propăşire, întocmai ca popii turnători la Securitate. 

     Atunci când asociaţia de vânzători de mitologie şi ocult are parte de un tratament diferit din partea unei instituţii publice în comparaţie cu cetăţeanul obişnuit, acel stat nu mai este demult unul secular ci unul cu grave deraieri teocratice, iar acest fapt ar trebui să ridice nişte semne de întrebare în minţile acelora cărora încă nu visează la dreptate şi adevăr doar în viaţa de după moarte.

Teocraţia tâmpeşte România. Luaţi poziţie!