Conform cu definiţia din dicţionar, microbismul este o pasiune exacerbată pentru ceva. Totuşi, în societatea noastră subcultă microbismul este asociat în majoritatea cazurilor cu pasiunea exacerbată pentru meciurile de fotbal.
Această pasiune exacerbată pentru meciurile de fotbal a devenit un fenomen social care frizează imbecilismul extrem, şi, responsabili pentru el, sunt cei care investesc in această afacere, mass-media care nu găseşte altceva mai interesant de difuzat, şi nu în ultimul rând haita de masculi idioţi care cad pradă vânzătorilor de nimic.
Nu de alta, dar ce se întâmplă pe terenul de fotbal este nimic, şi, ca cineva să-ţi poată vinde nimicul trebuie să fii idiot. Jocul de fotbal este într-adevăr ceva deosebit doar dacă 22 de indivizi care aleargă cu disperare după o beşică de plastic reprezintă ceva deosebit. La fel jucam şi eu când eram copil "Ţară, ţară vrem ostaşi" dar nu se uita nici dracul la noi şi nici nu ne plăteau pentru spectacol, deşi alergam după minge cu dedicaţie maximă. Cred că din cauză că jocul ăsta nu a fost popularizat destul şi nu am avut impresari.
Şi că tot mi-am adus aminte cel mai frumos era la mijita, unde eu eram un fel de David Beckham al ascunzătorilor, mă băgam în nişte locuri atât de infecte şi de întunecate încât nu mă descoperea nimeni. Din păcate, în virtutea hazardului, mijita nu este considerat un joc demn de respect şi aşa în loc să fiu o mare celebritate, o adevărată valoare a societăţii, plătită cu milioane de euro pentru faptul că ştie să se ascundă prin locuri nebănuite, am ajuns un sclav obscur pe o plantaţie.
De ce alergatul după minge este mai interesant decât ascunzişul în gluga de coceni? De ce alergatul după minge este mai interesant decât alergatul după râme? Că dacă vrea cineva să vadă alergătură serioasă poate să vină pe la mine la ţară să vadă cum fac găinile atunci când le arunci o râmă. Pot chiar şi să zboare, ceea ce fotbaliştii sunt incapabili să facă. Putem oricând să instalăm nişte tribune lângă coteţul găinilor să punem de nişte galerii, să facem pariuri pe o găină sau pe alta şi să ne dăm şi în cap dacă găina favorită nu a alergat după râmă cum trebuie.
Obiectiv vorbind, fotbaliştii nu contează mai mult decât un roi de muşte care roiesc deasupra unui căcat. Şi când milioane de oameni ajung să se uite la acele muşte ca şi când ar avea vreo valoare intrinsecă, să plătească bani pentru asta, şi să ridice în slăvi muştele care zboară mai artistic deasupra căcatului, cred că specia asta umană are nişte probleme grave.
Medicamente băieţi, medicamente...
Această pasiune exacerbată pentru meciurile de fotbal a devenit un fenomen social care frizează imbecilismul extrem, şi, responsabili pentru el, sunt cei care investesc in această afacere, mass-media care nu găseşte altceva mai interesant de difuzat, şi nu în ultimul rând haita de masculi idioţi care cad pradă vânzătorilor de nimic.
Nu de alta, dar ce se întâmplă pe terenul de fotbal este nimic, şi, ca cineva să-ţi poată vinde nimicul trebuie să fii idiot. Jocul de fotbal este într-adevăr ceva deosebit doar dacă 22 de indivizi care aleargă cu disperare după o beşică de plastic reprezintă ceva deosebit. La fel jucam şi eu când eram copil "Ţară, ţară vrem ostaşi" dar nu se uita nici dracul la noi şi nici nu ne plăteau pentru spectacol, deşi alergam după minge cu dedicaţie maximă. Cred că din cauză că jocul ăsta nu a fost popularizat destul şi nu am avut impresari.
Şi că tot mi-am adus aminte cel mai frumos era la mijita, unde eu eram un fel de David Beckham al ascunzătorilor, mă băgam în nişte locuri atât de infecte şi de întunecate încât nu mă descoperea nimeni. Din păcate, în virtutea hazardului, mijita nu este considerat un joc demn de respect şi aşa în loc să fiu o mare celebritate, o adevărată valoare a societăţii, plătită cu milioane de euro pentru faptul că ştie să se ascundă prin locuri nebănuite, am ajuns un sclav obscur pe o plantaţie.
De ce alergatul după minge este mai interesant decât ascunzişul în gluga de coceni? De ce alergatul după minge este mai interesant decât alergatul după râme? Că dacă vrea cineva să vadă alergătură serioasă poate să vină pe la mine la ţară să vadă cum fac găinile atunci când le arunci o râmă. Pot chiar şi să zboare, ceea ce fotbaliştii sunt incapabili să facă. Putem oricând să instalăm nişte tribune lângă coteţul găinilor să punem de nişte galerii, să facem pariuri pe o găină sau pe alta şi să ne dăm şi în cap dacă găina favorită nu a alergat după râmă cum trebuie.
Obiectiv vorbind, fotbaliştii nu contează mai mult decât un roi de muşte care roiesc deasupra unui căcat. Şi când milioane de oameni ajung să se uite la acele muşte ca şi când ar avea vreo valoare intrinsecă, să plătească bani pentru asta, şi să ridice în slăvi muştele care zboară mai artistic deasupra căcatului, cred că specia asta umană are nişte probleme grave.
Medicamente băieţi, medicamente...