Se apropie acum cu paşi rapizi sfînta sărbătoare a Paştilor şi
poate că populaţia este nerăbdătoare să mănînce drobul şi să ciocnească
ouăle, poate că nu este chiar atît de nerăbdătoare, dar comercianţii
sigur sînt fericiţi de venirea oricărei sărbători deoarece toate acestea
s-au transformat în perioada recentă în festivaluri ale cumpărăturilor
şi ale consumului, promovate de către cei ahtiaţi după profituri.
De aceea aş considera că ar fi adecvat să aducem urările în ton cu
adevăratul spirit al sărbătorilor şi să ne salutăm cu: "Mamona a-nviat! /
Adevărat c-a-nviat!", deşi eu am mari dubii că acest zeu ar fi fost
mort sau chiar bolnav în perioada recentă.
Dacă eşti credincios
creştin, şi dacă chiar ai ţinut posturile lăsate de Dumnezeu însuşi
prin calendarul creştin, atunci chiar este de înţeles că după o perioadă
de abstinenţă de la mîncăruri mai mult sau mai puţin grele, este chiar
indicat să te îndopi acum suplimentar cu mîncare. Ar fi totuşi la fel de
indicat să cunoaştem că aceste sărbători au fost la începutul lor
construite în aşa fel încît să se potrivească cu traiul oamenilor din
acea vreme, nu cu traiul oamenilor din prezent.
Pe vremea
cînd sărbătorile pascale erau la început, adică acum multe secole în
urmă, în acel timp al anului cînd tocmai se ieşea din iarnă şi se intra
în primăvară, nu exista nici producţie industrială a mîncării şi nici
congelare artificială, oamenii erau cam subnutriţi în această perioadă
şi nu era decît natural, sănătos şi indicat pentru ei să ţină un ospăţ
de mai multe zile. Ei sacrificau deci un animal şi îl mîncau foarte
rapid pe tot pentru ca nu cumva căldurile primăverii să îi strice
carnea.
Avînd în vedere că astăzi nici nu poţi să mergi prea
mult pe stradă fără să te împiedici de-un supermarket, un bar, un non
stop şi două restaurante şi că deşi mîncăm mîncare de calitate proastă,
în prezent mîncăm mai mult decît suficient, a te angaja într-un ospăţ de
mai multe zile, deja fiind mîncat bine, dacă nu ghiftuit, gras sau
obez, nu va face decît să-ţi mai reducă puţin din speranţa de viaţă. Pe
de altă parte dacă chiar vrei să-ţi placă mîncarea atunci cînd o
mănînci, dacă eşti un hedonist adevărat aşa ca mine, trebuie să cunoşti
legea receptorilor de dopamină.
Dopamina este principala
substanţă care îţi produce plăcere atunci cînd mănînci, dar nu numai,
iar ideea este că pe măsură ce creierul este stimulat la o activitate
specifică să producă mai multă dopamină, receptorii de dopamină îşi
reduc capacitatea de absorbţie, ca să nu prăjească circuitele neurale,
şi astfel se întîmplă că plăcerea pe care creierul tău poate să o simtă
se încadrează în anumite limite, oricît de multă, oricît de bună şi de
variată mîncare ai mînca.
Aşadar, ca să simţi mai multă
plăcere de pe urma mîncatului şi băutului trebuie să mănînci doar dacă
îţi este cu adevărat foame, iar ca să simţi plăcerea maximă, trebuie să
te abţii cîte puţin, chiar puţin mai mult, cu cît mai mult te abţii, cu
atît mai bună va fi mîncarea, iar cu cît mai ghiftuit eşti cu atît mai
mult îţi va apărea că mănînci cherestea sau furaje pentru porci, chiar
dacă tu mănînci cea mai bună mîncare posibilă cu tort de zmeură,
dulceaţă de căşuni şi o cireaşă în vîrf la desert.
Mai
presus de toate, să nu uităm că excesul şi îmbuibarea te pot duce la
spital, şi problema este că te duc la spital cu salvarea, care are
obiceiul de-a ţiui pe străzile oraşului într-un mod foarte neplăcut şi
strident în această perioadă, tulburînd somnul oamenilor ca mine, care
după ce au mîncat o masă moderată vor să-şi facă siesta în linişte.
Urez deci sărbători moderate, şi să fim recunoscători hazardului că încă
n-am ajuns într-o iarnă nucleară şi că încă ne mai suportă planeta şi
ne dă de mîncare. Sănătate.