Apelul la majoritate - I

    Apelul la majoritate este un tip de inferenţă calificată ca fiind eroare logică şi încă una de foarte tristă amintire. Esenţa acestui procedeu ilogic constă în adoptarea unei poziţii doar din cauză că mulţi alţii o adoptă, însă faptul că mulţi oameni adoptă o poziţie nu spune nimic despre corectitudinea respectivei poziţii.

    Această metodă de-a ataşa o valoare de adevăr unei propoziţii se bazează pe credinţa conform căreia este imposibil ca atât de mulţi oameni să se afle în eroare. Credinţa iraţională în imposibilitatea erorii colective  izvorăşte din refuzul de-a accepta un fapt simplu: majoritatea oamenilor sunt dezinformaţi şi proşti. Iată un grafic care arată distribuţia inteligenţei şi a gradului de informare într-o populaţie:

    Nu doar inteligenţa şi gradul de informare variază conform cu graficul de mai sus ci aproape toate proprietăţile definite analog acestora; la fel arată şi distribuţia greutăţii, a înălţimii sau religiozităţii în cadrul populaţiei religioşilor.

    În ceea ce priveşte prostia populaţiei, în intervalul (μ - 3σ, μ - 2σ) se află retardaţii şi cei care au ca profesie absolută incultura, aproximativ 2,5% din populaţie.

    În intervalul (μ - 2σ, μ + 2σ) avem grosul populaţiei format din pseudoculţi slab informaţi, 95% din populaţie. Aceştia pot fi observaţi peste tot şi nu poţi scăpa de ei oriunde te-ai duce, tocmai pentru că sunt atât de mulţi.   Din această categorie faci parte tu, prietenii, rudele şi colegii tăi, şi spun asta deoarece prezentul articol este îndreptat către toţi cetăţenii, nu către publicul meu obişnuit.

    Publicul meu obişnuit (listat în mare parte la blogroll) face parte din categoria aflată în intervalul (μ +2σ, μ + 3σ), reprezintă tot 2,5% din populaţie şi consistă în oameni educaţi, informaţi şi sceptici, care sunt în stare să judece cu propriul cap şi să consulte dovezile fără să se bazeze pe părerile şi credinţele imensei turme de pseudoculţi dezinformaţi. Faptul că religia este unul dintre hobby-urile noastre este însă doar coincidental; există oameni la fel de educaţi ca ateii militanţi dar care au altfel de preocupări.

    E bine să precizez aici că acea curbă are forma din imagine indiferent de ţară sau de epocă. La fel arăta şi în Evul Mediu. Ceea ce într-adevăr diferă sunt sistemele de referinţă. De exemplu, proştii din Evul Mediu erau mai proşti decât proştii actuali, iar elita Evului Mediu era mult mai dezinformată decât elita actuală. Mai mult, există o majoritate de oameni care actualmente cunosc mult mai multe decât cunoşteau elitele Evului Mediu. Orice elev de generală care ştie că alchimia e o parascovenie caraghioasă îi este superior lui Isaac Newton în această privinţă. 

   O altă precizare pe care trebuie să o fac este aceea că doctrina determinismului genetic este una falsă. Într-adevăr omul se naşte cu nişte predispoziţii genetice însă modul în care acele predispoziţii se vor manifesta depinde de mediu în asemenea măsură încât îl poate face pe un individ să-i fie superior lui Isaac Newton din aproape toate punctele de vedere, în ciuda faptului că acela este dotat genetic pentru ştiinţe mult mai prost decât Newton. În ceea ce priveşte dezvoltarea unei fiinţe umane mediul social este esenţial iar acel mediu este creat de către noi, nu de altcineva. Proştii cei mulţi sunt creaţia unui sistem antieducaţional, care incriminează gândirea critică, diversitatea de opinii şi proslăveşte obedienţa, autoritarismul şi instinctul de turmă.

    A considera că părerea majorităţii despre o anumită chestiune este corectă doar din cauză că acest grup este foarte mare, echivalează cu a considera că pseudocultura şi slaba informare caracteristică majorităţii populaţiei reprezintă o bază solidă pentru a determina adevărul. Iar aceasta reprezintă în sine o dovadă pentru prostie şi pentru dezinformare.

   În mod cert majoritatea populaţiei nu este o sursă bună pentru extragerea de adevăruri şi principii de comportament. Singurele surse certificate pentru extracţia de adevăruri sunt raţionamentele corecte şi dovezile empirice, nu o majoritate, nu o minoritate nici vreun alt grup, decât dacă acel grup respectă regulile raţionamentelor corecte şi consultarea obiectivă a dovezilor. O informaţie nu trebuie acceptată pentru ca vine de la X sau de la Y, indiferent cine este X, cine este Y şi indiferent de numărul lor. 

    Pe scurt, cine se ia după proşti, este un dobitoc. În caz că nu vrei să te iei după proşti, ci după deştepţi, n-ai nimerit bine deoarece trebuie să ai un criteriu eficient pentru a-i separa pe unii de alţii şi ai ajuns de unde ai plecat, la modul în care poţi stabili dacă pretenţiile unora sau a altora sunt justificate. Tot trebuie să raţionezi corect, să cunoşti regulile raţionamentelor corecte, tehnicile de propagandă şi de manipulare, erorile de logică şi să consulţi întotdeauna dovezile empirice.

  O societate în care apelul la majoritate este considerat un comportament acceptabil este constituită din oi, nu din oameni. Toată lumea ştie acest lucru însă este dureroasă recunoaşterea lui. Chiar dacă este dureros, totuşi adevărul trebuie spus şi acceptat:

   Drept urmare iniţiez campania numită "ADEVĂRUL NU ESTE O INSULTĂ!" care s-ar putea materializa deocamdată în felul următor:

   Nu este acceptabil social să spui că majoritatea oamenilor sunt idioţi însă acesta este adevărul. Atunci când se face un apel la majoritate care întâmplător dă rezultatul corect, se punctează în mod politicos faptul că este un procedeu ilogic. Atunci când se invocă pe baza apelului la majoritate o tâmpenie sinistră care este crezută de majoritate prin deziluzie în masă trebuie răspuns în mod adecvat astfel:

     "Toţi cei care cred tâmpenia asta sunt idioţi, iar cel mai mare idiot eşti tu, deoarece te iei după alţi idioţi"