Colindători

    Sa spunem acele lucruri care sunt gandite de toti dar nespuse de catre nimeni. Sa spunem ca nu exista Dumnezeu caci dupa cum se comporta oamenii dovedesc ca nu cred ceea ce spun ci doar repeta fara minte minciuna invatata de la stramosi. Dar sa-l punem deocamdata pe Dumnezeu deoparte - duca-se dracului - si sa ne luam acum de viata colindatorilor, acesti indivizi care ne toaca la nervi.

   Odata spun unii ca asa este traditia, sa vina colindatorii sa-ti cante. Va fi fiind ea traditie insa argumentul asta nu tine. Un lucru ori este bun, necesar sau placut, ori nu este. Ati vazut pe careva ca face sex doar din cauza ca asa-i traditia? Omenirea daca va supravietui acestui secol va avea o viata intr-adevar lunga; voi credeti ca peste 3000 de ani tot cu asta o se ne ocupam, cu uratul si colindatul?

   In afara de aceasta, traditia este una rurala; ca vine un prieten de-al tau la tine sau o cunostinta - asta se poate, este permis sa vina chiar si neinvitat insa necunoscutii sau persoanele cu care nu ai relatii stranse n-au ce sa caute neinvitati la tine acasa. A venit odata un prieten de familie si ne-a colindat cu "Eu nu strivesc corola" a lui Lucian Blaga - asa este foarte frumos, insa daca vine unul pe care nu l-ai mai vazut in viata ta sa-ti repete aceleasi colinde tampe de care n-ai cum sa scapi in zilele astea decat daca te arunci pe fereastra ori daca iti zdrobesti urechile cu un ciocan, atunci indicat este sa-i transmiti intr-un mod mai mult sau mai putin direct sa se care. In mod clar n-au ce sa caute colindele la oras unde oamenii nu se cunosc unii cu altii.

   Se zice ca acesti colindatori vin la tine din dorinta autentica de-a-ti ura Craciun fericit sau mai stiu eu ce, insa adevarata dorinta este aceea de baccis, de aceea vin si-ti recita in moduri care de care mai disonante platitudinile de sarbatori, nu din cauza ca i-a apucat peste noapte iubirea de oameni. Iubirea este pentru baccis nu pentru oameni. Daca n-au bani si vor de la mine, atunci sa ceara in mod direct si este posibil sa le dau insa daca am mirosit doar ca cel din fata mea nu vorbeste ceea ce gandeste atunci poate sa se spele pe bot de orice fel de serviciu din partea mea. 

   Apoi exista unii ca mine care nu suporta sub nici o forma muzica pe care sunt puse aceste colinde si sa vii sa le canti acestora niste cantece care le displac este aceeasi cu a te duce la niste pensionari obositi sa le canti vreo doua piese de black metal, si sa le mai si traduci versurile ca sa inteleaga ca este vorba despre violenta, moarte, anticrestinism, absurditatea existentei si altele din aceleasi tagma.

   Ca ateist ce sunt nu ma apuca degraba distractia cand aud povestile cu Cristos, Fecioara, steaua sus rasare si alte aberatii despre magie si supranatural, eu sunt certat cu superstitiile si certat am sa raman cat voi trai, certat voi fi si asa de certati trebuie sa fie toti oamenii, dar asa cum eu n-am pretentia sa apar pe la usa oamenilor predicand ateismul, am pretentia ca si ceilalti sa returneze acelasi bun simt. 

   Bun, prin Bucuresti circula acum niste trupe de colindatori care dau concerte de regula dimineata cand eu dorm, concerte cu tobe si urlete care fac sa vibreze ferestrele la propriu. Imi este imposibil sa vad cum acestia nu tulbura linistea publica si de ce nu-i ia politia. Nu e nici un cantec este doar zgomot, inca unul foarte puternic. Cica de sarbatori colindele ar trebui sa-i apropie pe oameni dar acesti indivizi probabil ii fac pe cei care-i aud sa aiba fantezii despre cum le-ar da pentru reprezentatie o sticla nu de vin, ci una de benzina, cu o textila aprinsa la capat, dupa moda cocktailului Molotov.  

   Doar acestia m-au deranjat, probabil nu doar pe mine, din fericire pe la usa mea nici unul n-a ajuns, caci daca ar ajunge eu cateva lucruri as vrea sa stiu - de exemplu cu ce suma trebuie sa fie platita o reprezentatie de doi bani - asta ar fi o intrebare care ma preocupa. Si as mai fi interesat sa stiu daca colindatorii pot fi colindati inapoi, adica daca ei primesc cu colindul. Eu as sugera ca in cazul in care un necunoscut va apare in fata usii si va intreaba daca primiti cu colindul sa raspundeti politicos "nu" iar apoi sa intrebati: dar dumneata primesti cu colindul? 

Proteste de stradă

    Cica protestele de strada intr-o tara reprezinta dovada faptului ca democratia functioneaza si reprezinta dovada ca exista libertate de expresie in acea tara.  Eu nu sunt un democrat din moment ce consider ca apelul la majoritate nu este cea mai luminata cale de-a rezolva problemele sociale - dar daca totusi se cheama ca traim intr-un sistem democratic sa vedem ce-i cu protestele astea de strada.

    Reprezentantii statului sunt niste oameni angajati si platiti de catre populatie pentru a presta o gama larga de servicii, de la educatie si sanatate pana la politie si justitie; ei sunt angajatii populatiei la fel cum eu sunt angajat de catre firma la care lucrez, in speta de sefii mei, ca sa prestez anumite servicii, si sunt remunerat cu salariul pe care-l primesc lunar.

  Sa va spun cum este la mine. Daca eu nu prestez serviciile in munca asa cum ne-a fost intelegerea, atunci imi iau un avertisment si in caz ca acesta nu ma motiveaza suficient se va trece la ciuntirea progresiva a salariului, degradarea din functie iar daca perseverez in erori sunt dat afara. Si acestea se fac fara demonstratii de strada; nu trebuie sa iasa sefii mei, adica angajatorii, sa ceara de la mine aprobare pentru protest si apoi sa apara in fata firmei  ca niste mascarici cu niste pancarte tremurand de frig si tipand din toti rarunchii - Jos Ciun-ga-nu! Jos Ciun-ga-nu! - astfel incat sa se poata si ei incalzi cat de cat.

    Nu, ultima data cand mi-am luat avertisment (pe buna dreptate), am primit un mail, am dat o nota explicativa, dar n-a iesit nici unul dintre sefii mei sa faca vocalize prin fata mea si sa protesteze in strada.   Insa daca am echivala nivelul de incompetenta pe care un angajat clasic trebuie sa-l arate ca sa fie concediat, cu nivelul de incompetenta pe care l-au aratat autoritatile sa zicem de exemplu in chestiunea Rosiei Montane atunci nu ca ar fi trebuit sa fie avertizate; nu ca ar fi trebuit sa li se taie din salariu; ar fi trebuit sa fie concediate direct si fara discutii si trimise la dracu in praznic, pe apa sambetei sau acolo unde a dus mutu' iapa, sa se duca invartindu-se si sa nu mai apara vreodata in fata celorlalti oameni, decat daca nu cumva si-au facut   intre timp transplant de creier .

   In loc sa se intample asta populatia iese si demonstreaza, fiind fericita ca nu o ia prea tare pe coaja de la jandarmi, care sunt platiti... tot de catre populatie, ca sa o protejeze, iar prin media auzi pe tot felul de indivizi povestind cum au ei orgasm atunci cand vad cat de bine au invatat romanii lectia democratiei si cat de frumos practica ei acest suprem exercitiu democratic.

    Nu este nici un exercitiu democratic este un exercitiu ridicol. Eu nu zic acum ca nu e bine sa iesi in strada si ca o demonstratie nu implineste nimic, ceea ce spun este ca daca tot iesi ar fi bine sa nu pierzi din vedere dimensiunea ridicolului acestei proceduri. Te-ai fi gandit ca ar fi putut crea pana acum un birou de relatii cu publicul unde cineva sa poata da un telefon si sa spuna ca "protesteaza", in loc sa iasa in strada si sa urle cat mai tare, poate-poate l-o auzi careva, iar in media apoi sa se afle cum 150 000 de romani au protestat telefonic impotriva vreunei legi anume. Eu daca as iesi sa protestez as iesi sa protestez impotriva protestului de strada ca metoda de semnalizare ca anumiti functionari sunt incompetenti.

Locuri de muncă

   Din timp in timp se nimereste sa trec prin fata unui televizor sau sa citesc vreun articol din presa unde vreun individ incepe sa povesteasca despre beneficiile crearii de noi locuri de munca. In mai mult sau mai putin recentele discutii despre Rosia Montana au tot venit astfel de ideologi si au impins in fata teza asta cu noile locuri de munca. Nu trebuie s-o mai spun pe aceea ca nu este cazul sa credem tot ce se zice la televizor.

    Munca nu este o necesitate, ea este doar o metoda de satisfacere a unei necesitati. Putem sa traim fara ea.

  Au existat niste revolutii in decursul istoriei muncii, revolutii care au dezocupat forte masive de munca. Domesticirea animalelor, inventia plugului, a masinii de spalat, a motorului cu aburi, a productiei seriale si a telecomunicatiilor, toate acestea si inca multe altele au fost tehnologii care au produs timp util pentru sectoare intregi ale populatiei. Doar masina de spalat a scapat de la o munca fizica foarte costisitoare de timp milioane de femei si a trimis aceasta munca in seama curentului electric pe care-l producem din bogatiile Pamantului si ale Soarelui. Ei bine, unde s-a dus tot acest profit consistent de timp? Nu de alta dar se pare ca tot la fel de ocupati suntem, precum eram si acum 6000 de ani.

   Suntem mai ocupati ca nicicand sa cumparam si sa producem obiecte necesare vietii (spunem noi) ca un soarece prins in cursa: producator - consumator. Sunt unii care muncesc din greu sa te faca sa cumperi si sa produci, sa te indoctrineze prin filme si reclame, caci oamenii daca ar fi lasati de capul lor ar realiza ca toata fuga asta dupa cat mai multe obiecte este decat ridicola. Oamenii s-ar simti mult mai bine cu mai putine obiecte si cu mai mult timp la dispozitia lor. In S.U.A., care este cea mai mare consumatoare mondiala de resurse, femeile care au 20 de ani si 100 de kg nu sunt mai fericite decat altele care n-au avut "norocul" de-a se naste intr-o tara in care se baga in mancaruri substante care sa dea dependenta de mancare. America este una dintre cele mai bolnave natiuni ale planetei; consumul in excedenta il deterioreaza pe om atat intelectual cat si fizic. Oamenii sunt indopati fara voia lor si in afara constiintei lor cu mancare astfel incat sa poata fi motivati apoi sa cumpere din nou - articole pentru jogging, servicii medicale pentru problemele cu sanatate si sedinte la sali de sport la care se urca cu liftul sau cu scara rulanta si in care exista pamant ce merge pentru ei! Este totul absurd si trist. Unii muncesc ca sa le dea de munca altora intr-o spirala canceroasa care trebuie sa fie terminata.   

    Nu avem nevoie de mai multe locuri de munca ci de mult mai putine.

Apoi mai exista si niste alte locuri de munca foarte neproductive. Fiecare stat are angajate in subordinea lui importante dispozitive de muncitori specializati si inalt calificati ca sa distruga vietile si munca oricaror altora cu rachete teleghidate, tancuri si submarine. Era de ajuns sa-i pui pe astia sa se lupte cu saracia si nu sa se lupte intre ei si ai fi facut o treaba superba. Altii sunt platiti cu sume importante sa detecteze dupa metode extrem de sofisticate niste tapi ispasitori pentru cele mai multe pacate ale societatii noastre - asta fac sistemul judiciar si cel politienesc, cand mai bine ar face sa investeasca toate resursele lor in rezolvarea acelor probleme ale societatii.

    Nu avem nevoie de locuri mai multe de munca ci de munca facuta cu cap, facuta pentru motive si scopuri gandite, nu pentru cele negandite.

    Esti luat de mic si ti se baga in cap: "meseria e bratara de aur" sau "munca il face pe om" - niste prostii. Nu meseria si nici munca nu il face pe om, ci experienta sa totala de viata, experienta pe care o poate transforma in una liniara existand pe planeta asta doar ca un producator, consumator si executant al unei munci repetitive. O experienta liniara de viata il tine pe om prizonier al unei singure paradigme pe cand o experienta variata ii va deschide mintea. Nu scrie nici in stele si nici in materialul nostru genetic sa fim dependenti de consum, au trait multi altii inaintea noastra fara el si nici prin cap nu le-a trecut ca n-au tot ceea ce le trebuie in materie de acareturi. 

   Locuri de munca avem destule, ba sunt intr-un excedent, ceea ce nu avem este stiinta de-a face munca pentru obiective care sunt gandite pe termen lung ci facem multa munca degeaba si pentru scopuri marunte si obtuze.Uite ce locuri de munca as infiinta eu degraba, as infiinta niste locuri de muncitori platiti de la stat sa se gandeasca la aceste probleme, adica la problemele de morala, de viata si de societate, precum si la cele mai inalte sau "sfinte", cum le mai spun unii. Dar vai, ei sunt deja angajati, multi, multi si cu masini luxoase, mai prinsi chiar decat altii de existenta aceasta liniara in care muncesc de zor sa devina proprietari peste inca ceva. 

Am zis ca daca tot le place oamenilor sa mai aterizeze pe aici din cand in cand la vreun articol nou, n-am sa le iau de tot aceasta placere si am sa mai las cate un text ocazional, desi eu acum vreau sa lucrez si la alte lucruri, unele mult mai misterioase decat acestea.

   

Despre caritate

    Se întâmplă că la mare loc de cinste este pusă caritatea in zilele noastre; oamenii caritabili sunt priviți ca niste virtuoși care aduc mari servicii societății. Evident, dacă eram de acord cu această teză nu m-aș fi obosit să o aduc în discuție, o aduc în discuție tocmai din cauză că este prea la modă. Această teză este atât de la modă încât dacă un hoț parvenit, obtuz și necioplit, este și caritabil în același timp, atunci acele acte de caritate conteaza atât de mult încat restul inadecvărilor sale devine irelevant. 

    Dar nu. Nu despre Gigi Becali vreau sa vorbim aici ci despre bisericile creștine și despre justificarile pe care le aduc necesității lor avansând ideea că ele patronează o imensă operă de caritate prin care cei săraci sunt ajutați.    

   Că bisericile nu produc nici un fel de bani ci îi extrag prin cărări mai îmbârligate decat cele ale Domnului de la cetățeni și de la stat -  asta se va lasa deoparte deocamdată. Că pe de altă parte mulți dintre săracii pe care biserica îi ajută sunt produși pe bandă rulantă de către aceeași instituție prin cărări la fel de îmbârligate - vom trece și asta cu vederea. Doar propaganda împotriva planificării familiale și a educației sexuale îngroașă substanțial rândurile armatei săracilor. Tot cu vederea vom trece și de faptul că bisericile sunt putred de bogate iar la săraci nu ajung decat sume infime, pleava, mai nimic.

    Să luăm în vizor doar caritatea ca mod de abordare a sărăciei. Dacă vine un om nemâncat la tine și îți cere apă și mâncare probabil ai să-i dai. Însă dacă asta este tot ceea ce vrei sa faci și tot ceea ce poți să faci pentru el atunci nu ai facut mai nimic, deoarece în mod cert nu ai schimbat nimic în viața acelui om. El va rămâne mai departe sa paraziteze, dacă nu pe tine atunci pe ceilalti. Oamenii care nu au nevoie de caritate prin definitie au ajuns să dețină capacitatea de-a-și produce singuri lucrurile necesare vietii. 

    Daca sărăcia este o problemă atunci ea poate fi rezolvată doar cu programe sociale serioase, gândite de specialiști în asistență socială, nu de specialiști în teologie, care nici macar pseudoștiință nu este ci pură demență. Sigur că acei săraci trebuie și să mănânce însă pe deasupra mai trebuie și ajutați să deprindă niște cunoștințe care să le permită să își câștige existența și să nu mai aibă nevoie de caritate. 

    Să fii caritabil cu săracii la modul la care este biserica, este ca și cum ai salva de la înec pe cineva țopăind pe marginea apei și încurajându-l. Apoi aceasta transmite în societate ideea că există niște nepricopsiți și că are grijă biserica de ei. Ei bine, biserica nu are grijă decât ca ei sa nu se rărească ci să se înmulțească, căci dacă ar disparea aproape de tot atunci poate mai mulți oameni s-ar întreba la ce le trebuie Sfantului Duh și lui D-zeu atâta bănăret. Biserica dă pentru "opera ei socială" suficienți bani încât să-și poată face clienți ai acestei opere sociale, dar îndeajuns de puțini pentru ca acești clienți sa poată renunța vreodată la serviciile de caritate.

    A fi caritabil nu este o virtute, este nici măcar o jumătate de virtute, nici o zecime ci poate o sutime. O virtute este aceea de-a acționa astfel încât să dispara de pe lume nevoia de caritate. Un om care trăiește odată din mila altora poate aprecia compasiunea umană, unul care trăiește din milă zilnic, nu mai poate aprecia decât cinismul oamenilor precum și propria sa inutilitate.

Ateii militanți

    Adeseori prin mediile informaționale de orientare favorabilă religiei apare subliniată această denumire de ateu militant, și ea este aplicată celor ca mine. Pe mine nu m-ar deranja în mod deosebit o astfel de denumire, mai ales că în afară de-a scrie texte anticreștine pe internet s-a mai întâmplat și să ajung pe la întâlniri ori conferințe ale ateilor sau să mai ies să protestez împotriva vreunui abuz al religioșilor.

   Totuși, nu ateismul este lucrul pentru care militez, eu militez pentru adevăr într-o sferă culturală specifică, aceea a religiei. Și fac asta dintr-un motiv foarte simplu - acela că oamenii din epoca modernă n-au nevoie ca la cele mai importante întrebari ale vieții să răspundă cu aceleași răspunsuri pe care le-au dat niște indivizi extrem de ignoranți de acum 2000 de ani. Cu cât întrebarea este mai grea și misterul mai mare cu atât mai mult ar trebui să fim sceptici în ceea ce privește presupusa expertiză a celor din antichitate din domeniul moralei, biologiei, astrofizicii sau mecanicii cuantice.

   Care este cel mai mare expert în biologie de care ai auzit în Biblie? Acela care susține că femeia e confecționată din coasta bărbatului?

   Totuși, ceea ce aș vrea să văd în momentul în care accept să fiu numit ateu militant, este puțină obiectivitate și opțional, daca este posibil, și niscaiva onestitate. 

    Aș vrea și eu ca toți creștinii care le prezintă doctrina creștină copiilor lor neștiutori ca fiind adevărată să fie numiți creștini militanți. Aș vrea ca Biserica Ortodoxă să se redenumească Biserica Militantă Ortodoxă, având în vedere că face presiuni pentru creștinizarea desăvârșită și ortodoxă a întregii populații, deși realitatea ar fi mai bine arătată daca s-ar numi Biserica Mafiotă Ortodoxă, considerând construcțiile megalomanice pe care le face inclusiv pe banii ateilor sau vânzarea neobosită de servicii imaginare.

   Aș vrea ca statul român să se numească singur, fără ca eu sa ma mai obosesc s-o fac, "stat militant creștin" din moment ce el sponsorizează religia creștină în detrimentul altor ideologii și din moment ce se predă confesional creștinismul în școli. Așa, ca sa știm cum stăm.

   Aș vrea să nu scape de eticheta de militanți creștini nici cei care protestează împotriva dreptului la avort, împotriva homosexualității sau împotriva cipurilor electronice. La fel, orice individ care face propagandă pentru religia lui în mediul înformatic sau în presa scrisă să fie numit militant creștin sau să se renunțe la a mă numi pe mine ateu militant.

   În opinia acestor oameni, daca ești ateu și dacă exprimi în public cu claritate ceea ce crezi, atunci ești ateu militant, dar dacă ești creștin și faci exact același lucru, ba chiar altele care depășesc cu mult simplul militantism, atunci ești doar creștin. Ateul perfect, nemilitant, în opinia credincioșilor este acel ateu pentru care necredința sa este atât de personală și de intimă încât nici măcar rudelor apropiate nu o mărturisește. Ei bine, eu nu sunt acel ateu perfect, iar necredința mea este la fel de personală pe cât de personală este credința creștină în țara asta, adică deloc.

   Nu doar că nu cred că religia creștina este adevărată, ba pe deasupra sunt foarte convins că este falsă, și în consecință este corect a se proceda cu aceasta exact la fel cum se procedează cu alte ideologii false; pe scurt - jos cu ea!