Dumnezeu este un troll

    Conform religiei creştine, Dumnezeu este cel care a orchestrat cu bună ştiinţă scenariul în care oamenii din secolul XXI sunt îndreptaţi să creadă că el există şi că îi iubeşte, cu toate că nu poate fi găsit pe nicăieri. Oricât de mult şi-a extins specia umană orizontul percepţiei şi oricât şi-a perfecţionat instrumentele de investigare a realităţii, nici un fel de dumnezeu n-a apărut pe vreun monitor, în vreo poză, sau rezultând din vreo ecuaţie. Într-adevăr, dumnezeul creştin n-a fost descoperit nici printre particulele subatomice, nici în spuma cuantică şi nici în imensitatea sutelor de  miliarde de galaxii care au fost observate cu telescoapele pe care le-am construit.

    Conform religiei creştine, Dumnezeu a orchestrat scenariul în care cei mai proşti şi mai inculţi dintre oameni sunt şi cei mai credincioşi - cu cât mai proşti, cu atât mai credincioşi; scenariul în care cu cât oamenii cunosc mai multe despre religie şi despre lume, cu atât mai mult este probabil să nu creadă că el există. A orchestrat scenariul în care cartea pe care el ar fi lăsat-o oamenilor nu conţine nici măcar o singură propoziţie care nu ar fi putut să fie scrisă de nişte barbari de acum 2500 de ani. Şi cu toate astea, Dumnezeu se aşteaptă să crezi că el există.

   Tot acest Dumnezeu, a lăsat această carte pe post de ghid de moralitate astfel încât noi să citim în ea despre el şi despre faptele lui, fapte care îl prezintă ca fiind cel mai imoral personaj existent în istoria reală şi în cea fictivă, un psihopat dezaxat, turbat şi sadic, şi se aşteaptă ca noi să-l slăvim şi să-l iubim. A lăsat aceeaşi carte pe post de explicaţie pentru existenţa noastră laolaltă cu tone de dovezi care atestă într-un mod indubitabil faptul că nu am fost creaţi de nici un dumnezeu ci am evoluat timp de aproape patru miliarde de ani prin selecţie naturală. A lăsat această carte plină de ipoteze demonstrabil ţicnite, de cruzimi îngrozitoare şi de povestiri ridicole pe post de carte de căpătâi a adepţilor săi şi se aşteaptă ca noi să credem că e cartea lui.

    Ar trebui să credem că Dumnezeu există, că este interesat de soarta noastră şi că este un dumnezeu bun, în timp ce cunoaştem faptul că la o singură epidemie de ciumă a murit în chinuri groaznice aproape jumătate din populaţia Europei, o epidemie care nu reprezintă decât o picătură de apă în oceanul suferinţei umane şi care actualmente s-ar trata foarte uşor cu tetraciclină.

   Totodată, Dumnezeu este artizanul scenariului în care aşa zişii mesageri ai săi pe Pământ, preoţii, s-au ocupat în mod susţinut timp de secole cu minciuna şi s-au luptat peren cu adevărurile ştiinţifice, deci cu adevărurile demonstrabile. Timp de sute de ani oamenii au găsit ca motiv principal de-a ucide şi de-a extermina pe semenii lor faptul că nu aveau religia corectă, iar Dumnezeu ne-a lăsat cică în această situaţie în care nu se putea determina care anume este religia corectă. Ne-a lăsat să ne omorâm pentru el deşi ar fi putut să facă un semn pe cer poate, şi atunci toţi am fi avut aceeaşi religie, religia adevărată.

   Dacă Dumnezeu există, atunci este clar că a făcut tot ceea ce este dumnezeieşte posibil ca o persoană raţională să nu poată crede că el există. A înlăturat orice dovadă a existenţei sale, ne-a lăsat o carte cel puţin caraghioasă pentru a crede că aceasta este inspirată de la un dumnezeu şi a menţinut un departament de relaţii cu publicul format peste măsură din mincinoşi, pedofili, avari şi ipocriţi de meserie. Acesta este un comportament de troll, un troll divin care se joacă de-a v-aţi ascunselea cu noi, face pe prostu', pe indiferentu', pe nevăzutul şi pe inexistentul, şi o face atât de bine încât cel puţin pe mine m-a convins. Desigur, mai există şi posibilitatea că nu există defel şi că realitatea nu trimite la ideea că existenţei unui dumnezeu din cauză că nu există nici unul.

    Oricum, creştinii acceptă ideea că există, dar este un dumnezeu şugubăţ şi se face că nu există. Mai apare câteodată pe vreun fund de tigaie sub forma chipului lui Iisus şi când credeai că ţi-a dat un motiv suficient să crezi că există, chiar atunci afli de vreun cutremur care a ucis câteva zeci de mii de oameni şi intri din nou în starea de necredinţă. Universul religiei creştine este un Univers comandat de un troll omnipotent, omniscient, omnibenevolent şi logic imposibil, iar creştinismul reprezintă în fapt o formă de luare în derâdere a vieţii, viaţă care este trăită ca şi când ar fi o farsă cosmică instrumentată de trollul suprem - Dumnezeu.