Probabil că pe la ora asta, prea
multă lume ştie despre terifianţii terorişti ai statului islamic, care
decapitează oameni şi-i execută în moduri care de care mai
înfricoşătoare. Scopul teroriştilor este evident şi declarat - să bage
groaza în noi - iar canalele mass-media nu pregetă nici un efort să ne
ţină la curent cu ultimele execuţii şi atrocităţi, de-ai putea să juri
că sînt plătiţi de aceiaşi terorişti ca să le facă treaba, ca să ne
terorizeze, să ne înfricoşeze, să bage groaza în noi.
Vă spun adevărul, nu are de ce să vă fie frică de terorişti vreodată, noi toţi vom muri
oricum - este inevitabil - şi cel mai bun lucru pe care ni-l aduce
moartea este că ne scapă complet de frică. Moartea ne scapă de orice
frică, şi odată morţi, nouă nu ne va mai fi frică de terorişti, nu ne va
mai fi frică că ni se rup încălţările în mijlocul străzii, nu ne va mai
fi frică să nu fim acceptaţi în vreun grup de oameni, nu ne va mai fi
frică de mătreaţă sau de căderea părului, nu ne va mai fi frică de-a
întîrzia la serviciu sau de-a muri de foame, vom fi complet eliberaţi de
frică.
Voi aţi vazut vreodată cum
arată un om mort? Arată el ca şi cum i-ar fi frică de ceva? Nu cumva
arată ca şi cînd ar fi total detaşat de problemele vieţii? Nu doar că
nu tremură deloc de frică ci dimpotrivă, este mai ţeapăn decît un stîlp
de beton. Nici măcar în fund nu-l doare, nu-l interesează, nu-i pasă,
orice lucru care se întîmplă în jurul lui îl lasă... complet rece.
De aceea este bine de ştiut ca oricît de multă frică ţi-ar fi, mai
devreme sau mai tîrziu frica se va sfîrşi, se va termina, va dispărea,
aşa că cel mai bine este să-ţi vezi acum de viaţă şi nu de frică. Tot
bine de ştiut este că frica suprimă instantaneu judecata critică şi că
omul înfricoşat este gata să îşi sacrifice intelectul, demnitatea şi
puterea ca să scape de frică, el este dispus sa procedeze după cum îi
spune primul individ care vine şi îi promite să-l scape de frică. Frica
produce submisiune instantaneu, şi din cauza asta există o industrie a
fricii care transformă pe oameni în sclavi obedienţi, o industrie care
înfricoşează oamenii prin intermediul a zeci şi mii de căi, astfel încît
ei să devină submisivi şi proşti. Din frica de moarte, ei renunţă la
viaţă - renunţă la viaţa de om şi continuă sa traiască sub forma de oi,
gîşte sau alte animale domestice.
Sa angajăm totuşi acea gîndire critică în legatură cu acest subiect al
teroriştilor. Statul islamist şi cu toţi teroriştii care ne sînt arătaţi
cu degetul de către media, în ciuda acelor execuţii în stil medieval,
nu face nici cît o ceapă degerată cînd vine vorba de putere de
distrugere - ei din punct de vedere armat sînt nişte muşte subnutrite.
Totuşi, sînt acuzaţi şi băgaţi în faţă ca terorişti ai lumii de către
SUA, ţara cu cea mai mare putere de distrugere de pe faţa pămîntului şi
cu o istorie a conflictelor care face orice grupare teroristă sa apară precum porumbelul păcii.
Este ca şi cum un un grup de militari profesionişti, înarmaţi pînă în
dinţi cu tancuri, lansatoare de grenade şi de rachete, mitraliere şi
puşti cu lunetă, arată înspre un sărăntoc care a scos cuţitul la ei, şi
urlă din răsputeri: teroristul, teroristul, vrea să ne distrugă!!!
Trebuie neapărat să mai tăiem de la educaţie şi să bagam la "apărare",
sîntem atacaţi şi mai avem nevoie de nişte submarine nucleare şi de
niste avioane supersonice; trebuie să supraveghem toată populaţia,
trebuie să primim puterea de-a încarcera oameni fără proces şi de-a tortura pe alţii
pentru informaţii, trebuie degrabă să primim drept de viaţă şi de
moarte asupra cetăţenilor, altminteri nu ne putem apăra de groaznicul
terorist.
Apoi ca să fim cinstiţi, sărantocul acela îşi vîntură cuţitaşul în faţa militarilor profesionişti doar pentru că este lăsat să o facă; dacă militarii ar vrea să-l pună jos, nu le-ar lua mai mult de o fracţiune de secundă...Ei probabil că se bucură să-l vadă acolo spărgîndu-se în figuri, şi probabil ca îl şi învaţă cum sa ţină briceagul mai drept şi mai sus, dacă nu cumva chiar ei i l-au vîndut.
Trecînd mai departe, la alte calcule şi statistici, putem consulta nişte grafice care se găsesc cu duiumul pe internet, şi în care găsim riscul de-a muri din cauze de terorism.
Aflăm că este de cîteva mii de ori mai probabil să te sinucizi, adică
să te omori singur, fără sa te oblige nimeni, decît să o păţesti de mîna
teroriştilor. Gîndiţi-vă la asta, este de 2000 de ori mai probabil să
te omori singur, din proprie iniţiativă decît sa ţi-o tragă vreun
terorist. Ca să punem informaţia în context, este de 5-6000 de ori mai
probabil să mori din cauza unor erori medicale decît din cauza
teroriştilor; undeva între 5000 şi 30000 de ori mai probabil să te cureţi din cauză că eşti obez decît de mîna groaznicului terorist, şi tot de cîteva mii de ori mai probabil să mori din cauza plimbării cu maşina decît de la terorism.
Acestea fiind spuse, am văzut noi cumva politicieni turbaţi de grabă şi
îngrijorare, care să declanşeze fanatice cruciade împotriva suicidului, a
erorilor medicale, a obezităţii sau a accidentelor rutiere, care să
solicite de la buget investiţii imense pentru eliminarea acestor
ameninţări asupra vieţilor noastre, de mii de ori mai potente decît terorismul? Nu, nu există, nu s-a întamplat aşa ceva, şi nu s-a întîmplat din cauză că în lupta cu obezitatea nu poţi să invoci dezvoltarea industriei de armament şi nu poţi să te duci peste o altă ţară ca să o bombardezi şi să o jefuiesti căutînd potcoave de terorişti vii sau morţi.
Nimeni nu trebuie să-i caute pe terorişti, deoarece ei se află în vederea tuturor, e clar cine sînt, cum, şi pentru ce terorizează ei populaţia, şi vor continua să o facă atît timp cît oamenii se vor feri să spună adevărul şi vor lasa minciuna să prospere.