După ce am discutat într-o postare anterioară despre "fundamentalismul ateist" a venit vremea să abordez şi tema fundamentalismului religios, şi pentru că trăim într-o ţară creştină este normal să vorbim despre fundamentalismul de tip creştin.
Ca şi cel ateist, fundamentalismul creştin nu poate exista, însă din nişte motive complet diferite. Pentru a respecta prescripţiile dogmei creştine ar trebui să fie posibil ca acestea să fie respectate însă realitatea arata altfel. Biblia creştină este o colecţie de idei dintre care unele sunt de-a dreptul caraghioase şi teribil de anacronice, idei care se contrazic între ele, idei care nu pot fi transpuse în practică sub nici o formă, sau care sunt atât de imorale încât ar speria orice specimen uman sănătos la cap, din orice epocă.
Unele dintre preţioasele norme de comportament din VT produc invariabil amuzamentul oricărui om civilizat. Iată aici un trio fantastic:
Deuteronomul 22:11 Să nu porţi o haină ţesută din felurite fire, din lână şi in unite împreună.
Deuteronomul 22:12 Să faci ciucuri la cele patru colţuri ale hainei cu care te vei înveli.
Deuteronomul 23:13 Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi şi să-ţi acoperi murdăriile ieşite din tine, când vei ieşi afară.
Ca să fii un adevărat fundamentalist creştin ar trebui să renunţi la mai tot ceea ce înseamnă îmbrăcăminte în prezent şi să te îmbraci doar cu haine ţesute exclusiv din in, cânepă sau sintetice, inclusiv lenjeria de pat care necesită fără doar şi poate ciucuri pe la colţuri, şi să te plimbi prin centrul oraşului cu lopata în spate, căci nu ştii când se întâmplă ca perfecţiunea creaţiei divine să se manifeste în tine prin procesul numit excreţie. Acestea încă, sunt doar caraghioase însă nu imposibil de respectat, şi îi sfătuiesc pe compatrioţii creştini să se apuce să respecte cu sfinţenie aceste porunci dumnezeieşti deoarece în ţara asta există o adevarată penurie de umor adevărat.
Trecând mai departe, există o sumedenie de prescripţii care se neagă în mod flagrant unele pe altele. Cam tot ceea ce există în NT neagă poruncile din VT, în timp ce le certifică irevocabil, de exemplu prin versetele următoare:
Matei 5:17-19
Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.
Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
Poruncile Vechiului Testament încep promiţător, cu interdicţia de-a ucide dar se sfârşesc nu prea frumos cu poruncile pentru uciderea apostaţilor şi a celor care îşi caută de lucru prin ziua sabatului, a falşilor profeţi, vrăjitoarelor, femeilor care comit adulter, a homosexualilor, blasfemiatorilor, prezicătoarelor, victimelor violurilor sau a copiilor neascultători. Din fericire, o mare parte din acestea sunt în prezent trecute la capitolul infracţiuni, pedepsite prin lege şi considerate atrocităţi sălbatice. Noul Testament vine cu o altă gamă de prescripţii, care dacă ar fi luate literal ar duce la desfiinţarea economiei, a comerţului şi a societăţii aşa cum există ea în prezent, şi ar întoarce-o în timp undeva înaintea apariţiei agriculturii. Nimeni nu poate supravieţui donându-şi bunurile altora, bunuri pe care nu ar trebui să le producă deoarece Hristos îi instruieşte pe credincioşi să trăiască precum păsările cerului şi să nu se gândească la ziua de mâine, deoarece nu-i aşa, Dumnezeu are grijă. Setul de dogme creştine este o sumă de propoziţii contradictorii sau imposibile şi ca atare nu poate constitui sub nici o formă un model de comportament.
Ca cineva să-şi imagineze că este fundamentalist creştin ar trebui să fie un psihopat dotat cu multiple personalităţi, un suprem Dr Jeckyl & Mr Hide încrucişat cu Hitler, Buddha, Dan Puric şi un om de Neanderthal. Evident, genetica nu a dat un astfel de rateu major şi nici nu se va întâmpla foarte curând. Tot ceea ce pot să facă cei care se numesc creştini, este să aleagă din Biblie câteva dintre poruncile prin care nu ţipă absurdul în gura mare şi să le respecte ocazional, doar într-o anumită măsură şi în funcţie de situaţie, astfel devenind toţi creştini ultraliberali. Antireligioşii ca mine nu ar avea nimic împotriva religiei dacă aceasta nu ar veni să împiedice modalităţile de-a separa iraţionalul de raţional, adevărul de fals, moralul de imoral, irealitatea de realitate şi să genereze în rândul majorităţii adepţilor comportamentele anacronice şi nocive pe care le generează. Credincioşii sunt obligaţi să ia în serios anumite idei din corpul doctrinar şi să le refuze pe altele, fără să aibă un instrument intelectual serios care să-i ajute să decidă pe care dintre ele trebuie să le ia în serios şi pe care nu. Astfel putem observa o gamă foarte largă de comportamente în sfera creştinismului, de la oameni civilizaţi care susţin secularismul şi pentru care religia e într-adevăr ceva personal, până la cristofascişti habotnici iraţionali şi antisociali care doresc instaurarea unei dictaturi creştine.
Păcatul originar al creştinismului este Biblia, această carte antică pe care se bazează şi care se pretinde a fi o colecţie imuabilă de adevăruri absolute ce nu poate fi supusă criticii şi cu atât mai puţin reformei. În timp ce ştiinţa are ca obiectiv principal păstrarea ideilor adevărate şi utile şi eliminarea celor false ori contrautile, religia se clădeşte pe conservarea întregului set de idei, indiferent de adevărul sau utilitatea lor. Iar acest păcat originar constituie motivul pentru care creştinismul va fi izgonit din grădina societăţii umane, mai devreme sau mai târziu. Nu trebuie să plângem, au mai existat câteva zeci de mii de religii sau ideologii care au păţit la fel.