Cum ştiinţa este pusă să slujească ignoranţei

  Un om obscur numit Isaac Asimov, se lamenta odată mai demult în felul următor:

   

   Cel mai trist aspect al vieţii în momentul prezent este acela că ştiinţa acumulează cunoaştere mult mai rapid decît societatea acumulează înţelepciune.

  Se pare că degeaba se văita el astfel căci nu prea mulţi l-au luat în serios, şi oricum nu te aşteptai să-l ia în serios bucătăreasa de la cantină sau fierarul satului ci poate oamenii cu facultăţi şi studii cărora li s-ar fi adresat el în special, însă vezi bine că nici la aceia n-a prins bine, căci dacă ar fi prins poate am fi văzut şi noi vreo acţiune mai concertată în această direcţie. Oricum, ceva anume în fiinţa umană există, care te face să strigi ca profetul nebun în deşert, chiar ştiind că oamenii cetăţii nu te vor asculta defel, nu te poţi abţine să nu predici la pietre şi la nisip şi dacă nici ele n-ar fi, ai predica la neant despre starea revoltătoare de idioţenie a lumii în care trăieşti.

   Înainte, pe vremea cînd biserica domina viaţa culturala a Europei şi a altor părţi de lume, ignoranţa şi dezinformarea se propagau încet dar sigur prin intermediul autorităţii religioase. Oamenii din acea vreme au crezut timp de secole că ei cunosc cele mai importante lucruri care pot fi cunoscute despre lume şi despre viaţă şi că nimic important nu mai este de cunoscut. Putem aprecia acum cît de îndreptăţiţi erau să creadă aceste lucruri.

  În prezent, ignoranţa şi dezinformarea nu se mai propagă încet şi sigur ci se propagă cu viteza luminii prin tehnologie de ultimă oră. Acum oamenii nu mai cred că ei cunosc tot ceea ce-i important de cunoscut ci sînt complet dezorientaţi şi înţepeniţi prin fluxul imens de informaţie care le ajunge la neuroni, drogaţi cu informaţie de toate felurile nu se mai pot gîndi într-un mod coerent la problemele reale care există în viaţa lor şi în viaţa societăţii lor.

  Cercetări revoluţionare din informatică, electromagnetism şi optică au dat naştere la minuni ale tehnologiei precum microprocesorul, fibrele optice şi internetul, astfel încît omului să-i parvină direct în ochi o reclamă irezistibilă la noua trotinetă electrică pliabilă cu baterie de 40 km şi viteză de 30 km/h cît şi cele mai tari ştiri mondene, prin care pătrunzi în esenţa vieţii. Aşa că astăzi, dacă cineva vrea să propage propage ignoranţa şi irelevanţa, el poate să o facă cu viteza luminii, cu eficacitate maximă şi cu o putere de dispersie extraordinară. Iar de oameni care au interes să dezinformeze, să mintă şi să inducă pe alţii în eroare, nu doar că nu ducem lipsă ci nu putem să scăpăm de ei.

   Cineva ar putea să arate înspre vastele posibilităţi de informare şi înspre faptul că oamenii au acces prin intermediul tehnologiei la întreaga cunoaştere a umanităţii, însă aceste posibilităţi au obiceiul de-a rămîne posibilităţi şi de-a nu se transforma în realităţi. Uitîndu-ne sumar pe informaţia traficată în prezent, nu am putea decît să extragem concluzia că problema noastră cea mai presantă şi mai actuală este că nu sîntem suficient de distraţi, nu avem parte de suficient divertisment şi că în muzica lui Justin Bieber se găseşte un mesaj vital supravieţuirii noastre.

   Apoi a arată cu degetul înspre partea cea bună a unui măr nu face ca putregaiul să dispară, mai ales cînd mărul este aproape în întregime putred. Dacă am reduce toată specia noastră la un singur om, atunci am putea spune că în adevăr acel om se află la o petrecere, beat mort şi bolborosind inepţii, în timp ce casa i se strică iar sănătatea i se duce pe apa sîmbetei. Ştiinţa se află în slujba prostiei şi asta este o tragedie.

   Şi în acest context există oamenii care îşi doresc mai mult avans tehnologic, mai multe minunăţii ale ştiinţei, care să fie puse în slujba unor scopuri cel puţin discutabile iar adeseori criminale sau suicidale. 

    Să facem un experiment mental:

   Să zicem că ai doi copii şi că îi iubeşti şi că ai vrea să-i vezi crescînd şi dezvoltîndu-se, iar copii tăi sînt fraţi nu doar biologic dar şi psihologic, fiecare dintre ei doreşte binele celuilalt şi nu i-ar face rău niciodată, nu are nici un scop ascuns şi nici un secret faţă de celalălalt, frăţia lor este una adevărată, iar ei sînt împăcaţi cu sinea lor şi cu natura din jurul lor, dorinţa lor de căpătîi este de-a învăţa să fie cît mai înţelepţi.

   Ai da atunci pe mîna lor toată cunoaşterea care se poate cunoaşte, ştiinţa de-a controla forţele naturii, focul şi electricitatea, puterea atomică şi ştiinţele biologiei şi ale astrofizicii? Probabil că da, chiar ar fi indicat ca ei să cunoască aceste lucruri precum şi multe altele.

   Trecem acum la situaţia a doua în care ai tot doi copii, dar care ocazional se duşmănesc şi îşi doresc moartea unul altuia, se ceartă, sînt invidioşi, geloşi şi lacomi, au probleme grave cu autocontrolul şi cu disciplina, sînt întotdeauna în competiţie şi caută să se saboteze unul pe altul, mincinoşi şi perverşi, războinici din convingere detestă pacea şi înţelegerea. Ar fi bine să le dai pe mînă toate tehnologiile şi ştiinţele ca să le folosească pentru scopurile lor războinice? Dacă eşti un părinte responsabil, clar este că nu, singura cunoaştere la care ar trebui să aibă acces aceşti copii este acea cunoaştere care-i poate ajuta să găsească echilibrul lor cu lumea din preajmă şi să rezolve conflictele pe care le au unul cu celălalt.

   Şi în această a doua situaţie sîntem noi, în situaţia în care oamenii caută să-şi împlinească cele mai primitive instincte şi cele mai neroade scopuri cu cele mai sofisticate mijloace şi cu cele mai eficace metode. Ştiinţa serveşte invidiei, lăcomiei, furiei şi minciunii, serveşte nebuniei şi răzbunării, ştiinţa devine o unealtă pentru prostie şi asta este o mare nenorocire. Situaţia în ansamblu este foarte tristă şi nu putem să ne bucurăm decît pentru faptul că mijloacele pentru a ucide oameni au devenit atît de sofisticate şi monstruoase încît ele nu ar distruge doar viaţa unui inamic anume ci ar distruge toată viaţa omenească.