Creştinismul ca mitologie

    Îmi amintesc cum stăteam şi reflectam adânc la semnificaţiile miturilor pe care le citeam pe vremea când eram copil. Pot să-mi amintesc de exemplu de mitul adunării de la Mecona din mitologia greacă, acela în care se povesteşte cum oamenii au fost adunaţi la porunca lui Zeus într-un oraş numit Mecona, pentru a le fi stabilite îndatoririle faţă de zei.

    Acolo, titanul Prometeu, ocrotitorul omenirii, a tăiat conform legendei un taur şi l-a împărţit în două grămezi astfel: într-o grămadă a pus carnea şi a acoperit-o cu maţele, stomacul şi fierea taurului, în timp ce în cealaltă a pus oasele, coarnele şi copitele şi le-a acoperit cu grăsime. Apoi l-a invitat pe Zeus să aleagă grămada sa, cea care va fi folosită pentru sacrificii, iar Zeus a ales desigur, grămada mai mare şi mai arătoasă, adică cea făcută din oase, coarne şi copite.

    Ştiam foarte bine că este doar o poveste, că nu există nici zei, nici titani, ştiam că fulgerele sunt fenomene naturale dar aceste chestiuni erau laterale semnificaţiilor poveştii respective. Acest mit furniza imediat explicaţia pe care o aveau vechii greci pentru faptul că atunci când sacrificau animale păstrau pentru ei părţile mai gustoase şi mai nutritive în timp ce zeii trebuiau să se mulţumească cu fumul care se ridica prin arderea câtorva oase şi a câtorva bucăţi de grăsime.

    Însă principala concluzie care pot fi extrasă din această anecdotă rezidă în motivul artistic al celor două grămezi de carne, motiv care ne notifică despre puterea aparențelor și mai cu seamă despre puterea acestor aparențe de-a ne decepționa. Morala poveștii este amplificată prin statura personajului care cade pradă decepției - este Zeus, cel mai mare dintre zei, și dacă acesta se poate înșela într-un mod stupid făcând confuzie între esență și aparență, atunci cu atât mai mult se pot înșela muritorii de rând. Totodată este bine de reținut că a deține foarte multă putere nu te face înțelept.

    Nu există absolut nimic în conținutul poveștii care trebuie să fie în mod necesar adevărat pentru ca cineva să priceapă despre ce e vorba, la fel cum într-o fabulă este irelevant faptul că animalele nu cunosc limbajul uman. Acest lucru este valabil pentru orice pildă inclusă în tradiţia creştină şi dacă acea pildă are una sau mai multe semnificaţii care pot fi extrase ele vor fi extrase indiferent de faptul că personajele sunt fictive sau reale. Considerând creştinismul ca fiind mitologie nu se pierde nimic din valoarea acestei tradiţii ci dimpotrivă, se câştigă foarte multe. Ca cineva să realizeze ce anume se pierde atunci când considerăm că creştinismul este adevărat este suficient să se întrebe ce ar avea de câştigat dacă în povestirea adunării de la Mecona s-ar considera că Zeus şi cu Prometeu sunt nişte fiinţe care au existat în realitate sau mai există. Din punctul de vedere al semnificaţiei mitului acest amănunt este insignifiant însă din punctul de vedere al medicului psihiatru el face diferenţa între sănătate mintală şi demenţă.

    Există într-adevăr nişte oameni care chiar au de pierdut de pe urma trecerii religiei creştine în domeniul mitologiei. Aceştia sunt popii şi politicienii. Popii vor fi lipsiţi de obiectul şarlataniei lor iar politicienii vor fi presaţi foarte puternic să aibă o prestaţie satisfăcătoare pentru o populaţie care nu e învâţată să gândească în termeni de stăpân şi sclav. În ultimă instanţă această presiune le va ridica chiar lor atât standardul de viaţă cât şi pe cel de umanitate însă mi se pare că ambele categorii sociale sunt în situaţia unui alcoolic care ştie că alcoolul nu e bun şi că nu o mai poate duce mult astfel însă amână de pe o zi pe alta decizia pe care trebuie să o ia şi care este inevitabilă.

   Aceşti oameni vicioşi trebuie să fie ajutaţi să lase viciul deoparte şi trebuie ajutaţi de către persoanele sobre. De aceea mă tot gândesc cum să fac să le dau o mână de ajutor cât mai consistentă posibil. Cred că toţi ar trebui să ne gândim la asta.

Propagandă ateistă

    Există pe internet zeci dacă nu sute de mii de site-uri în limba engleză în cadrul cărora este prezentat cu lux de amănunte ce înseamnă ateism, există nenumărate dezbateri între teişti şi atei, şi în acest context se poate ca cineva să întrebe la ce mai foloseşte cantitatea deja respectabilă de texte scrise în limba română pe aceeaşi temă.

    Ei bine, este foarte uşor de văzut la ce foloseşte, imaginându-ne cum ar arăta acest mediu informaţional dacă s-ar elimina deodată toate aceste texte, daca ar dispărea printr-o minune de-a dreptul dumnezeiască toată blogosfera ateistă şi orice site care menţionează ateismul altfel decât la modul peiorativ. Un prim efect al fi acela că orice individ care ar căuta informaţii despre religie în limba română ar ajunge invariabil pe un site unde se face îndoctrinare religioasă şi astfel potenţialul de-a fi cunoscut adevărul în această chestiune ar fi foarte redus.

    Mai important este însă faptul că orice blog ateist, orice discuţie în care un ateu se manifestă, orice videoclip regizat de către un ateu prezintă dovada irefutabilă a existenţei ateilor în România, a existenţei unei comunităţi ateiste în România. Eu ştiu că noi oamenii, nu suntem animale raţionale ci animale emoţional-raţionale şi sociale, mai ştiu în ce mediu am evoluat să supravieţuim şi deci ştiu cât de importantă este comunitatea pentru majoritatea oamenilor. Faptul că există o astfel de comunitate este inestimabil; să ne gândim doar cât de dispusă este o persoană să afirme vreun adevăr incomod pentru un grup atunci când se simte cu desăvârşire singură.

    Pentru mine a mă integra într-o comunitate este mai puţin important; pentru mine important este promovarea adevărului şi desfiinţarea minciunilor chiar cu preţul excluderii din vreo comunitate. Este atât de important acest lucru deoarece în mod neparadoxal tot un animal social sunt şi eu, dar ştiu că minciunile colective de tipul celor creştine nu fac bine pe termen lung nici unei comunităţi şi nici unei societăţi, nu pot sa-mi facă mie bine, nici altora, iar cine nu se pronunţă împotriva lor este de fapt un animal antisocial.

    Minciunile religioase pot fi avantajoase unora pe termen scurt, ele însă vor fi pe termen lung detrimentale tuturor. Minciuna colectivă religioasă îi ajută pe unii să se eschiveze de la abordarea unor probleme care necesită rezolvare urgentă, îi ajută să uite de acele probleme însă mai devreme sau mai târziu ei vor trebui să dea piept cu ele. Mai ales în această ţară este nevoie de mai mult respect pentru adevăr şi mai puţină toleranţă pentru minciunile colective, aşa cum am avut toţi ocazia să constatăm de exemplu în cazul bacalaureatului. 

    Este adevărat că poate fi plăcut să te detaşezi de realitate şi să uiţi efectiv de lucrurile care te deranjează, însă această plăcere nu are cum să dureze la nesfârşit. Plăcerea care poate să dureze la nesfârşit este doar plăcerea de-a nu te minţi pe tine însuţi, de-a fi onest şi de-a fi într-o relaţie coerentă cu mediul înconjurător.

    De aceea, ţin să mulţumesc oricărei persoane care a contribuit la promovarea raţionalismului, a ştiinţei şi a gândirii critice în detrimentul gândirii magice de tip religios. Unii au scris pe bloguri, alţii au comentat pe marginea unor articole din publicaţiile online sau pe forumuri. Unii au activat din poziţia unor asociaţii, alţii au dezbătut cu credincioşii pe unde au apucat, în mediul virtual sau cel real.

    Am văzut o categorie de atei care s-au apucat să facă câte ceva şi care probabil în lipsa feedback-ului şi-au pierdut motivaţia şi au renunţat. Conform statisticilor efectuate tendinţa de secularizare din România este foarte puternică, încrederea în instituţia bisericii în descreştere şi mai mult, această tendinţă se va menţine şi în viitor. Desigur, dinamica fenomenului religios este foarte complexă iar ceea ce facem noi aici pe internet sau prin afara lui constituie doar o variabilă a ecuaţiei, însă nu văd de ce şi-ar pierde cineva motivaţia de-a ridiculiza şi de-a expune absurdităţile religioase, mai ales în cadrul unui efort colectiv.

    Acest efort colectiv trebuie să ofere baza socială şi intelectuală pe care se poate ridica în România o persoană publică sau un grup de persoane publice care să expună minciunile religioase şi nu la modul la care se face acum - criticând cu perdea biserica şi ocolind complet religia. Critica bisericii şi a religiei din prezent este într-adevăr mult mai pregnantă decât acum vreo 5 ani, când era mai degrabă inexistentă, însă chiar şi aşa este insuficientă. Trebuie să fie atacată frontal şi religia, trebuie să fie atacate doctrinele ei iraţionale precum şi problema existenţei vreunui Dumnezeu şi adevărul este că dacă cea mai mare şi mai gogonată minciună colectivă nu este desfiinţată atunci slabe şanse sunt să le desfiinţăm şi pe celelalte. Există în societate o piaţă a ideilor, iar în cadrul acestei pieţe trebuie să existe oameni care promovează gândirea raţională căci pe cea defectuoasă o promovează destui. A profita de naivitate şi de prostia omenească este o afacere foarte profitabilă şi trebuie să admitem că există oameni care trăiesc de pe urma ei şi care vor să se asigure că afacerea rămâne la fel de profitabilă. Nu ne putem numi civilizaţi până când chiar şi aceşti profitori au să înţeleagă că faptul în sine de-a ţine oamenii în prostie - este cea mai mare prostie posibilă.

    Dacă ne uităm la trendul istoric religia este într-un declin vertiginos şi acum în secolul XXI avem tehnologia necesară desfiinţării atât religiei precum şi altor ideologii a căror existenţă se bazează pe izolarea informaţională. Izolarea informaţională nu mai este posibilă şi trebuie să profităm la maxim de acest fapt. Problema nu este dacă religia creştină va muri sau nu, au decedat altele înaintea ei şi va deceda şi ea, problema este cât de repede îşi va găsi obştescul sfârşit şi cât de repede va fi aşezată în rândul surorilor sale la capitolul mitologie. Pentru că suntem atei şi ne place viaţa, vă invit să conlucrăm la desfiinţarea ei în aşa fel încât să simţim efectele desfiinţării religiei în timpul vieţii noastre chiar dacă toate generaţiile viitoare vor profita de pe urma acestui fapt. Vă invit să-i facem mormânt lui Dumnezeu şi să-i punem şi cruce. O cruce pe care să scrie:

    Aici nu odihneşte vreun rob al lui Dumnezeu, ci Dumnezeu însuşi. Să-i fie ţărâna uşoară!

Expansiunea BOR

    În contextul în care populaţia României scade odată cu numărul de şcoli şi spitale, există totuşi o industrie care prosperă; aceasta este industria producătoare de popi. Imediat după incidentele din '89, BOR a intrat într-o expansiune continuă şi nu s-a mai oprit. Avantajul de-a avea autonomie faţă de stat permite bisericii majoritare să producă popi pe bandă rulantă şi să construiască şi biserici pentru acei popi fără nici un fel de constrângere din partea pieţei de pseudoservicii religioase. 

    Dacă serviciile ar fi fost reale şi ar fi funcţionat măcar după mecanismul cererii şi ofertei, atunci ai fi văzut poate vreun sondaj de opinie în care oamenii să fie întrebaţi dacă mai vor popi şi biserici peste numărul celor care există deja. În lipsa acestui mecanism însă, BOR poate produce câţi popi doreşte şi apoi poate şi construi biserici pentru ei, toate pentru o mai bună şi eficientă extragere a sevei din populaţie.

   Există un nume pentru structurile care se dezvoltă în acest mod în interiorul unui organism, iar acel nume este cancer. În caz că pacientul nu este trimis imediat la raze în aşa fel încât tumoarea bisericească să intre în remisie, ne putem aştepta pe viitor la lucruri aberante şi absurde.

   După câte văd eu, BOR are drept ţintă o ţară în care să existe cea mai mare densitate de popi pe cap de locuitor. Cel puţin trei popi pe cap de locuitor, unul pentru slujba de dimineaţă, unul pentru prânz şi altul pentru vecernia de seară. Probabil BOR o să vrea să monteze nişte gherete cu popi prin parcurile publice şi pe la intersecţii, să angajeze nişte popi de lift şi nişte popi de restaurant care să binecuvânteze omul la cap în timp ce mănâncă. Poate vor să inventeze preotul voiajor, care să însoţească omul peste tot pe unde se duce, astfel încât să-l poată spovedi şi să-i poată ierta păcatele în timp real. Aceşti nătărăi au de gând să facă popi de jucărie pentru băieţi şi călugăriţe de jucărie pentru fetiţe ca nu cumva copiii să se joace jocuri laice. Atât de popită, protopopită şi răspopită are să fie această ţară încât toţi ne vom simţi ca nişte turişti pe muntele Athos.

    Ce să mai spui despre febra turbată de-a construi biserici peste tot pe unde n-ai nevoie de ele? Păi nu era mai simplu să facă nişte biserici pentru uz personal, cu altar şi catapeteasmă care se pot instala direct în casă, o cruce pentru acoperiş şi un clopoţel cu care să scoţi vecinii din pepeni trâmbiţând sus şi tare faptul că tu eşti religios? Eu n-am nici o problemă cu faptul că oamenii se duc la biserică; din partea mea să se ducă toţi în biserica mă-sii cu creştinismul lor cu tot, dar să se ducă în biserici făcute pe banii lor, nu pe ai altora.

    De ce se întâmplă acest lucru la noi şi prin ţările civilizate nu? În principiu este vorba de guvernanţi nătângi care nu au un răspuns serios la problemele sociale, deci recurg la anestezierea nemulţumirii prin religie şi nu prin politici care vizează cauzele acelei nemulţumiri. Pe lângă asta, prestaţia lor nătângă nu îi poate legitima moral ca guvernanţi, şi apelează din nou la biserică şi pentru această chestiune. Biserica fără ajutorul perpetuu pe care-l primeşte din partea mass-media şi a guvernanţilor s-ar scufunda rapid acolo unde-i e locul, adică în Evul Mediu.

     Nu spun că guvernanţii sunt nătângi şi neghiobi ca să jignesc, este doar o constatare a faptului că în secolul XXI avem nevoie urgentă de tehnicieni, de ingineri, cercetători şi intelectuali, nu de popi. Popii sunt buni numai la îndrugat minciuni de spre universuri paralele şi realităţi alternative în care curge lapte şi miere, sau foc şi pucioasă, după caz. Popii nu cunosc nimic din ceea ce ne poate folosi în viitorul apropiat, ce să mai vorbim de cel îndepărtat. Ce au să facă popii în deceniile viitoare atunci când ne vom confrunta cu penurie de resurse, cu probleme sociale şi de mediu? Au să facă o sfeştanie? Au să se roage la Dumnezeu pentru ieftinirea petrolului? Este absurd şi este ruşinos pentru orice deţinător de creier că nu se manifestă împotriva acestei aberaţii medievale.

    Mai spun că avem nevoie de intelectuali, eventual produşi pe internet, deoarece aceştia pe care-i avem acum cu greu se pot numi intelectuali. Nu sunt decât nişte nevertebrate lipsite de testicule, de la care te poţi aştepta să spună adevărul doar dacă acel adevăr nu deranjează status quo-ul. Iar adevărurile ce nu deranjează status quo-ul nici măcar nu merită a fi spuse.

De ziua naţională, antinaţionalist

    A fi naţionalist înseamnă a fi aderent la o ideologie care susţine un criteriu de divizare al comunităţilor umane pe baza etniei. Acum, daca vrea cineva să ma întrebe de ce nu consider că naţiunea română e în vreun fel mai presus de alte naţiuni, de ce etnia română nu merită vreun premiu special, pot doar să arăt cu degetul înspre afară, fără alte explicaţii şi să consider că am demonstrat teza. Nu merităm nici un premiu special pentru că suntem români. 

    Pe de altă parte, nu consider nici că alte naţiuni sunt mai presus de noi şi deci nici că acelea ar merita premii speciale şi asta este o poziţie pe care chiar şi naţionaliştii fanatici mi-ar cere sa o justific, deoarece până şi ei ştiu că mănâncă rahat cu polonicul atunci când afirmă că românii sunt mai breji decât alţii. 

    Desigur, norvegienii, suedezii şi danezii sunt mai civilizaţi decât noi şi au un nivel de trai mult mai ridicat, englezii şi evreii au dat oameni de ştiinţă renumiţi, germanii au avut mari filozofi, francezii artişti şi putem continua astfel, însă o întrebare rămâne:

    există ceva ce ţine de a fi norvegian şi te face civilizat, există ceva ce ţine de a fi german şi te face filozof, ceva ce ţine de-a fi englez şi te face om de ştiinţă? Nu, nu există. Există condiţii şi interacţiuni deosebit de complexe între condiţiile geopolitice care determină soarta naţiunilor şi destinul cetăţenilor din cadrul acelor naţiuni. Un copil de etnie norvegiană crescut în România poate foarte bine să ajungă vânzător la barul de la colţ, la fel cum un copil român crescut în Norvegia poate ajunge medic sau programator mult mai uşor decât s-ar fi întâmplat acelaşi lucru aici. Faptul că gândesc în limba română nu mă face pe mine prost, la fel cum faptul de-a gândi în limba franceză nu face pe cineva automat deştept. Suntem toţi oameni, dar dacă am fi seminţe, cei dintre noi care cresc pe terenuri mănoase ar naştere la plante luxuriante cu multe fructe, la fel cum cei din deşert ar da naştere la nişte plante mai pipernicite şi mai sărace. 

    În cei mai corecţi termeni, nu poţi compara pe unii cu ceilalţi poate decât într-un cadru static, înţepenit în timp, deoarece pe termen lung de prea multe ori apele s-au revărsat prin deşerturi în timp ce terenurile mănoase au fost secătuite în această rotaţie amestecată a culturilor şi civilizaţiilor. Să ne gândim de exemplu la greci, la măreţia Greciei antice şi la criza economică a Greciei actuale.

    Odată cu fenomenul globalizării şi cu accesul la informaţie, diferenţele dintre posibilităţile la care au acces oamenii se uniformizează şi asta se întâmplă din cauza accesului la educaţie, din cauza accesului la aceleaşi informaţii. Diferenţe există şi vor exista însă pe termen lung tendinţa de uniformizare este clară, şi în acest context al ei a promova ideologiile naţionaliste este pur şi simplu contraproductiv. Cei care vor promova aşa ceva vor avea de pierdut invariabil.

    Trăim într-o lume complexă şi dinamică, o lume care este o piaţă a ideilor şi a valorilor. A te izola de ea din cauză că valorile şi ideile tale sunt mai bune decât valorile şi ideile altora pentru că sunt ale tale, constituie în sine imbecilism cu premeditare. Ideile şi valorile nu sunt bune pentru că sunt ale unora sau ale altora ci doar dacă transpuse în practică dau rezultate excelente, situaţie în care acestea trebuie adoptate. Corupţia e o idee la fel de proastă în orice ţară ar fi promovată sau tolerată, în timp ce tranzistorul va funcţiona excelent oriunde pe planeta asta, indiferent de etnia celui care l-a inventat.

    Eu sunt un cetăţean al planetei, n-am nevoie să fiu naţionalist român, n-am nevoie să mă izolez intelectual de cultura şi civilizaţia întregii omeniri ca nu cumva să simt că-mi pierd identitatea. Dacă vrea cineva să se declare naţionalist român cu adevărat şi dacă mai vrea să fie luat în serios atunci trebuie să facă un lucru foarte simplu. Să renunţe la a utiliza tot ceea ce nu este exclusiv de sorginte românească. Să înceapă dacă se poate cu televizorul, internetul şi radio-ul, adică mijloacele prin care se împrăştie propaganda naţionalistă.

Evoluţie sau creaţie?

    Există actualmente un grup de oameni care provine aproape exclusiv din rândul credincioşilor creştini şi care nu crede în adevărul teoriei evoluţioniste. Am să încerc să arăt de ce aceştia se află într-o mare greşeală care le poate afecta viaţa într-un mod decisiv, şi am să fac acest lucru pe limba lor:

    Întotdeauna evoluţionismul provoacă, nelinişteşte, şi mulţi oameni au trecut printr-o perioadă de frământări, înainte de-a accepta dreapta credinţă în teoria evoluţionistă. Până şi Charles Darwin s-a îndoit multă vreme de adevărul evoluţiei, chiar dacă lui i se revelase acest adevăr într-un mod privat pe vremea când hălăduia prin pustietatea Insulelor Galapagos. El nu a fost convins pe loc ci a ţinut morţiş să demonstreze adevărul evoluţiei crescând porumbei timp de mai mulţi ani şi selectându-i după anumite trăsături. Teoria evoluţionistă a schimbat viaţa a milioane de oameni, şi ţi-o poate schimba şi ţie dacă îţi vei deschide inima şi vei lăsă la o parte pentru un moment orice fel de îndoială.

     Ca să înţelegi evoluţionismul trebuie să crezi că este adevărat, să vrei să crezi că este adevărat, să te rogi cu ardoare să ţi se reveleze adevărul, la fel cum şi mie mi s-a revelat cînd m-am uitat prin atlasul botanic şi prin cel zoologic, ce-i drept, fără să mă rog prea mult. 

     Uite-te la virusuri, la streptococi şi stafilococi, la viermi şi paraziţi, la ploşniţe, purici şi ţânţari, uite-te cum se măncâncă animalele unele pe altele şi cum mor în chinuri groaznice, cum ai putea să crezi că vreun dumnezeu a lăsat lucrurile astfel? Uite-te la păsărele, la floricele, la albinuţe şi la căţelandri, la ursul polar şi la ursul panda, cum ai putea să crezi că aceste vieţuitoare minunate au apărut aici deodată prin magie? Este ca şi cum ai crede că un om ar apărea pe planetă dintr-un accident, dar noi ştim că pentru ca omul să apară este nevoie ca părinţii lui să lucreze din greu şi în repetate rânduri pentru a-l concepe, să transpire efectiv muncind la conceperea lui dintr-un spermatozoid şi un ovul. Noi ştim că omul nu ajunge să existe deodată, ci stă în burta mamei sale vreo nouă luni, timp în care îi dă acesteia dureri de şale, apoi se naşte, e mic, idiot, căcăcios şi plângăcios şi te scoate din toţi pepenii, mai apoi ajunge adolescent şi începe să se certe cu tine şi abia după aceea se maturizează, dar lucrul ăsta nu se întâmplă deodată, pocnind din degete, sau în timpul somnului din vreo coastă, ci într-un timp lung de peste 20 de ani printr-o evoluţie graduală.

    Există multe minuni care atestă adevărul evoluţiei şi mulţi oameni sfinţi care mărturisesc acest adevăr, oameni care au văzut fosile şi apariţia unor specii noi, oameni care au primit revelaţia evoluţiei din morfologie şi biologie moleculară, din embriologie şi distribuţia geografică a organismelor. Noi trebuie să ne încredem în spusele acestora, fără să ne gândim că ar putea să greşească deoarece ei sunt nişte sfinţi oameni de ştiinţă, nişte autorităţi în domeniul lor care ştiu mai bine decât noi despre ce vorbesc. 

     De asemeni nu trebuie să punem la îndoială cuvântul cărţilor sfinte, cum sunt Originea Speciilor a lui Darwin sau Gena Egoistă a lui Dawkins, căci dacă am pune la îndoială cuvântul cărţilor sfinte, atunci cum am mai putea să spunem că sunt sfinte?

     Desigur, nu avem nevoie de cărţi sfinte, nici de profeţi şi nici de minuni, este suficient să ne uităm la un schelet de maimuţoi şi la unul de om, să vedem că sunt aproximativ identice şi lucrurile sunt clare, însă adevărul este că anumite detalii tehnice şi cunoştinţe ne scapă.  Adevărul este că raţiunea noastră nu poate pricepe cum stă treaba cu ADN-ul şi cu bazele lui heterociclice azotate, purinice şi pirimidinice şi că nu putem cunoaşte absolut toate mecanismele evoluţiei şi toată biochimia pe care se întemeiază. 

    Iar  prin părţile pe unde nu ne ajută mintea, noi trebuie să avem credinţă în evoluţie, credinţă neştirbită, şi în evoluţie şi în sfinţii ei parinti, Darwin, Haeckel şi cu ceilalţi oameni de ştiinţă. Noi nu trebuie sa punem la îndoiala adevărul evoluţiei deoarece exista un dragon invizibil în ceruri, un dragon evoluat prin selecţie supranaturală, care o sa ne ardă cu focul lui întru eternitate dacă blasfemiem împotriva sfintei evoluţii. Dacă însa vom apăra sfânta credinţă în evoluţie, atunci au să ne crească aripi printr-o mutaţie ADN şi vom putea zbura până în ceruri unde o sa avem o viaţă eternă în sânul dragonului invizibil iar acolo vom avea tot ceea ce ne vom dori să avem.

    În numele lui Darwin,  al lui Wallace şi al sfântului Dawkins - Archaeopteryx!