Cu blasfemia la religia profitului

   De la distanţă, cea mai dezgustătoare şi mai distrugătoare religie actualmente în mare vogă pe faţa pămîntului, este religia profitului. În această religie, altfel numită şi capitalism, sclavii religioşi spălaţi pe creieri îşi sacrifică întreaga viaţă pentru acumularea de profit, ei murind astfel ca oameni şi trăind ca unelte fără minte ale unei ideologii dezastruoase.

   O scurtă analiză a limbajului ne arată adevarată natură a acestui principiu al răului, la care se închină vaste sectoare ale populatiei. Un om care susţine o credinţă puternică în ideologia profitului, un campion al religiei profitului este numit un profitor, şi istoric vorbind profitorii, adică specialiştii în acumularea de profituri, nu au fost priviţi prea bine în cele mai multe dintre societăţile umane. Din păcate, în societatea noastră profitorii sînt prezentaţi ca nişte oameni foarte valoroşi, iar activităţile din care ei işi extrag profiturile ca fiind activităţi morale; noi sîntem conduşi de o gaşcă de profitori, ei profită de noi, şi îşi folosesc toată puterea derivată de la zeul lor, pentru a îndoctrina populaţia cu această ideologie dementă.

   Dacă un barbat se culcă cu o tînără naivă şi apoi imediat apoi o părăseşte, după ce a amăgit-o cu promisiuni false şi declaraţii mincinoase, noi spunem că acela a profitat de femeia respectivă. Cum s-a întamplat de-a ajuns să se considere nu doar moral dar pe deasupra şi virtuos să profiţi de alţi oameni, cum s-a întamplat de s-a ajuns ca cei de care se profită să fie împăcaţi cu statutul de oameni amăgiţi? 

   Religia profitului este religia escrocheriei iar şarlatanii profesionişti sînt preoţii ei. Teologia ei este la fel de absurdă ca şi alte teologii deraiate de la realitate; în esenţă, ea susţine şi justifică teza că există printre noi nişte supraoameni magici care sînt de zeci de mii şi de sute de mii de ori mai valoroşi pentru societate decît un om normal, cinstit şi muncitor. Susţine ca un astfel de specialist profitor produce bunăstare cît nu pot produce mii de medici, ingineri, zootehnişti, tehnicieni, profesori, filozofi şi artişti, şi că aceştia (bancherii, afaceriştii şi directorii de corporaţii) sînt nişte adevăraţi zei printre oameni.

   Pe cît de absurdă teologia pe atît de absurde discuţiile în care intri cu oamenii îndoctrinaţi, care în ciuda oricăror evidenţe, vor susţine pînă la capăt sistemul care-i proslăveşte şi împinge în poziţii de maximă putere chiar pe cei ce i-au îndoctrinat. Ei toţi au credinţa hazlie că stă în puterea lor să ajungă în acele poziţii de vîrf, uitînd să constate că în realitate, arhitectura sistemului presupune ca numai un număr infim de oameni să fie în vîrf, şi dintre aceia un număr şi mai infim sînt plecaţi de la baza piramidei, poate vreo 2-3 indivizi în total.

   Efectele foamei turbate după profituri nemăsurate sînt dezastruoase; resursele planetei sînt exploatate mult mai repede decît se pot regenera şi sînt din cauza asta distruse, vandalizate şi risipite; starea psihologică generală a acestor societăţi bolnave este aceea de penurie generală, pătrunzătoare şi eternă; nimeni nu este mulţumit cu ceea ce are, ci toţi vor mai mult, şi de aceea invidia este la putere iar oamenii sînt conduşi să se uite cu duşmănie unii la alţii.

   În timp ce este posibil a se plăti sume imense de bani pentru instrumentarea unei minciuni de dimensiuni colosale, care spune că o viaţă trăită alergînd după profituri este cea mai bună viaţă ce poate fi traită, realitatea nu pleacă nicăieri. Nu a fost, nu este şi nu va fi o viaţă bună aceea închinată profitului, iar cei care se angajează în a trăi aşa ceva nu sînt decît demni de milă. A trăi pentru profit este faliment total.