Pagini

miercuri, 24 martie 2010

Fotbalul este sportul rege, iar microbiştii regii idioţeniei

Conform cu definiţia din dicţionar, microbismul este o pasiune exacerbată pentru ceva. Totuşi, în societatea noastră subcultă microbismul este asociat în majoritatea cazurilor cu pasiunea exacerbată pentru meciurile de fotbal.

Această pasiune exacerbată pentru meciurile de fotbal a devenit un fenomen social care frizează imbecilismul extrem, şi, responsabili pentru el, sunt cei care investesc in această afacere, mass-media care nu găseşte altceva mai interesant de difuzat, şi nu în ultimul rând haita de masculi idioţi care cad pradă vânzătorilor de nimic.

Nu de alta, dar ce se întâmplă pe terenul de fotbal este nimic, şi, ca cineva să-ţi poată vinde nimicul trebuie să fii idiot. Jocul de fotbal este într-adevăr ceva deosebit doar dacă 22 de indivizi care aleargă cu disperare după o beşică de plastic reprezintă ceva deosebit. La fel jucam şi eu când eram copil "Ţară, ţară vrem ostaşi" dar nu se uita nici dracul la noi şi nici nu ne plăteau pentru spectacol, deşi alergam după minge cu dedicaţie maximă. Cred că din cauză că jocul ăsta nu a fost popularizat destul şi nu am avut impresari.

Şi că tot mi-am adus aminte cel mai frumos era la mijita, unde eu eram un fel de David Beckham al ascunzătorilor, mă băgam în nişte locuri atât de infecte şi de întunecate încât nu mă descoperea nimeni. Din păcate, în virtutea hazardului, mijita nu este considerat un joc demn de respect şi aşa în loc să fiu o mare celebritate, o adevărată valoare a societăţii, plătită cu milioane de euro pentru faptul că ştie să se ascundă prin locuri nebănuite, am ajuns un sclav obscur pe o plantaţie.

De ce alergatul după minge este mai interesant decât ascunzişul în gluga de coceni? De ce alergatul după minge este mai interesant decât alergatul după râme? Că dacă vrea cineva să vadă alergătură serioasă poate să vină pe la mine la ţară să vadă cum fac găinile atunci când le arunci o râmă. Pot chiar şi să zboare, ceea ce fotbaliştii sunt incapabili să facă. Putem oricând să instalăm nişte tribune lângă coteţul găinilor să punem de nişte galerii, să facem pariuri pe o găină sau pe alta şi să ne dăm şi în cap dacă găina favorită nu a alergat după râmă cum trebuie.

Obiectiv vorbind, fotbaliştii nu contează mai mult decât un roi de muşte care roiesc deasupra unui căcat. Şi când milioane de oameni ajung să se uite la acele muşte ca şi când ar avea vreo valoare intrinsecă, să plătească bani pentru asta, şi să ridice în slăvi muştele care zboară mai artistic deasupra căcatului, cred că specia asta umană are nişte probleme grave.

Medicamente băieţi, medicamente...

luni, 22 martie 2010

Creştinism versus evoluţionism - III

Probabil din lipsă de ocupaţie, acum vreo săptămână am fost la o dezbatere pe tema compatibilităţii dintre ştiinţă şi religie.

Un biolog contra patru religioşi. Oricum nu ştiu cum să iau această lipsă totală de fair-play. Cei care cunosc subiectul ştiu foarte bine că religia va fi desfiinţată de către ştiinţă, iar pentru cei care nu-l cunosc, e mai bine să creadă că nu există nici un fel de incompatibilitate între cele două, nu de alta dar poate nu o să se sperie de Darwin mai rău decât de dracul.

Noul ateism, aşa cum este numit, nu este o mişcare raţionalistă, ci este una antiiraţionalistă şi de aceea se sperie toată şleahta preoţescă, îşi strânge rândurile şi îşi ridică vocea, deoarece conştientizeză faptul că noi nu suntem pro educaţie raţionalistă ci împotriva educaţiei false şi a minciunilor. Iar acum bate în defensivă, dar bate degeaba că noi nu ne lăsăm convinşi de faptul că-şi schimbă părul, iar năravul ba.

Unul dintre vorbitori (filozof cică) susţinea că religia nu vizează realitatea comună ci realitatea subiectivă.
Aici eu oricum o să spun adevărul, iar adevărul este că religia, lipsită de orice fel de pretenţie despre realitatea înconjurătoare nu contează mai mult decât halucinaţiile unui schizofrenic. A nu se crede că am ceva cu schizofrenicii, aceia sunt bolnavi şi au un motiv întemeiat să halucineze. În schimb, popii şi teologii nu au ca motiv întemeiat să mintă decât pe acela că ar muri de foame, având în vedere că sunt doar nişte infractori lipsiţi de o calificare reală şi că minciuna crasă reprezintă esenţa activităţii lor.

Totuşi, pe de o parte este îmbucurător faptul că îşi recunosc înfrângerea recurgând la astfel de artificii teologice, după lupta susţinută pe timp de mii de ani împotriva logicii şi a realităţii fruste. Se vede că şi-au dat seama că nu mai pot susţine vechile pretenţii religioase fără a provoca râsul.

Pe de altă parte, noi ateii, ştim că teologii spun una la o dezbatere publică, iar sclavii lor direcţi, popii, spun cu totul alte tâmpenii prin biserici, şi mai ştim că teologii ştiu ce spun popii în biserici şi tot mint cu neruşinare că ei sunt pro ştiinţă, de aceea trebuie trataţi fără milă în orice fel de discuţie, până când specia lor parazită va dispare de pe faţa pământului.

Specia umană trebuie să se spele pe cap cu gaz ştiinţific ca să scape de aceşti păduchi care au generat prea mult timp această epidemie de parazitism

Iar gazul marca Darwin e spaima păduchilor religioşi. Folosiţi-l cu încredere!

miercuri, 17 martie 2010

Creştinism versus evoluţionism - II

De ce exist eu?

Astfel de întrebări îşi pun oamenii fără ocupaţie.

După ce li se explică faptul că ei există din cauză că părinţii lor nu s-au putut abţine de la pornirile sexuale instinctive, sau au decis să-i conceapă (cazurile civilizate), bineinţeles că prin regresie aproape infinită se ajunge la întrebarea:

De ce există specia umană?

Şi avem două concurente pentru răspuns:

Răspuns 1:
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti. A fost când a fost, pe vremea când se potcovea puricele cu nouăzeci şi nouă ocă de fier la un picior, cu nouăzeci şi nouă ocă de oţel la alt picior, sărea în înaltul cerului şi tot i se părea că-i uşor, pe când plopul făcea pere şi răchita micşunele, pe când musca se scria pe perete, mai mincinos cine nu crede, ei, dragii moşului, pe vremea aia exista un dumnezeu. Şi acest dumnezeu, fiind singur prin Univers şi plictisindu-se din cauza asta, a luat un pumn de noroi, a zis hocus-pocus, şi a făcut un bărbat din noroi. Apoi, a zis odată abracadabra, l-a adormit, a scos o coastă din el, a mai abracadabrizat odată şi a făcut o femeie din coasta bărbatului făcut din noroi. Apoi, bărbatul din noroi şi cu femeia din coastă, s-au reprodus între ei, ei şi cu copiii lor şi astfel a apărut specia umană. Şi-am încălecat pe-o căpşună şi v-am expus o mare istorisire.


Răspuns 2:
Evoluţie prin selecţie naturală, pe parcursul a 3,8 miliarde de ani, un fapt demonstrat ştiinţific şi acceptat de toată lumea civilizată şi al cărui adevăr e atestat de 3,8 miliarde de dovezi.

Acuma... cineva poate să stea, să se scarpine în cap şi să se gândească îndelung. Oare care dintre ele o fi aia adevărată?

Hmmm...La fel de tare şi-au scărpinat cheliile teologii atunci când au fost puşi faţă în faţă cu selecţia naturală şi genetica. Bineînţeles că au început să facă ceea ce ştiu ei mai bine. Să mai taie nişte bucaţi din povestirile lor, să schimbe sensul cuvintelor, să facă echivocări ilogice, să zică că de fapt acolo unde scrie Adam, scrie altceva, şi acolo unde scrie creaţie, de fapt scrie creaţie prin selecţie naturală şi, deşi noi oamenii normali, putem vedea că scrie acolo că Dumnezeu a făcut-o pe Eva din coasta lui Adam, teologii, prin revelaţie divină văd că acolo scrie de fapt despre cum zbura Archaeopterix şi cum vânau neanderthalii mamuţi.

Ne scapă totuşi de ce nu au avut aceste revelaţii înainte de Darwin. Amuzant este efortul pe care-l fac teologii să împace evoluţia cu religia şi tot nu înţeleg de ce nu funcţionează. Le spun eu.
Teoria evoluţiei nu distruge religia pentru că contrazice câteva pasaje din Biblie. Biblia însăşi se contrazice cu realitatea în general, deci n-ar fi asta o problemă. Teoria evoluţiei furnizează răspunsul la întrebarea "de ce existăm" şi astfel, face răspunsul religios complet inutil.

Evoluţia e spaima lui Dumnezeu.

Dumnezeu e sclavul lui Darwin şi a lui Richard Dawkins!

Trăiască evoluţia!

Amin!

luni, 15 martie 2010

Creştinism versus evoluţionism - I

Orice creştin adevărat ştie că are neapărată nevoie de Cristos şi de împărtăşanie ca să scape de păcate. De păcatul originar pe care l-au comis Adam şi Eva. Aceasta este o dogmă centrală şi esenţială a creştinismului.

Din păcate pentru creştini, păcatul respectiv nu a existat, conform evoluţionismului. Tot conform evoluţionismului, dacă acest Cristos a existat, şi dacă a fost torturat şi a murit pe cruce, atunci a murit degeaba. Asta da definiţie a inutilităţii.

N-am stat să ma uit prin ce fel de torsiuni psihice au reuşit catolicii să împace capra creştină cu lupul evoluţionist fără să cadă în varza ridicolului extrem dar de bună seamă trebuie să fie nişte tehnici teologice care l-ar face pe un schizofrenic să creadă că de fapt este sănătos.

Este cert oricum că aceste tehnici teologice, care or fi ele, nu sunt înghiţite de publicul creştin la fel de bine cum sunt înghiţite carnea şi sângele lui Cristos şi că artizanii dogmelor creştine chiar dacă afirmă că evoluţia e un fapt îşi dau seama cât de corozivă trebuie să fie această teorie a selecţiei naturale pentru religia lor, şi de aceea n-am nici un fel de intenţie în a îi crede că au oprit lupta sfântă şi veşnică împotriva evoluţionismului. Această luptă va exista atâta timp cât va exista creştinism.

Tot respectul însă pentru creştinii ortodocşi şi celelalte secte retardate, care rămân duri pe poziţii şi afirmă că evoluţia e falsă. Probabil că îşi imaginează că mişcarea pe care o numesc ei "noul ateism" o să se liniştească şi apoi ei o să poată să-şi vadă de îndoctrinare în continuare. Ţin să-i anunţ solemn că noul ateism nu se va opri până când religia nu va dispare, evoluţia va avea statutul normal al oricărui adevăr, iar creştinismul, statutul normal al oricărei minciuni.

Iar după ce specia umană va scăpa de religie şi de toate nenorocirile pe care le aduce la nivel psihic - frica de autoritate, frica de scepticism şi aceea de-a contrazice dogmele, ei bine atunci o să ne putem ocupa în sfârşit de nişte lucruri care ne fac plăcere.

vineri, 12 martie 2010

Mic ghid de comportament anticreştin

Aceasta nu este vreo biblie, şi ceea ce scrie mai jos nu reprezintă nişte porunci imuabile. Ele pot fi modificate la sugestia binevoitorilor, pentru a fi în concordanţă cu realitatea.

1. Dimineaţa cum te scoli, bagă vreo două trei blasfemii să ca să-ţi meargă bine toată ziua.

2. Dacă treci pe lângă o biserică, în timp ce alţii îşi fac cruce, tu arată degetul. Dacă vine vreo babă nervoasă şi te ia la rost, zi-i că nu ei îi arătai degetul ci lui Dumnezeu.

3. Dacă ai rude care sunt creştine, nu te lăsa intimidat, ei trebuie să fie cei intimidaţi de tine. Pentru un apel la sentimente cât mai eficient, întreabă-i de ce ei consideră că trebuie să fii torturat pe vecie, şi de ce în cartea lor sfântă scrie că trebuie să te omoare cu pietre. Data viitoare o să le fie frică să mai pronunţe cuvinte religioase în prezenţa ta.

4. Când intri iarna într-un bar şi vrei să te încălzeşti, cere o cană cu sângele lui Cristos fiert, nu vin. Nu uita să le zici să pună piper şi zahăr în el în timp ce-l fierb, aşa e bun.

5. Dacă te întreabă cineva ce fel de hârtie igienică foloseşti, zi-i că Biblia.

6. Atunci când înjuri, nu uita ca printre obscenităţile clasice să introduci pe Dumnezeu, Fecioara, Duhul, Cristos şi toţi sfinţii.

7. Nu ai voie să faci sex cu femei creştine, deoarece, în caz că actul sexual se materializează, există şanse foarte mari ca progenitura să iasă agnostică sau schizofrenică.

8. Dacă totuşi nu te-ai putut abţine şi ai păcătuit, în caz că progenitura e de sex masculin să-i pui nume Lucifer, în caz că e de sex feminin, Satana.

9. Poţi să te duci cu copilul la biserică să-i spui popii că vrei să-l botezi aşa. Să ai şi aparatul foto la tine ca să-i imortalizezi expresia feţei atunci când va afla numele pruncului.

10. În cazul în care cineva pomeneşte de Cristos, întreabă-l pe cel mai inocent ton posibil, dacă nu cumva vrea să vină cu tine pentru a sluji şi la alţi dumnezei.

11. Dacă vezi o femeie cu pantaloni în loc de fustă, abordeaz-o şi spunei că în Biblie scrie că trebuie să fie omorâtă cu pietre pentru motivul ăsta.

12. Dacă cineva îţi dă o palmă, întoarce-i ambii obraji cu câteva lovituri de pumn.

13. Postul anticreştin constă în consumarea zilnică de carne. Să-l ţii cu sfinţenie. Iar în vinerea de dinaintea Paştelor trebuie să te destrăbălezi culinar mai rău decât la nunţi.

14. Domnul Dumnezeul tău este Richard Dawkins. Poţi însă, să ai şi alţi dumnezei în afară de el: Hitchens, Dennet, Nietzsche, Bakunin, etc.

15. Creştinismul face casă bună cu instinctele tribale. Tu să te declari naţionalist extraterestru. Iar dacă echipa de fotbal a României pierde vreun meci, exprimă-ţi bucuria pentru victoria celorlalţi.

16. Cel mai greu obstacol în devenirea ta anticreştină este faptul că trebuie să ştii lucrurile pe care creştinii nu le cunosc: biologia, astronomia, cosmologia, matematica, istoria, geografia, fizica, chimia, filozofia, logica, sociologia, antropologia, psihologia şi Biblia.

17. Dacă îţi ajunge vreodată vreun preot pe mână, să nu te pună Necuratul să-i zici părinte, că doar nu-i părintele tău. Adresează-te respectuos cu "Domnule X".

18. Creştinii extremişti, sunt prin propria natură, violenţi. Având în vedere că tu faci parte din extrema celaltă şi reprezinţi negaţia lor, poţi să fii agresiv doar faţă de idei, niciodată faţă de oameni (afară de situaţia de la punctul 12). Conform filozofiei materialiste pe care o reprezinţi, nu există liber arbitru, deci nu e vina lor că sunt creştini, au fost îndoctrinaţi în copilărie. Fii compasional când le zici că îţi pare foarte rău pentru faptul că au ajuns în situaţia nefericită de-a fi creştini.

19. Totuşi, principalul tău front de atac trebuie să fie deiştii şi ateii pasivi. Acuză-i pe toţi că sunt imorali deoarece nu le pasă de confraţii lor care sunt abuzaţi psihic, minţiţi, înşelaţi şi jefuiţi de către popi. N-au ce să replice.

20. Mai blasfemiază înainte să te culci de câteva ori, în loc de "noapte bună" ca să dormi liniştit şi să visezi frumos.

21. Via forum.atei.ro, despre rudele bisericoase:

Din experienţa mea cu rude bisericoase ai trei faze.
Faza 1. Hai mai terminaţi cu poveştile astea de ev mediu, suntem în secolul 21, nimeni nu mai crede că o tipă rămâne gravidă virgină fiind.
Faza 2. (se spune pe un ton blând şi condescendent): Sigur, fiecare are dreptul să creadă în ce vrea, dar eu chiar nu cred că tipul ăla Isus a fost fiul lui Dumnezeu, cu atât mai puţin că a înviat, şi Dumnezeu ăla dacă chiar a făcut lumea, a conceput-o prost (de obicei aici se opresc măcar ca să nu te mai audă că spui blasfemii.
Faza3 (the hard one): sigur, Maria a rămas gravidă cu Duhul Sfânt - cum l-o fi chemat pe atunci, că azi i se spune penis (cu asta ai inchis gura definitiv audienţei creştine).
Din experienţă, rar e nevoie să ajungi la nr 3. Da şi dacă ajungi, ăia nu mai deschid discuţia în veci.