Opera socială a bisericii

     Se întâmplă să tot apară prin discuţii ca argument pro religie faptul că biserica ar fi artizana unei opere sociale, mai exact că biserica ar depune activităţi pentru ajutorarea celor săraci. Şi pe undeva, te-ai aştepta ca o instituţie care se ocupă în mod tradiţional cu prezentarea unor minciuni gogonate pe post de adevăruri, o instituţie ce are drept istorie o lungă succesiune de eşecuri, la nivel filozofic, moral şi social, să conţină şi vreo parte pozitivă din moment ce încă mai stă în picioare. Dacă însă biserica are vreo parte pozitivă atunci aceasta cu siguranţă nu constă în aşa zisa ei operă socială care de fapt nu este operă ci o piesă de teatru absurd înscenată pentru deplina prostire a populaţiei.

    În primul şi în primul rând biserica nu poate ajuta material pe nimeni deoarece ea nu desfaşoară activitaţi productive. Defrişarea pădurilor ajunse în proprietatea ei prin donaţii din partea statului nu contează ca activitate productivă ci tot ca o formă de parazitism pe resursele ţării. Preoţii şi celelalte specii clericale nu muncesc defel şi ca atare toate resursele financiare de care dispun aceştia sunt provenite din munca altora; singura muncă pe care o depun clericii constă în activitatea neobosită de splălare a creierelor.

    Ceea ce face biserica s-ar numi act caritabil doar în momentul în care acei bani care ajung la nenorociţi ar fi produşi prin vânzarea legumelor şi fructelor produse în serele şi livezile muncite de popi, patriarhi şi episcopi, dar noi ştim că acele sere şi livezi nu există şi nu vor exista niciodată. Ceea ce face biserica s-ar putea numi act caritabil dacă acei bani care ajung la nenorociţi ar fi produşi din vânzarea tehnologiilor inventate de teologi şi apologişti religioşi în institutele de cercetare teologică, dar noi ştim că acele tehnologii nu există şi nici nu vor exista vreodată.

    Aşa zisa operă caritabilă a bisericii nu constă decât în acapararea continuă de fonduri de la stat şi de la populaţie, reţinerea celei mai mari părţi din ele întru exagerata umflare a burţii clerului şi folosirea restului pentru ajutorarea câtorva nenorociţi. Oare dacă aş solicita de la stat şi de la cetăţeni câteva miliarde de euro, aş păstra partea leului pentru mine, şi cu restul aş ajuta nişte săraci mi s-ar duce vestea de mare binefăcător? Ba, dimpotrivă, dacă s-ar întâmpla chiar să funcţioneze acest scenariu aş fi numit probabil şarlatanul secolului şi asta doar din cauză că şarlatania mea ar fi prizoniera unui secol, nu una întinsă pe parcursul mileniilor aşa cum e cazul bisericii.

    De fiecare dată când reprezentanţii bisericii apar prin mass media şi se laudă cu opera lor socială nu fac decât să expună gradul extrem de neruşinare, ipocrizie şi cinism la care pot să ajungă slujitorii lui Dumnezeu, în fapt slujitori ai unui stil parazit de viaţă.

    Tot aceştia militează împotriva planificării familiale şi a avortului, astfel militând pentru familii sărace dar cu copii mulţi şi numesc asta pro-life. Tot aceştia sunt responsabili de îndoctrinarea religioasă şi numesc această spălare pe creier educaţie morală. Tot aceştia dau pilde despre "virtutea" de-a fi sărac în timp ce îşi strâng averi de miliarde. Ei bine, această situaţie nu este deloc întâmplătoare având în vedere că instituţia pe care o reprezintă este fundamentată pe cea mai mare decepţie a umanităţii, aceea că există un dumnezeu.
   
    Vom trăi într-o lume mai bună doar atunci când aceşti specialişti ai decepţiei vor fi recunoscuţi ca ceea ce sunt, când nu vor mai fi trataţi ca repere morale şi când vor fi sfătuiţi prieteneşte să se apuce să facă ceva util şi să lase minciunile şi şmecheriile deoparte.

Raiul creştin

    Aşa după cum ştim toţi în religia creştină după ce mori ajungi în Rai şi acolo trăieşti fericit o eternitate. Vom arăta deci pentru doritorii de Rai cam cum arată un tablou sumar al acestui loc de veci:

1. Atunci când eşti în Rai şi vine cineva la tine să-ţi înşire tot felul de parascovenii, imbecilisme şi platitudini de care nu eşti interesat sub nici o formă şi de care nu vei fi interesat vreodata, te vei simţi invariabil fericit.

2. Dacă eşti în Rai şi prietena te înşeală cu prietenul tău cel mai bun vei tresălta de fericire.

3. În Rai vei putea să-ţi dai cu ciocanul peste ouă, sa le strângi la menghină, să le freci cu peria de sârmă iar apoi să le bagi în spirt şi singurul lucru pe care-l vei simţi va fi fericirea deplină.

4. În caz că te plimbi prin Rai, calci într-un rahat de câine, aluneci şi-ţi spargi nasul, vei fi un om fericit.

5. În Rai vor fi fericiţi toţi cei cu puţa mică. Şi ei dar, ciudat, şi femeile lor.

6. În Rai până şi creştinii vor fi fericiţi.

7. Dacă vine cineva îţi pocneşte un pumn în faţă fără motiv şi-ţi dă apoi şi un şut în fund vei simţi un acut sentiment de fericire.

8. În Rai nu contează de unde vii şi unde te duci, dacă faci stânga sau dreapta, dacă urci sau cobori, dacă mergi sau stai; oriunde eşti şi oriunde ai ajunge eşti la fel de fericit.

9. Pe Pământ dacă bei, te îmbeţi însă după ceva timp de trezeşti din beţie. În Rai dacă bei, te îmbeţi dar când te trezeşti, te trezeşti tot beat. De fericire.

10. În Rai Hristos va putea fi biciuit, bătut în cuie pe cruce, scuipat de populaţie, sodomizat de o herghelie de unicorni roz şi se va simţi extrem de fericit. La fel de fericiţi vor fi şi părinţii lui, Dumnezeu şi cu Maria, atunci când îl vor vedea lăţit pe cruce şi executat de herghelia de unicorni.

11. Din Rai vei putea să te uiţi la etajul inferior, în Iad, unde se află copii nebotezaţi, Nietzsche, Angelina Jolie, eu, Socrate, Richard Dawkins, vrăjitoare şi femei musulmane care vor fi rupte în bucăţi, mâncate, desfigurate, dezintegrate şi violate de toţi dracii şi te va încerca fericirea. Te vei uita cum urlă de durere în perpetuitate şi vei fi fericit. Din Rai te poţi uita fericit la chinurile groaznice ale copiilor tăi păcătoşi sau eretici şi vei face asta pentru eternitate.

12. În Rai poţi în sfîrşit să mănânci rahat la propriu şi nu doar să-ţi placă ci să fii şi fericit pe deasupra.

13. Tot acolo vei fi fericit de fiecare dată când vezi autişti, cretini, idioţi, imbecili sau alţi săraci cu duhul. Care, evident, fiind săraci cu duhul sunt şi ei fericiţi. 

14. În Rai nu există grade de fericire, întotdeauna eşti fericit în gradul maxim în care poţi fi fericit. Eşti la fel de fericit dacă mănânci un grapefruit sau daca-ţi rozi unghiile; dacă faci sex cu Miss Univers sau cu o păpuşă gonflabilă hermafrodită şi dezumflată; dacă asculţi Bach sau vreo unghie scrijelind tabla, dacă ai hemoroizi, reumatism, tuberculoză ori platfus.

15. La fel de fericit eşti dacă citeşti poezie sau dacă asculţi demagogie politică, dacă îţi miroase a lavandă sau a ouă clocite, dacă bei un vin de Porto sau hipoclorit de sodiu, dacă-l priveşti pe Hristos pe cruce sau tabloul lui Stalin.

16. În cadrul Cupei Campionilor Creştini care se desfăşoară în Rai, cei care sunt eliminaţi în grupe sunt la fel de fericiţi ca cei care iau cupa, iar în meciurile de box creştin sunt fericiţi deopotrivă învingătorii cât şi perdanţii.

17. În Rai, vei fi fericit să te întâlneşti şi să vorbeşti faţă în faţă cu posesorii moaştelor pe care le-ai pupat în viaţa ta creştină.

18. Dacă eşti în Rai şi te mănâncă-n fund nu contează dacă te scarpini sau nu, vei fi la fel de fericit. Dacă îţi curg mucii din nas, nu contează dacă-i ştergi sau nu, vei fi la fel de fericit.

19. Acolo dacă te duci la un copil mic şi-i iei jucăria nu se supără pe tine, este imposibil să enervezi pe cineva oricât te-ai chinui; nu poţi nici să faci glume pe seama cuiva şi nici să dai ţeapă că nu se supără nimeni.

20. Nu contează ce faci, ce gândeşti ce crezi, ce ţi se întâmplă, în ce companie eşti, singura stare pe care poţi s-o încerci este fericirea, astfel încât dacă s-ar putea să simţi şi altceva ai putea să juri că începe să te plictisească toată afacerea asta.

    Cât despre mine, eu am asigurat în Iad un loc călduţ, ba chiar fierbinte aş putea să spun. E clar că nu e  fericirea din Rai, însă din câte am înţeles, chinurile Iadului sunt diversificate şi destul de deosebite, astfel încât experimentarea lor ar putea să fie chiar distractivă dintr-un anumit punct de vedere.